Mărturia 6
Capitolul 39 — Lenevia mustrată
Stimați frați și surori,
În îndurarea Sa, Domnul m-a cercetat din nou, într-o vreme de lipsuri și suferință mare. Pe 23 decembrie 1860, am fost luată în viziune și mi-au fost arătate defectele unor persoane, care au afectat cauza lui Dumnezeu. Nu îndrăznesc să nu prezint această mărturie bisericii din motivul de a cruța simțămintele anumitor persoane.
Mi-a fost arătată starea decăzută a poporului lui Dumnezeu — nu Dumnezeu S-a îndepărtat de la ei, ci ei s-au îndepărtat de El și au devenit căldicei. Ei cunosc adevărul, însă le lipsește puterea mântuitoare a acestuia. Pe măsură ce ne apropiem de încheierea timpului, Satana vine cu putere mare, știind că timpul lui este scurt. Puterea lui va fi îndreptată în mod special asupra rămășiței. El va face război împotriva lor, va căuta să-i dezbine și să-i împrăștie, ca să-i slăbească și să-i înfrângă. Poporul lui Dumnezeu trebuie să acționeze în armonie, să fie unit în eforturi. Ei trebuie să gândească la fel. Atunci eforturile lor nu vor fi zădărnicite, ci vor vorbi cu putere în favoarea cauzei adevărului prezent. Trebuie avută în vedere ordinea și trebuie să existe unitate în menținerea ordinii, căci, dacă nu, Satana va avea de câștigat.
Am văzut că vrăjmașul va veni pe orice cale posibilă pentru a descuraja poporul lui Dumnezeu, pentru a-l pune în încurcătură și a-l tulbura, și că el ar trebui să meargă înainte în armonie, pregătindu-se pentru atacurile lui Satana. Chestiunile care privesc biserica nu trebuie lăsate într-o stare de neorganizare. Ar trebui să se înceapă să se asigure proprietatea bisericii pentru cauza lui Dumnezeu, pentru ca lucrarea să nu fie întârziată din progresul ei și mijloacele pe care anumite persoane vor să le consacre cauzei lui Dumnezeu să nu se strecoare în rândurile vrăjmașului. Am văzut că poporul lui Dumnezeu trebuie să acționeze cu înțelepciune și să nu rămână nimic nefăcut din partea lui, lăsând problema bisericii într-o stare de siguranță. Și după ce s-a făcut tot ce s-a putut, ei ar trebui să încredințeze Domnului cârmuirea acestor lucruri, astfel ca Satana să nu aibă foloase de pe urma rămășiței poporului lui Dumnezeu. Este timpul când Satana lucrează. Un viitor furtunos se află în fața noastră, iar biserica trebuie să fie trează pentru a face un pas înainte și a putea face față în siguranță planurilor sale. Este timpul să se facă ceva. Lui Dumnezeu nu-I face plăcere ca poporul Său să lase neterminate problemele bisericii și să-I îngăduie vrăjmașului să tragă foloase mari și să controleze treburile după cum îi place lui.
-211-
Mi-a fost arătată poziția greșită pe care a luat-o fratele B. în Review cu privire la organizație și influența distrugătoare pe care a exercitat-o el. Nu a cântărit suficient chestiunea respectivă. Articolele sale au avut intenția clară de a avea o influență dezbinătoare, de a conduce mințile oamenilor spre concluzii greșite și de a încuraja pe mulți în ideile lor molatice cu privire la administrarea chestiunilor legate de cauza lui Dumnezeu. Aceia care nu simt greutatea lucrării apăsând asupra lor nu simt nevoia de a se face ceva pentru a se face ordine în biserică. Cei care au purtat multă vreme povara privesc în viitor și cântăresc lucrurile. Ei au convingerea că trebuie făcuți pași pentru a așeza problemele bisericii într-o stare mai sigură, astfel ca Satana să nu poată pătrunde și profita. Articolele fratelui B. i-au determinat pe cei care se tem de ordine să privească cu suspiciune sugestiile acelora care, prin providența specială a lui Dumnezeu, acționează în problemele importante ale bisericii. Iar când a văzut că poziția lui nu este tolerată, el a greșit nerecunoscându-și în mod deschis vina și a lucrat pentru a șterge impresia greșită pe care a făcut-o.
-212-
Am văzut că, în lucrurile legate de viața aceasta, fratele B. este prea nepăsător și neglijent. I-a lipsit energia, considerând că este o virtute să lase pe seama Domnului ceea ce Domnul a lăsat în seama lui. Doar în cazuri de mare urgență intervine Domnul pentru noi. Avem o lucrare de făcut, poveri și răspunderi de purtat, astfel dobândind experiență. Fratele B. dovedește același caracter în cele spirituale, ca și în cele vremelnice. Există o lipsă de zel și dăruire pentru a face lucrul cât mai bine, meticulos. Toți ar trebui să acționeze cu mai multă chibzuință și înțelepciune în lucrurile lui Dumnezeu decât o dovedesc în lucrul vremelnic pentru asigurarea unor bunuri pământești.
Însă, în timp ce poporul lui Dumnezeu este îndreptățit să asigure proprietatea bisericii într-o manieră legală, ei trebuie să fie atenți să-și mențină caracterul lor distinct și sfânt. Am văzut că persoane neconsacrate vor trage foloase de pe urma poziției pe care a luat-o recent biserica și acestea vor trece de limite, vor duce lucrurile în extremă și vor aduce daune cauzei lui Dumnezeu. Unii vor acționa fără înțelepciune sau judecată, se vor angaja în acțiuni judecătorești care ar putea fi evitate, se vor amesteca cu lumea și se vor face părtași spiritului ei, influențând și pe alții să le urmeze exemplul. Unul care susține că este creștin, dar acționează fără înțelepciune, face mult rău cauzei adevărului prezent. Răul prinde rădăcini mult mai repede decât binele și înflorește atunci când binele și dreptatea lâncezesc dacă nu sunt hrănite și întreținute cu grijă.
Am fost îndreptată spre trecut și am văzut că, o dată cu fiecare pas important făcut, cu fiecare decizie luată sau subiect câștigat de poporul lui Dumnezeu, s-au ridicat unii pentru a duce lucrurile în extreme și a acționa într-un mod extravagant, lucru care i-a dezgustat pe necredincioși, a descurajat poporul lui Dumnezeu și a compromis cauza Lui. Poporul pe care Îl conduce Dumnezeu în aceste vremuri din urmă va fi strâmtorat tocmai prin astfel de lucruri. Însă mult rău ar putea fi evitat dacă slujitorii lui Hristos ar avea același cuget, ar fi uniți în ceea ce privește planurile lor de acțiune și în eforturile pe care le fac. Dacă vor sta laolaltă, dacă se vor susține unul pe altul, dacă vor mustra cu credincioșie și vor îndepărta răul, acesta se va veșteji în curând. Însă Satana a controlat aceste lucruri într-o foarte mare măsură. Membrii și chiar predicatorii au simpatizat cu unii dintre cei care au fost nemulțumiți și care fuseseră mustrați pentru greșelile lor, iar urmarea a fost dezbinarea. Cel care a îndrăznit să se achite de datoria neplăcută de a veni cu credincioșie în întâmpinarea greșelii și a răului este mâhnit și rănit că nu se bucură de simpatia deplină a fraților predicatori. Îndeplinindu-și aceste datorii neplăcute, el se descurajează, lasă crucea jos și nu adresează mărturia desemnată. Sufletul lui este cuprins de întuneric, iar biserica suferă din lipsa chiar a acelei mărturii pe care Dumnezeu a rânduit-o să ajungă în poporul Său. Obiectivul lui Satana este atins atunci când este suprimată adresarea mărturiei cu credincioșie. Cei care simpatizează atât de repede cu cei greșiți consideră acest lucru ca fiind o virtute; însă ei nu-și dau seama că influența lor conduce la dezbinare și că ei înșiși îl ajută pe Satana să-și aducă la îndeplinire planurile.
-213-
Am văzut că multe suflete au fost ruinate deoarece frații lor au simpatizat în mod neînțelept cu ei, când singura lor speranță consta în a-i lăsa să vadă și să-și dea seama de grozăvia greșelilor lor. Însă, cum ei au acceptat cu bucurie simpatia fraților neînțelepți, în mintea lor s-a înfiripat ideea că au fost maltratați; și, dacă încearcă să-și reia pașii, ei fac o lucrare fără tragere de inimă. Tratează problema în așa fel, încât să se potrivească cu simțămintele lor firești, aruncă ocara asupra celui care adresează mustrarea și astfel cârpesc oarecum problema respectivă. Aceasta nu este pusă la încercare până la capăt și nu este vindecată, iar ei cad din nou în aceeași greșeală, pentru că nu au fost lăsați să simtă grozăvia răului pe care l-au făcut și nu se umilesc înaintea lui Dumnezeu și nu-L lasă pe El să-i redreseze. Acești simpatizanți falși au lucrat în directă opoziție față de Hristos și îngerii lui slujitori.
Slujitorii lui Hristos trebuie să se ridice și să se angajeze în lucrarea lui Dumnezeu cu toate puterile lor. Slujitorii lui Dumnezeu nu vor avea nici o scuză pentru că au evitat mărturia desemnată. Ei trebuie să mustre și să respingă răul, greșeala și să nu îngăduie păcatul la un frate. Trebuie să se introducă aici o parte a unei scrisori adresate fratelui C.:
-214-
Mi-au fost arătate câteva lucruri cu privire la tine. Am văzut că mărturia vie, tăioasă, a fost înăbușită în biserică. Tu nu ai fost în armonie cu mărturia clară. Ai evitat să-ți întinzi mâna în mod hotărât asupra răului și ai fost pus la încercare împreună cu aceia care s-au simțit obligați să facă la fel. Cei nemulțumiți au fost cei ce au simpatizat cu tine. Aceasta a avut tendința să facă din tine un om slab. Tu nu te-ai unit cu mărturia critică, tăioasă, care fusese trimisă acasă acelei persoane.
Slujitorii lui Dumnezeu nu au scuză dacă evită mărturia critică, tăioasă. Ea trebuie să mustre și să respingă răul, greșeala, și să nu îngăduie păcatul la frați. Adesea, tu ți-ai întins mâinile pentru a apăra anumite persoane de cenzura pe care o meritau și de corectarea rânduită de Domnul pentru ei. Dacă aceste persoane nu se vor schimba, lipsa lor este pusă în socoteala ta. În loc să veghezi asupra pericolului care îi pândește și să-i avertizeze cu privire la aceasta, ți-ai folosit influența împotriva acelora care au urmat convingerile legate de datorie și au respins și avertizat pe cei greșiți.
Acestea sunt vremuri primejdioase pentru biserica lui Dumnezeu, iar pericolul cel mai mare constă în propria amăgire. Persoane care pretind a crede adevărul sunt orbi față de pericolul în care se află și față de greșeli. Ei ating standardul de evlavie care a fost fixat de prietenii lor și de ei înșiși. Sunt îndrăgiți de frații lor și sunt mulțumiți, în timp ce, de fapt, nici unul dintre ei nu atinge standardul Evangheliei fixat de Domnul nostru. Dacă ei comit nedreptate în inima lor, Domnul nu îi va asculta. Iar mulți nu au nedreptatea doar în inimă, ci aceasta este vădită clar în viața lor; cu toate acestea, făcătorii de rele nu primesc nici o mustrare.
Am fost îndreptată înapoi, spre _____. Sentimentele tale au fost greșite în acel caz. Ar fi trebuit să stai umăr la umăr alături de fratele D. și să faceți o lucrare dreaptă, să fi luat atitudine și să fi respins greșelile acelei persoane. Povara pe care ai pus-o asupra fratelui D. ar fi meritat să o porți singur, datorită lipsei tale de curaj moral de a-ți întinde mâna asupra răului. Tu i-ai influențat și pe alții. Lucrarea cea bună, rânduită de Dumnezeu pentru a fi împlinită față de unele persoane, nu a fost adusă la îndeplinire, iar aceștia au fost făcuți de către Satana să se umple de mândrie. Dacă ai fi ascultat sfatul lui Dumnezeu la acea dată, ar fi fost exercitată o influență care ar fi vorbit în favoarea cauzei lui Dumnezeu. Duhul lui Dumnezeu a fost întristat. Iar această lipsă de unire îi descurajează pe cei asupra cărora Dumnezeu a așezat povara de a adresa mustrări.
-215-
Mi-a fost arătat că ai greșit simpatizând cu E. Calea pe care ai urmat-o cu privire la el a dăunat influenței tale și a făcut mult rău cauzei lui Dumnezeu. Este imposibil ca E. să fie în părtășie cu biserica lui Dumnezeu. El s-a așezat într-o poziție în care nu poate fi ajutat de către biserică, din care nu poate comunica cu nimeni din biserică. S-a așezat singur acolo în fața luminii și a adevărului. El a urmat cu încăpățânare propria lui cale și a refuzat să asculte mustrarea. A urmat înclinațiile inimii sale stricate, a încălcat Legea sfântă a lui Dumnezeu și a dezonorat cauza adevărului prezent. Dacă se căiește mereu în acest fel, biserica trebuie să lase cazul lui în pace. Dacă el merge în ceruri, o va face singur, fără biserică. O mustrare hotărâtă din partea lui Dumnezeu și a bisericii trebuie să rămână mereu asupra lui, pentru ca standardul moralității să nu fie coborât chiar atât de jos. Domnul este dezonorat prin calea pe care ai ales-o cu privire la aceste lucruri.
Tu ai produs rău lucrării lui Dumnezeu; calea ta ambițioasă a rănit inimile poporului lui Dumnezeu. Influența ta încurajează o stare de pasivitate în biserică. Tu ar trebui să aduci o mărturie vie, pătrunzătoare. Dă-te la o parte din calea lucrării lui Dumnezeu, nu te așeza între Dumnezeu și poporul Său. Tu ai ocolit prea mult mărturia tăioasă și te-ai împotrivit dezaprobării divine asupra greșelilor personale. Dumnezeu corectează, îndreaptă, pune la încercare și Își curăță poporul. Dă-te la o parte din cale, astfel ca lucrarea Lui să nu fie împiedicată. El nu va accepta o mărturie ușoară. Pastorii trebuie să strige cu voce tare și să nu cruțe. Dumnezeu ți-a dat o mărturie puternică, pentru a întări biserica și a-i trezi pe cei necredincioși. Întrucât aceste lucruri lipsesc în cazul tău, tu trebuie să te îndrepți, căci, de nu, mărturia îți va fi fără putere, iar influența ta va fi vătămătoare cauzei lui Dumnezeu. Oamenii privesc la tine pentru a te lua ca exemplu. Nu îi conduce pe o cale greșită. Fie ca influența ta să corecteze greșelile din familia și din biserica ta.
-216-
Mi-a fost arătat că Domnul reînviorează mărturia vie, pătrunzătoare, care duce la dezvoltarea caracterului și la curățirea bisericii. Însă, deși ni se poruncește să ne despărțim de lume, nu este necesar să devenim grosolani și neciopliți și să ne înjosim, folosind expresii banale, rostind cuvinte grosolane, nepoliticoase. Adevărul are menirea de a-l înălța pe cel care-l primește, de a-i rafina gustul și a-i sfinți judecata. Trebuie să facem eforturi în mod continuu pentru a imita societatea în care vom intra în curând, și anume societatea îngerilor lui Dumnezeu care nu au căzut niciodată în păcat. Caracterul trebuie să fie sfânt, manierele atrăgătoare, cuvintele lipsite de viclenie, și în acest fel noi urcăm treaptă cu treaptă, până ce suntem apți de a fi mutați acolo.