Capitolul 34 — Casele de rugăciune
Am văzut că mulți dintre cei cărora Dumnezeu le-a încredințat mijloace se simt liberi să le folosească oricum, după bunul lor plac, pentru a-și face casele cât mai plăcute aici; însă, atunci când construiesc o casă în care să se închine lui Dumnezeu, în care este cuprinsă toată veșnicia, ei nu-și pot permite să-L lase pe El să folosească mijloacele pe care li le-a împrumutat spre folosință. Nu există acea dorință de a întrece pe altul în arătarea recunoștinței față de Dumnezeu pentru adevăr, prin a face tot ce se poate pentru a pregăti un loc potrivit de închinare; însă unii încearcă să facă cât se poate de puțin; și ei socotesc că banii folosiți pentru locul de închinare pentru Cel Prea Înalt sunt ca și pierduți. Astfel de daruri nu sunt corespunzătoare și nu sunt acceptate de Dumnezeu. Am văzut că ar fi mult mai plăcut pentru Dumnezeu dacă poporul Său ar arăta tot atâta înțelepciune când Îi pregătesc Lui o casă, ca și atunci când își fac locuințe pentru ei.
Copiilor lui Israel li se cerea ca darurile și jertfele pe care le aduceau să fie fără cusur, fără pată, cele mai bune din turmă, și tot poporul era chemat să participe la această lucrare. În aceste vremuri, lucrarea lui Dumnezeu este de proporții mult mai mari. Dacă Îi zidiți o casă lui Dumnezeu, considerați-o ca pe cel mai prețios bun al vostru; dați-vă tot interesul să fie un loc potrivit, confortabil. Unii gândesc că aceste lucruri nu au importanță, deoarece timpul este atât de scurt. Este adevărat, însă atunci să facă același lucru și cu locuințele lor din viața aceasta vremelnică.
Am văzut că Dumnezeu Și-ar fi putut îndeplini lucrarea și fără ajutorul omului; însă nu acesta este planul Său. Lumea de acum este locul în care omul este pus la încercare. Aici trebuie să-și formeze el caracterul pe care-l va lua cu sine în viața veșnică. Binele și răul îi sunt așezate înainte, iar situația lui în viitor depinde de alegerea pe care o face. Domnul Hristos a venit pentru a schimba cursul gândurilor și simțămintelor sale. Inima lui trebuie dezlipită de comoara pământească și îndreptată spre cea din ceruri. Prin tăgăduire de sine, Dumnezeu poate fi slăvit. Sacrificiul cel mare a fost făcut pentru om, iar acum el este încercat și pus la probă, pentru a se vedea dacă va urma exemplul Domnului Isus și va face sacrificii pentru semenii lui. Satana și îngerii lui sunt uniți împotriva poporului lui Dumnezeu, însă Domnul Isus caută să-i curățe pentru Sine. El le cere să contribuie la înaintarea lucrării Lui. Dumnezeu a investit în poporul Său suficient pentru ca lucrarea Sa să meargă înainte fără opreliște și este în planul Său ca mijloacele pe care le-a încredințat acestora să fie folosite în mod judicios. “Vindeți ce aveți și dați milostenie” (Luca 12, 33), așa zice Cuvântul Său Sfânt. Slujitorii lui Dumnezeu trebuie să se ridice și să strige tare, fără să cruțe: “Vestește poporului Meu nelegiuirile lui și casei lui Iacov păcatele ei.” (Isaia 58, 1.) Lucrarea lui Dumnezeu se extinde tot mai mult, iar dacă poporul Său Îi urmează sfatul, nu vor fi multe mijloace printre bunurile lor care să fie arse în conflagrația finală. Toți își vor fi pus comoara acolo unde nu o mănâncă molia sau rugina; iar inima nu va fi cu nimic legată de pământ.
-197-
Capitolul 35 — Lecții din parabole
Mi-a fost arătat că pilda talanților nu a fost pe deplin înțeleasă. Această lecție importantă le-a fost dată ucenicilor spre folosul creștinilor care trăiesc în timpul din urmă. Acești talanți nu reprezintă doar capacitatea de a învăța din Cuvântul lui Dumnezeu și a predica. Pilda se aplică și la bunurile vremelnice pe care Dumnezeu le-a încredințat poporului Său. Cei cărora le-au fost încredințați cinci și doi talanți i-au pus în negoț și au dublat valoarea a ceea ce li s-a încredințat. Dumnezeu le cere celor care au bunuri aici să le pună în negoț spre a primi dobândă, iar apoi să le ofere lucrării lui Dumnezeu pentru răspândirea adevărului. Iar dacă adevărul va locui în inima primitorului, acesta va contribui cu bunurile lui pentru ca solia să ajungă la alții; și prin eforturile, influența și mijloacele lui, și alte suflete vor îmbrățișa adevărul și vor începe în acest fel să lucreze pentru Dumnezeu. Am văzut că în poporul lui Dumnezeu sunt unii care seamănă cu omul care și-a ascuns talantul în pământ. Ei nu-și folosesc bunurile pentru a face bine în lucrarea lui Dumnezeu. Pretind că acestea le aparțin și că au dreptul să facă ce vor cu ceea ce este al lor; și astfel, sufletele nu primesc mântuirea pentru că ei nu se străduiesc să pună la lucru banii Domnului. Îngerii țin un raport exact al fiecărei fapte a omului și, o dată ce judecata trece de la casa lui Dumnezeu, sentința pentru fiecare este trecută în dreptul numelui său, iar îngerii au misiunea de a nu-i cruța pe ispravnicii necredincioși, ci de a-i nimici atunci când va fi masacrul. Comoara lor pământească va fi spulberată atunci, iar ei vor fi pierdut totul. Iar coroanele pe care le-ar fi putut câștiga, dacă ar fi fost credincioși, sunt puse pe capetele celor mântuiți prin eforturile ispravnicilor credincioși, care și-au folosit continuu și cu credincioșie bunurile pentru Dumnezeu. Și toți aceia care au fost unelte în vederea mântuirii vor adăuga stele în coroana lor de slavă, care le vor spori astfel răsplata veșnică.
-198-
Mi-a fost arătat că și din pilda ispravnicului necredincios avem de învățat o lecție. “Faceți-vă prieteni cu ajutorul bogățiilor nedrepte, pentru ca atunci când veți muri, să vă primească în corturile veșnice.” (Luca 16, 9.) Dacă folosim aici mijloacele pe care le avem pentru slava lui Dumnezeu, noi ne facem o comoară în ceruri; iar când bunurile pământești nu vor mai fi, ispravnicul necredincios îi are ca prieteni pe Domnul Isus și pe îngerii Săi, care îl vor primi în locuințele veșnice.
“Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios și în cele mari” (Luca 16, 10.). Cel care este credincios în privința bunurilor sale pământești, care sunt mici, folosind în mod judicios ceea ce i-a împrumutat Dumnezeu pentru viața aceasta, va fi credincios și în mărturia pe care o dă. “Cine este nedrept în cele mai mici lucruri, este nedrept și în cele mari.” (Luca 16, 10. u.p.) Cel care reține față de Dumnezeu ceea ce i s-a încredințat va fi necredincios în lucrurile lui Dumnezeu în toate privințele. “Deci, dacă n-ați fost credincioși în bogățiile nedrepte, cine vă va încredința adevăratele bogății?” (Luca 16, 11.) Dacă ne dovedim necredincioși în administrarea lucrurilor pe care Dumnezeu ni le împrumută aici, El nu ne va da niciodată moștenirea nemuritoare. “Și dacă n-ați fost credincioși în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru?” Domnul Hristos a cumpărat mântuirea pentru noi. Aceasta ne aparține; însă noi suntem puși la probă aici, pentru a se vedea dacă suntem vrednici de viața veșnică. Dumnezeu ne pune la încercare, încredințându-ne bunuri pământești. Dacă suntem credincioși și contribuim cu bucurie cu ceea ce El ne-a dat ca împrumut, pentru înaintarea cauzei Sale, Dumnezeu ne va încredința moștenirea veșnică. “Nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona” (Luca 16, 13. u.p.) “Dacă iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el.” (1 Ioan 2, 15.)
-199-
Dumnezeu este dezonorat prin felul încet, pasiv, în care mulți dintre cei care susțin că sunt ai Săi își desfășoară lucrul, activitatea în această lume. Ei par a fi pierdut complet din vedere faptul că bunurile pe care le folosesc aparțin lui Dumnezeu și că va trebui să-I dea socoteală de isprăvnicia lor. În treburile multora este o foarte mare încurcătură. Satana are ochii ațintiți asupra tuturor acestor lucruri și el tresaltă când se ivește o ocazie favorabilă, pentru ca prin manevrele lui să deturneze multe mijloace din rândurile păzitorilor Sabatului. Și aceste mijloace intră în rândurile sale. Unii dintre cei care sunt în vârstă nu vor să ia nici o măsură în privința bunurilor și, într-un moment neașteptat, se îmbolnăvesc și mor. Copiii lor, pe care nu-i interesează adevărul, intră în posesia averii lor. Satana a aranjat totul așa cum i-a convenit lui. “Și dacă n-ați fost credincioși în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru?” (Luca 16, 12)
Mi-a fost arătat că Satana și îngerii lui au avut mult mai mult de-a face cu administrarea bunurilor acelora care susțin a fi poporul lui Dumnezeu decât a avut Domnul de-a face cu aceasta. Ispravnicii din timpul de pe urmă sunt neînțelepți. Ei îngăduie ca Satana să-i stăpânească în privința lucrului lor vremelnic și să obțină de la ei ceea ce aparține sau ar trebui să aparțină lucrării lui Dumnezeu. Ispravnici necredincioși, Dumnezeu știe ce faceți voi; El vă va cere socoteală. Am văzut că ispravnicii lui Dumnezeu pot, printr-o administrare credincioasă, judicioasă, să-și desfășoare treburile în această lume corect, cinstit și drept. Și este în mod special privilegiul și datoria celor în vârstă, a celor slabi și a celor care nu au copii de a-și plasa mijloacele acolo unde pot fi folosite pentru lucrarea lui Dumnezeu și astfel ei sunt gata oricând să treacă la odihnă. Însă am văzut că Satana și îngerii săi tresaltă, având succes în această privință. Și aceia care ar trebui să fie moștenitori înțelepți ai mântuirii lasă aproape de bunăvoie ca banii să le alunece printre degete în rândurile vrăjmașului lor. În acest fel, ei consolidează împărăția lui Satana și se pare că nu le pasă de acest lucru!
-200-
Capitolul 36 — Siguranța pentru necredincioși
Am văzut că Dumnezeu a fost dezonorat de către poporul Său pentru că acesta a devenit o garanție, chezaș pentru necredincioși. Am fost îndreptată spre aceste texte: Proverbe 22, 26: “Nu fi printre cei ce pun chezășii, printre cei ce dau zălog pentru datorii.” Proverbe 11, 15: “Cui se pune chezaș pentru altul îi merge rău, dar cine se teme să se pună chezaș este liniștit.” Ispravnici necredincioși! Ei pun chezaș ceea ce aparține altuia, Tatălui lor ceresc, iar Satana este pregătit să-i ajute pe copiii săi să le smulgă aceasta din mâinile lor. Păzitorii Sabatului nu ar trebui să se asocieze cu necredincioșii. Poporul lui Dumnezeu se încrede prea mult în cuvintele străinilor și le cere sfatul și părerea, când nu ar trebui să facă acest lucru. Vrăjmașul face din ei agenții săi și lucrează prin ei, pentru a produce confuzie și a lua de la poporul lui Dumnezeu.
Unii nu au tact să-și administreze înțelept treburile vremelnice. Ei nu sunt calificați așa cum ar trebui, iar Satana profită de pe urma lor. Când se întâmplă astfel, unii ca aceștia nu ar trebui să rămână ignoranți cu privire la ceea ce au de făcut. Ei ar trebui să fie suficient de umili pentru a se sfătui cu frații lor, în a căror judecată se pot încrede, înainte de a pune în aplicare anumite planuri. Am fost îndreptată spre acest text: “Purtați-vă sarcinile unii altora.” (Galateni 6, 2.) Unii nu sunt suficient de umili pentru a-i lăsa pe cei care au experiență să chibzuiască pentru ei; își urmează propriile lor planuri și se trezesc în dificultate. Atunci văd că ar fi trebuit să apeleze la sfatul și judecata fraților lor; însă atunci sarcina este mult mai grea decât la început. Frații nu ar trebui să facă apel la lege, dacă acest lucru poate fi evitat, pentru că acest lucru îi dă vrăjmașului un mare avantaj, punându-i în încurcătură și neștiind ce să facă. Este mai bine ca, chiar cu ceva pierderi, să se ajungă la învoială.