Capitolul 56 — Binecuvântarea copiilor
Capitol bazat pe textele din Matei 19, 13-15; Marcu 10, 13-16; Luca 18, 15-17.
Isus a iubit totdeauna copiii. El primea simpatia lor copilărească și iubirea lor sinceră, neprefăcută. Laudele recunoscătoare de pe buzele lor curate erau ca o muzică pentru urechile Sale și Îi înviorau inima, atunci când era abătut din cauza oamenilor vicleni și fățarnici cu care venea în contact. Oriunde mergea Mântuitorul, bunătatea înfățișării Sale și purtarea Sa delicată și amabilă câștigau iubirea și încrederea copiilor.
La iudei era obiceiul ca să fie aduși copiii la un rabin, pentru a-și pune mâinile asupra lor și a-i binecuvânta, dar ucenicii considerau că lucrarea Mântuitorului era prea importantă pentru a fi întreruptă în felul acesta. Când mamele și-au adus copilașii, ucenicii le-au privit cu neplăcere. Ei credeau că acești copii sunt prea mici pentru a avea un folos dintr-o întâlnire cu Isus și apoi presupuneau că Lui Îi este neplăcută prezența lor. Dar El era nemulțumit tocmai de ucenici. Mântuitorul înțelegea grija și povara mamelor, care căutau să le dea copiilor o educație după Cuvântul lui Dumnezeu. El ascultase rugăciunile lor. El le atrăsese la Sine.
O mamă și copilul ei plecaseră de acasă pentru a-L găsi pe Isus. Pe drum, ea a spus unei vecine unde merge și vecina a dorit ca și copiii ei să fie binecuvântați. În felul acesta, au venit multe mame și copiii lor. Unii copii trecuseră de anii prunciei, la copilărie și tinerețe. Când mamele și-au exprimat dorința, Isus a ascultat cu plăcere cererea timidă și înlăcrimată. Dar El aștepta să vadă cum le vor trata ucenicii. Când i-a văzut că le îndepărtează pe mame, crezând că Îi fac o favoare, El le-a arătat greșeala, zicând: “Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți, căci Împărăția cerului este a celor ca ei”. El i-a luat pe copii în brațe, și-a pus mâinile peste ei și le-a dat binecuvântarea pentru care veniseră.
-512-
Mamele au fost mângâiate. Ele s-au întors acasă întărite și binecuvântate de cuvintele lui Hristos. Au fost încurajate să-și ducă poverile cu o nouă bucurie și să lucreze cu nădejde pentru copiii lor. Mamele de astăzi trebuie să primească și ele cuvintele Lui cu aceeași credință. Hristos este și astăzi un Mântuitor personal, ca pe vremea când a trăit ca om între oameni. El este și azi ajutorul mamelor, ca pe vremea când i-a strâns pe cei mici în brațele Sale, pe când era în Iudea. Copiii căminelor noastre sunt răscumpărați prin sângele Său, ca și copiii de pe timpuri.
Isus cunoaște povara inimii oricărei mame. Acela care a avut o mamă care s-a luptat cu sărăcia și lipsurile simte cu fiecare mamă în lucrările ei. Acela care a făcut o călătorie lungă pentru a alina durerea unei femei canaanite va face tot atât de mult pentru mamele de azi. Acela care a redat văduvei din Nain pe unicul ei fiu și care, în agonia Sa pe cruce, și-a amintit de mama Sa este mișcat și astăzi de durerea mamei. În orice suferință și orice nevoie, El va da ajutor și mângâiere.
Să vină dar mamele cu greutățile lor la Isus. Vor găsi har îndestulător ca să le ajute la creșterea copiilor. Porțile sunt deschise pentru oricare mamă care vrea să-și depună poverile la picioarele Mântuitorului. Acela care a zis: “Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți” le invită fără încetare pe mame să-i aducă pe copilașii lor să fie binecuvântați de El. Până și copilul din brațele mamei poate să locuiască la umbra Celui Atotputernic, prin credința mamei care se roagă. Ioan Botezătorul a fost plin de Duhul Sfânt chiar de la naștere. Dacă trăim în comuniune cu Dumnezeu, și noi putem aștepta ca Duhul Sfânt să-i modeleze pe micuții noștri chiar din primele clipe.
În copiii aduși la El, Isus vedea bărbați și femei ce urmau să fie moștenitori ai harului Său și supuși ai Împărăției Sale, dintre care unii aveau să devină martiri pentru Numele Său. El știa că acești copii urmau să-L asculte și să-L primească drept Mântuitor al lor mult mai repede decât persoanele adulte, dintre care mulți erau înțelepți în felul lumii și cu inima împietrită. În învățăturile Sale, S-a coborât până la nivelul lor. El, Domnul cerului, nu a socotit ca un lucru neînsemnat să răspundă la întrebările lor și să simplifice învățăturile Lui importante, pentru a fi înțelese de mintea lor de copii. El a pus în inima lor semințele adevărului, care urmau să răsară peste mulți ani și să aducă roade pentru viața veșnică.
-515-
Este adevărat și azi faptul că cei mai receptivi la învățăturile Evangheliei sunt copiii; inima lor este deschisă față de influențele divine și este în stare să rețină învățăturile primite. Și copiii mici pot să fie creștini și să aibă o experiență potrivită cu vârsta lor. Ei au nevoie să fie educați în lucrurile spirituale și părinții ar trebui să îi ajute, prin orice mijloc, pentru ca să-și formeze caracterul după asemănarea lui Hristos.
Tații și mamele ar trebui să privească la copiii lor ca la cei mai tineri membri ai familiei Domnului, încredințați lor spre a-i pregăti pentru cer. Învățăturile pe care noi înșine le primim de la Hristos trebuie să le dăm copiilor noștri, așa cum pot înțelege mințile lor tinere, dezvăluindu-le puțin câte puțin din frumusețea principiilor cerului. În felul acesta căminul creștin devine o școală, în care părinții au rolul de suplinitori, în timp ce Hristos este Învățătorul.
Lucrând la convertirea copiilor noștri, nu trebuie să ne așteptăm să vedem emoții deosebite ca dovadă a convingerii de păcat. Nici nu este nevoie să cunoaștem timpul exact al convertirii lor. Trebuie să-i învățăm să vină cu păcatele lor la Isus și să ceară iertare, să creadă că El îi iartă și îi primește, cum i-a primit și pe copiii care au venit la El atunci când era pe pământ.
Atunci când mama îi învață pe copii s-o asculte pentru că o iubesc, ea îi învață prima lecție din viața de creștin. Iubirea mamei față de copil reprezintă iubirea lui Hristos și cei mici, care se încred în mama lor și ascultă de ea, învață să asculte de Mântuitorul și să se încreadă în El.
Isus a fost un model pentru copii, dar este și o pildă pentru tați. El a vorbit ca Unul care avea autoritate și Cuvântul Său avea putere, dar niciodată, în relațiile cu oamenii aspri și violenți, El n-a spus nici un cuvânt lipsit de amabilitate sau de politețe. Harul lui Hristos în inimă va da o demnitate cerească și un simț al bunei-cuviințe. El va îmblânzi tot ce este aspru și va supune tot ce este necuviincios sau neprietenos. El îi va face pe părinți să-i trateze pe copiii lor ca pe niște ființe inteligente, așa cum ar vrea ei înșiși să fie tratați.
-516-
Părinți, pentru creșterea copiilor voștri, studiați învățăturile pe care Dumnezeu le-a dat în natură! Dacă ați vrea să cultivați o garoafă, un trandafir sau un crin, cum ați proceda? Întrebați-l pe grădinar cum face el să crească așa de frumos fiecare ramură și fiecare frunză, ca să se dezvolte în simetrie și frumusețe. El vă va spune că nu prin atingeri aspre sau prin eforturi violente, deoarece acestea ar frânge lăstarele delicate, ci prin mici atenții, des repetate. El a umezit pământul și a ferit planta în creștere de vânturile puternice și de arșița soarelui și Dumnezeu a făcut-o să înflorească și să crească în mare frumusețe. În purtarea față de copii, urmați metoda grădinarului. Prin atingeri delicate, ajutându-i cu iubire, căutați să modelați caracterele lor după modelul caracterului lui Hristos.
Încurajați-i să-și exprime iubirea față de Dumnezeu și unul față de celălalt. Motivul pentru care în lume sunt așa de mulți bărbați și femei cu inima împietrită este că adevărata afecțiune a fost privită ca slăbiciune și a fost descurajată și reprimată. Natura mai bună a acestor persoane a fost înăbușită în copilărie; și dacă lumina iubirii divine nu vine să topească egoismul lor rece, fericirea lor va fi ruinată pentru totdeauna. Dacă dorim ca micuții noștri să aibă spiritul duios al lui Isus și simpatia pe care o manifestă îngerii față de noi, trebuie să încurajăm impulsurile generoase și iubitoare ale copilăriei.
Învățați-i pe copii să-L vadă pe Hristos în natură. Luați-i sub cerul liber, sub copacii falnici din grădină și, în toate lucrurile minunate ale creațiunii, învățați-i să vadă expresia iubirii Sale. Învățați-i că El a făcut legile care guvernează toate ființele vii, că El a făcut legi pentru noi și că aceste legi sunt pentru fericirea și bucuria noastră. Nu-i obosiți cu rugăciuni lungi și îndemnuri plictisitoare, ci, prin pilde din natură, învățați-i să asculte de Legea lui Dumnezeu.
-517-
Dacă le câștigați încrederea în voi, ca urmași ai lui Hristos, va fi ușor să-i învățați despre marea iubire cu care El ne-a iubit. Când încercați să le lămuriți adevărurile mântuirii și să-i îndrumați la Hristos ca Mântuitor personal, îngerii vor fi lângă voi. Domnul va da har taților și mamelor, ca să-i facă pe cei micuți să asculte cu interes scumpa povestire despre Copilașul din Betleem, care este într-adevăr nădejdea întregii lumi.
Când le-a spus ucenicilor să nu-i împiedice pe copii să vină la El, Isus Se adresa ucenicilor din toate veacurile: slujbașilor bisericii, predicatorilor, îngrijitorilor și tuturor creștinilor. Isus îi atrage pe copii la Sine și ne îndeamnă: “Lăsați-i să vină”, ca și cum ar zice: Ei ar veni dacă nu i-ați împiedica voi.
Nu lăsați caracterul vostru necreștinesc să-L reprezinte greșit pe Isus. Nu-i țineți pe copilași departe de El prin răceala și asprimea voastră. Să nu-i faceți să simtă că cerul nu va fi un loc plăcut, dacă voi sunteți acolo. Nu vorbiți despre religie ca despre ceva ce copiii nu ar putea înțelege și nici nu vă purtați ca și cum de la ei nu s-ar aștepta să-L primească pe Hristos în copilăria lor. Nu le dați falsa impresie că religia lui Hristos este o religie a întristării și că, venind la Mântuitorul, trebuie să renunțe la tot ceea ce aduce bucurie în viață.
Când Duhul Sfânt mișcă inimile copiilor, colaborați cu lucrarea Lui. Învățați-i că Mântuitorul îi cheamă, că nimic nu poate să-I aducă o mai mare bucurie decât faptul că ei se predau Lui acum, în frăgezimea și floarea vârstei.
Mântuitorul privește cu nemărginită duioșie la cei pe care i-a răscumpărat cu sângele Său. Ei sunt pătrunși de iubirea Lui. El privește la ei cu o dorință nespusă. Inima Lui nu este atrasă numai către copiii cu o purtare bună, ci și către cei care au moștenit trăsături rele de caracter. Mulți părinți nu-și dau seama că ei sunt răspunzători pentru aceste trăsături din copiii lor. Ei n-au blândețea și înțelepciunea de a ști cum să se poarte cu cei greșiți, pe care ei i-au făcut ce sunt. Dar Isus privește cu milă la acești copii. El face legătura dintre cauză și efect.
Lucrătorul creștin poate fi un slujitor al lui Hristos care să-i atragă pe copii la Mântuitorul. Prin înțelepciune și tact, el îi poate lega de inima sa, le poate da curaj și nădejde iar prin harul lui Hristos îi poate vedea transformați în caracter, așa încât să se poată spune despre ei: “A unora ca aceștia este Împărăția lui Dumnezeu”.