Capitolul 18 — Răspunderea părintească
Am văzut că părinții au o mare răspundere. Ei nu trebuie să fie conduși de copiii lor, ci ei să-i călăuzească pe aceștia. Ca exemplu mi-a fost dat Avraam. El a fost credincios peste casa lui. El a poruncit casei lui după el, și aceasta și-a amintit de Dumnezeu.
-119-
Apoi mi-a fost amintit cazul lui Eli. El nu și-a ținut în frâu copiii, și aceștia au devenit răi și ticăloși, și prin nelegiuirea lor au condus pe Israel pe căi greșite. Când i-a făcut cunoscut lui Samuel păcatele lor și consecințele ce aveau să urmeze din cauză că Eli nu i-a ținut în frâu, Dumnezeu a spus că păcatele lor nu vor fi ispășite la nesfârșit prin jertfe și sacrificii. Când Samuel i-a spus ceea ce i-a făcut cunoscut Domnul, Eli s-a supus zicând: “Domnul este acesta, să facă ce va crede” (1 Samuel 3, 18.) Blestemul lui Dumnezeu a urmat curând. Acei preoți nelegiuiți au fost omorâți și, de asemenea, au fost omorâți 30.000 din Israel, iar chivotul lui Dumnezeu a fost luat de vrăjmașii lor. Iar când a auzit că fusese luat chivotul lui Dumnezeu, Eli a căzut pe spate și a murit. Toate aceste rele au fost urmarea faptului că Eli a neglijat să-și țină în frâu copiii. Am văzut că, dacă Domnul avea grijă să observe astfel de lucruri în vechime, El va face acest lucru și acum, în timpul de pe urmă.
Părinții trebuie să-și conducă copiii, să le îndrepte poftele, să le supună, căci, de nu, Dumnezeu îi va nimici cu siguranță pe copii în ziua mâniei Sale aprinse, iar părinții care nu și-au ținut în frâu copiii nu vor fi socotiți fără vină. Mai ales aceia care sunt slujitori ai lui Dumnezeu trebuie să-și conducă familiile și să le țină în supunere. Am văzut că ei nu sunt pregătiți să judece sau să hotărască în probleme ale bisericii decât dacă își pot conduce propria lor casă. Ei trebuie să facă ordine în primul rând în casa lor, iar apoi judecata și influența lor poate fi folosită în biserică.
Am văzut că motivul pentru care în ultima vreme viziunile nu au fost mai dese a fost faptul că nu au fost apreciate de biserică. Biserica aproape și-a pierdut spiritualitatea și credința, iar mustrările și avertizările au avut doar puțin efect asupra lor. Mulți din cei ce au susținut că au încredere în acestea nu le-au acordat atenție.
Unii au apucat pe o cale necugetată când le-au vorbit despre credința lor celor necredincioși, iar când le-au fost cerute dovezi, ei au citit o viziune în loc să meargă la Biblie pentru dovezi. Am văzut că acest mod de lucru este nechibzuit și i-a provocat pe necredincioși împotriva adevărului. Viziunile nu pot avea greutate în fața acelora care nu le-au văzut niciodată și nu știu nimic despre spiritul lor. În asemenea cazuri, nu trebuie să se facă referință la ele.
-120-
Capitolul 19 — Credința în Dumnezeu
Pe când mă aflam în Battle Creek, Michigan, la 5 mai 1855, mi-a fost arătat că există o mare lipsă de credință în rândul slujitorilor lui Dumnezeu, ca și în rândurile bisericii. Ei se descurajau prea ușor, se îndoiau de Dumnezeu și erau prea lesne crezători că au o soartă grea și că Dumnezeu i-a părăsit. Acest lucru este neîndurător. Dumnezeu i-a iubit atât de mult, încât a dat pe scumpul și iubitul Său Fiu să moară pentru ei și întregul cer a fost interesat de mântuirea lor; și după ce au fost făcute toate acestea pentru ei, lor le era greu să creadă și să se încreadă într-un astfel de Tată bun și iubitor. El a spus că este mai doritor să dea Duhul Sfânt celor care Îl cer decât sunt părinții pământești gata să dea daruri bune copiilor lor. Am văzut că slujitorii lui Dumnezeu și biserica se descurajau prea ușor. Când cereau Tatălui lor din ceruri lucruri pe care ei le socoteau necesare, și acestea nu erau primite imediat, credința lor șovăia, curajul dispărea și un duh de murmurare punea stăpânire pe ei. Am văzut că aceasta nu-I făcea plăcere lui Dumnezeu.
Fiecare sfânt care vine înaintea lui Dumnezeu cu o inimă sinceră, și își înalță cererile sincere către El prin credință, va primi răspuns la rugăciunile sale. Credința voastră nu trebuie să se desprindă de făgăduințele lui Dumnezeu, dacă nu vedeți sau nu simțiți imediat răspunsul la rugăciune. Nu vă fie teamă să vă încredeți în Dumnezeu. Bazați-vă pe făgăduința Lui sigură: “Cereți și veți primi”. Dumnezeu este prea înțelept pentru a greși și prea bun pentru a reține vreun lucru bun de la sfinții Săi care merg pe o cale dreaptă. Omul greșește și, deși cererile sale sunt înălțate dintr-o inimă sinceră, el nu cere întotdeauna lucrurile care sunt bune pentru el sau care vor aduce slavă lui Dumnezeu. Când este așa, Tatăl nostru cel înțelept și bun ne ascultă cererile și ne va răspunde, uneori imediat; însă El ne dă lucrurile care sunt cel mai mult spre binele nostru și spre slava Sa. Dumnezeu ne dă binecuvântări; dacă am putea observa planul Său, noi am vedea limpede că El știe ce este cel mai bine pentru noi și că rugăciunile noastre sunt ascultate. Nu ne dă nimic care să ne fie vătămător, ci tocmai binecuvântarea de care avem nevoie, în loc să ne dea un lucru pe care noi l-am cerut, dar care nu este spre binele nostru, ci pentru a ne face rău.
-121-
Am văzut că, dacă nu primim răspuns imediat la rugăciuni, noi ar trebui să ne menținem credința și să nu îngăduim descurajarea, căci aceasta ne va despărți de Dumnezeu. Dacă credința noastră șovăie, nu vom primi nimic de la El. Încrederea noastră în Dumnezeu trebuie să fie puternică; și când vom avea cel mai mult nevoie de aceasta, binecuvântarea va cădea asupra noastră ca un ropot de ploaie.
Când slujitorii lui Dumnezeu se roagă pentru Duhul Său și pentru binecuvântarea Sa, uneori aceasta vine imediat; însă aceasta nu este întotdeauna acordată atunci. În asemenea momente, nu fiți slabi. Lăsați credința voastră să se prindă cu credincioșie de promisiunea care va veni. Încrederea voastră să fie deplină în Dumnezeu și adesea binecuvântarea va veni când aveți cel mai mult nevoie de ea; pe neașteptate veți primi ajutor de la Dumnezeu, când veți prezenta adevărul celor necredincioși și veți fi în stare să propovăduiți Cuvântul cu claritate și putere.
Acest lucru mi-a fost asemănat cu copiii care cer o binecuvântare de la părinții lor de pe pământ, care îi iubesc. Ei cer ceva despre care părinții lor știu că le va face rău; părinții lor le dau lucrurile care vor fi bune și sănătoase pentru ei, în locul celor pe care ei le-au dorit. Am văzut că fiecare rugăciune înălțată în credință, dintr-o inimă deschisă, va fi ascultată de Dumnezeu și va primi răspuns, iar cel care a înălțat cererea va avea binecuvântarea când va avea cel mai mult nevoie de ea și, cel mai adesea, aceasta va depăși așteptările sale. Nici o rugăciune a sfinților credincioși nu este pierdută atunci când este înălțată în credință, dintr-o inimă sinceră.
-122-
Capitolul 20 — Partida “Messenger”
(Vezi Apendice .)
Pe când mă aflam la Oswego, New York, în iunie 1855, mi-a fost arătat că poporul lui Dumnezeu era frânat de anumite piedici; că se aflau Acani în tabără. Lucrarea lui Dumnezeu nu a progresat decât puțin, și mulți dintre slujitorii Săi fuseseră descurajați pentru că adevărul nu mai avea efect în New York și nu s-au mai adăugat mulți bisericii. Partida Messenger luase ființă și urma ca noi să suferim un timp datorită limbilor lor mincinoase și reprezentărilor lor greșite, deși aveam să ducem această povară cu răbdare; căci ei nu aveau să aducă prejudicii cauzei lui Dumnezeu acum, când ne părăsiseră, mai mult decât ar fi prejudiciat-o prin influența lor dacă ar fi rămas cu noi.
Asupra bisericii a fost adusă neplăcerea lui Dumnezeu datorită faptului că existau în ea persoane cu inimi corupte. Ei doreau să fie în față, când nici Dumnezeu, nici frații lor nu-i așezaseră acolo. Egoismul și înălțarea de sine îi caracteriza. S-a deschis acum un loc pentru toți de felul acesta, loc unde pot găsi pășune alături de cei de același fel cu ei. Noi ar trebui să-L lăudăm pe Dumnezeu că, în îndurarea Lui, a scăpat biserica de ei. Dumnezeu a lăsat pe mulți dintre aceștia în voia pornirilor lor, ca să facă faptele pe care ei le voiau. Acum se bucură de înțelegere și astfel vor înșela pe câțiva; însă toți cei care sunt cinstiți vor fi luminați în ce privește adevărata stare a celui de lângă el și va rămâne alături de poporul deosebit al lui Dumnezeu, se va prinde de adevăr și va merge pe calea cea strâmtă, nefiind afectați de cei care au renunțat la Dumnezeu pentru căile și faptele lor. Am văzut că Dumnezeu le-a dat acestor persoane posibilitatea de a face o reformă în viața lor, că le dăduse lumină în ce privește dragostea pentru eul lor și pentru celelalte păcate; Însă ei n-au dat atenție acestei lumini. Nu voiau să-și refacă viața, iar El, în îndurarea Sa, a scăpat biserica de ei. Adevărul va avea efect dacă slujitorii lui Dumnezeu și biserica se vor consacra Lui și cauzei Sale.
-123-
Am văzut că poporul lui Dumnezeu trebuie să se trezească și să-și pună armura. Domnul Hristos vine și lucrarea cea mare de ducere a ultimei solii de îndurare este de prea mare importanță pentru noi ca să o lăsăm deoparte și să răspundem la minciunile, neadevărurile și calomniile nutrite de partida Messenger și răspândite în jur. Adevărul, adevărul prezent: asupra acestuia trebuie să zăbovim noi. Satana este în toate acestea pentru a ne distrage mintea de la adevărul prezent și de la venirea lui Hristos. Îngerul a spus: “Isus cunoaște toate aceste lucruri.” Mai este puțin și le sosește ziua. Toți vor fi judecați după faptele lor, făcute în trup. Limba mincinoasă va fi oprită. Păcătoșii din Sion vor fi înspăimântați și frica îi va surprinde pe cei fățarnici.