Am văzut că este privilegiul fiecărui creștin să beneficieze de lucrarea profundă a Duhului lui Dumnezeu. O pace dulce, cerească, va cuprinde mintea și veți avea plăcere să meditați la cele cerești, la Dumnezeu. Vă veți desfăta în făgăduințele Cuvântului Său. Însă, înainte de toate, fiți conștienți că ați pornit pe calea creștină. Fiți conștienți că aceștia sunt primii pași pe calea spre viața veșnică. Nu vă înșelați. Mă tem, da, că mulți dintre voi nu știți ce este religia. Ați simțit o frământare, o emoție, însă niciodată nu ați văzut păcatul în grozăvia sa! Niciodată nu v-ați simțit starea nenorocită și nici nu v-ați întors de la căile voastre nelegiuite cu amarnică părere de rău. Niciodată nu ați fost morți față de lume. Iubiți încă plăcerile ei; vă place să vă angajați în discuții asupra unor lucruri lumești. Însă, când vine vorba despre adevărul lui Dumnezeu, nu aveți nimic de spus. De ce tăceți? De ce sunteți atât de vorbăreți când este vorba de lucruri lumești, dar atât de tăcuți când este vorba de subiectul care ar trebui să vă preocupe cel mai mult, un subiect în care trebuie să fiți implicați cu tot sufletul? Adevărul lui Dumnezeu nu sălășluiește în voi.
Am văzut că mulți fac mărturisiri de credință, în timp ce interiorul este întinat. Nu vă înșelați singuri, mărturisitori mincinoși! Dumnezeu privește la inimă. “Din prisosul inimii vorbește gura.” Am văzut că în inima unora ca aceștia este lumea, nu religia lui Hristos. Dacă cei care se pretind a fi creștini Îl iubesc pe Isus mai mult decât iubesc lumea, vor avea plăcere să vorbească despre El, Cel mai bun Prieten al lor, față de care nutresc cele mai alese sentimente. El a venit în ajutorul lor când și-au simțit starea pierdută, deznădăjduită. Când s-au simțit trudiți și împovărați de păcat, ei s-au întors spre El. El le-a îndepărtat povara vinovăției și a păcatului, le-a îndepărtat durerea și tristețea și le-a schimbat starea. Lucrurile pe care odată le iubeau, acum le urăsc; iar lucrurile pe care le urau, acum le iubesc.
-160-
A avut loc această mare transformare și în tine? Nu vă înșelați. Nici măcar nu aș rosti Numele lui Hristos dacă nu I-aș fi dat toată inima, sentimentele mele neîmpărțite. Ar trebui să simțim cea mai profundă mulțumire că Domnul Isus acceptă această jertfă. El cere totul. Când ajungem să ne supunem cerințelor Sale și să renunțăm la tot, atunci, și nu înainte de acel moment, El ne va înconjura cu brațele îndurării Sale. Însă ce Îi dăm noi, de fapt, când Îi dăm totul? Un suflet întinat de păcat, pe care să-l curețe Isus, prin harul Său, și să-l salveze de la moarte prin iubirea Sa fără seamăn. Și, cu toate acestea, am văzut că multora le este greu să renunțe la tot. Mi-e rușine să aud vorbindu-se despre așa ceva, mi-e rușine să scriu despre așa ceva.
Vorbiți despre tăgăduire de sine? Ce a dat Hristos pentru noi? Când socotiți că este greu faptul că Domnul Hristos vă cere totul, mergeți la Calvar și plângeți acolo pentru că v-a dat prin minte un asemenea gând. Priviți la mâinile și picioarele Salvatorului nostru, sfâșiate de piroanele nemiloase, pentru ca voi să puteți fi spălați de păcat prin sângele Său!
Cei care simt dragostea constrângătoare a lui Dumnezeu nu întreabă cât de puțin se poate da pentru a putea obține răsplata cerească; ei nu întreabă care este standardul, limita cea mai de jos, ci țintesc spre o conformare desăvârșită față de voia Mântuitorului lor. Cu o dorință arzătoare, ei cedează totul și dau dovadă de zel, proporțional cu valoarea țintei pe care o urmăresc. Care este această țintă? Nemurirea, viața veșnică.
Prieteni tineri, mulți dintre voi sunteți înșelați amarnic. V-ați mulțumit cu ceva ce pare religie curată și neîntinată. Vreau să vă trezesc. Îngerii lui Dumnezeu încearcă să vă trezească. O, fie ca adevărurile atât de importante din Cuvântul lui Dumnezeu să vă trezească și să simțiți pericolul în care vă aflați și să vă conducă la o profundă cercetare de sine! Inimile voastre sunt încă firești. Ele nu sunt supuse Legii lui Dumnezeu și nici nu pot fi cu adevărat. Aceste inimi de carne trebuie să fie schimbate și atunci veți vedea atâtea frumuseți în sfințire, încât veți tânji după aceasta așa cum dorește cerbul izvoarele de apă. Atunci Îl veți iubi pe Dumnezeu și Legea Sa. Atunci jugul lui Hristos va fi ușor, iar povara Lui nu va fi grea. Deși veți avea necazuri, totuși acestea, trecute cu bine, vor face ca această cale să vă fie mai prețioasă. Moștenirea nemuririi este pentru creștinul care se tăgăduiește pe sine.
-161-
Am văzut că creștinul nu trebuie să acorde o valoare prea mare sau să depindă prea mult de stările de bucurie sentimentală. Aceste simțăminte nu sunt întotdeauna călăuze adevărate, pe care să ne putem bizui. Ar trebui ca preocuparea fiecărui creștin să fie aceea de a-L sluji pe Dumnezeu din principiu, și nu să fie condus de ceea ce simte. Făcând astfel, credința va fi pusă la lucru și va crește. Am văzut că, dacă un creștin trăiește o viață umilă, plină de sacrificiu de sine, urmarea va fi pacea și bucuria în Domnul. Însă cea mai mare fericire ce poate fi trăită este aceea de a face bine altora, de a-i face pe alții fericiți. O astfel de fericire este de durată.
Mulți tineri nu fac din slujirea lui Dumnezeu un principiu stabil. Ei nu exercită credință. Ei se prăbușesc când apare vreun nor. Ei nu au putere să reziste. Nu cresc în har. Au doar înfățișarea că țin poruncile lui Dumnezeu. Fac rugăciuni de formă și sunt numiți creștini. Părinții lor sunt atât de îngrijorați, încât acceptă tot ce li se pare favorabil și nu lucrează împreună cu ei și nu îi învață că mintea firească trebuie să moară. Ei îi încurajează să vină și să facă doar o parte; însă greșesc, neîndrumându-i să-și cerceteze inimile cu stăruință, să se examineze pe ei înșiși și să socotească în ce constă prețul pentru a fi creștin. Urmarea este că cei tineri susțin că sunt creștini fără să-și pună suficient la încercare motivele în această privință.
-162-
Martorul credincios spune: “Știu că nu ești nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindcă ești căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.” (Apocalipsa 3, 15.16.) Satana vrea ca tu să fii un creștin doar cu numele, ca să poți împlini planul lui mai bine. Dacă ai doar o formă de evlavie, și nu adevărata evlavie, el te poate folosi pentru a-i prinde pe alții în cursă, aducându-i pe aceeași cale prin care se amăgesc singuri. Unele suflete sărmane vor privi la tine, în loc să privească la standardul Bibliei, și nu vor putea ajunge mai sus. Ei sunt tot așa de buni ca și tine și sunt mulțumiți.
Tinerii sunt adesea îndemnați să-și facă datoria, să vorbească sau să se roage în adunare; îndemnați să moară față de mândrie. La fiecare pas sunt îndemnați. O astfel de religie nu valorează nimic. Lăsați ca inima firească să vă fie schimbată și atunci, vouă, care pretindeți că sunteți creștini, dar sunteți împietriți, nu vi se va mai părea o robie a-L sluji pe Dumnezeu. Orice plăcere pentru etalare de îmbrăcăminte sau mândrie în înfățișare va dispărea. Timpul pe care îl petreceți în fața oglinzii, aranjându-vă părul pentru a fi pe placul ochilor, va fi devotat rugăciunii și cercetării inimii. Nu va mai fi loc pentru împodobirea exterioară în inima sfințită; ci va avea loc o căutare serioasă, arzătoare, pentru împodobirea interioară cu harurile creștine, roadele Duhului lui Dumnezeu.
Apostolul spune: “Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăția nepieritoare a unui duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu.” (1 Petru 3, 3.4.)
Supuneți-vă mintea firească, reformați-vă viața și atunci trupul acesta muritor nu va fi atât de mult idolatrizat. Dacă inima este transformată, acest lucru se va vedea în înfățișarea exterioară. Dacă Domnul Hristos este în voi nădejdea slavei, vom descoperi atâta farmec neasemuit în El, încât sufletul va fi încântat. Acesta se va alipi de El, va alege să-L iubească pe El și, adorându-L pe Hristos, eul va fi uitat. Domnul Isus va fi înălțat, iar eul dat la o parte și umilit. Însă, a face caz de credință, fără această iubire profundă, este doar vorbărie goală, formalism sec și o robie grea. Mulți dintre noi s-ar putea să aibă vreo idee despre religie, o religie exterioară, când inima nu este de fapt curățită. Dumnezeu privește la inimă; “totul este gol și descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face.” (Evrei 4, 13.) Va fi El mulțumit oare cu altceva decât cu adevărul înăuntrul nostru? Fiecare suflet cu adevărat convertit va purta semnele de netăgăduit că inima firească este supusă.
-163-
Vorbesc deschis. Nu cred că aceste lucruri îl vor descuraja pe adevăratul creștin; și nu vreau ca vreunul dintre voi să ajungă în timpul de strâmtorare fără o speranță bine întemeiată în Răscumpărătorul nostru. Hotărâți-vă să descoperiți ce este cel mai rău în voi. Stabiliți pentru voi înșivă dacă ați moștenit o tendință spre cele de sus. Cercetați-vă sufletul cu adevărat, în mod cinstit. Amintiți-vă că Domnul Isus Îi prezintă Tatălui Său o biserică fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta.
Cum poți ști că ești acceptat de Dumnezeu? Studiază Cuvântul Său cu rugăciune. Nu-l lăsa deoparte pentru nici o altă carte. Această Carte convinge de păcat. Ea descoperă clar calea mântuirii. Aduce perspectiva unei răsplătiri strălucite și glorioase. Îți descoperă un Mântuitor desăvârșit și te învață că doar prin harul Său nemărginit poți aștepta mântuirea.
Nu neglija rugăciunea personală, căci aceasta este religia sufletului. Roagă-te cât poți de serios, de arzător, pentru viața veșnică, deoarece aceasta este în joc. Stai înaintea Domnului până când înăuntrul tău ia naștere un dor de nedescris după mântuire și obții dovada scumpă a iertării păcatului.
Nădejdea vieții veșnice nu se obține ușor. Este un subiect ce trebuie pus la punct între Dumnezeu și propriul tău suflet, pentru veșnicie. O presupusă nădejde, și nimic altceva, se va dovedi a fi ruina ta. Din moment ce depinde de Cuvântul lui Dumnezeu dacă vei sta în picioare sau vei cădea, atunci spre acest Cuvânt trebuie să te îndrepți pentru a-ți cerceta cazul. Acolo poți vedea ce ți se cere pentru a deveni creștin. Nu-ți scoate armura și nici nu părăsi câmpul de luptă până ce nu ai obținut victoria și triumful prin Mântuitorul tău.