Capitolul 38 — Ultima avertizare
După aceea, am văzut pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul s-a luminat de slava lui. El a strigat cu glas tare şi a zis: «A căzut, a căzut Babilonul
cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte…» Apoi, am auzit din cer un alt glas, care zicea: «Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!»” (Apocalipsa 18:1,2,4).
Acest pasaj din Scriptură face referire la un moment din viitor, când urmează să fie repetat mesajul privind căderea Babilonului, transmis de al doilea înger din Apocalipsa 14:8, menţionându-se în plus corupţia care a intrat în diferitele organizaţii ce constituie Babilonul după ce mesajul a fost proclamat iniţial – în vara anului 1844. Aici este descrisă situaţia dezastruoasă din lumea religioasă. Cu fiecare respingere a adevărului, mintea oamenilor devine mai întunecată, inima lor mai refractară, până când se închid în împietrire şi necredinţă. Sfidând avertismentele trimise de Dumnezeu, oamenii vor continua să calce în picioare una dintre poruncile Decalogului, până când vor ajunge să-i persecute pe cei care o consideră sfântă. Prin dispreţul manifestat faţă de Cuvântul şi poporul Său, Hristos este în totalitate desconsiderat. Pe măsură ce ideile spiritiste vor fi acceptate de biserici, restricţia impusă inimii neschimbate va fi înlăturată, iar religia de formă va deveni o mantie care va acoperi cele mai josnice rele. Credinţa în manifestările spiritiste deschide calea în faţa spiritelor amăgitoare şi a doctrinelor demonilor şi astfel influenţa îngerilor răi va fi simţită în biserici.
Despre cetatea Babilon, când este prezentată de această profeţie, se spune: „Păcatele ei s-au îngrămădit şi au ajuns până la cer, şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nelegiuirile ei” (Apocalipsa 18:5).
-497-
Babilonul a atins limita vinovăţiei şi distrugerea este gata să cadă peste el. Dar Dumnezeu mai are credincioşi în Babilon şi, înainte de manifestarea pedepselor Sale, aceştia trebuie chemaţi afară, „ca să nu [fie] părtaşi la păcatele ei şi să nu [fie] loviţi cu urgiile ei”. De aceea are loc mişcarea simbolizată printr-un înger care coboară din cer şi luminează pământul cu slava lui, strigând cu glas puternic şi făcând cunoscute păcatele Babilonului. Împreună cu mesajul adresat cetăţii Babilon, se aude apelul: „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu!” Această chemare, pe lângă mesajul îngerului al treilea, constituie avertizarea finală dată locuitorilor pământului.
Situaţia în care va ajunge lumea va fi cutremurătoare. Puterile lumii, aliindu-se în lupta împotriva poruncilor lui Dumnezeu, vor decreta ca „… toţi, mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi” (Apocalipsa 13:16), să se conformeze datinii bisericii prin păzirea sabatului fals. Toţi cei care vor refuza să se supună vor primi pedepse civile şi, în cele din urmă, se va susţine că merită pedeapsa cu moartea. Pe de altă parte, Legea lui Dumnezeu, care impune păzirea zilei de odihnă a Creatorului, se cere respectată şi îi ameninţă cu mânia divină pe toţi cei care calcă principiile ei.
După ce fiecare persoană va fi conştientizată în privinţa alternativei pe care o are la dispoziţie, oricine va călca Legea lui Dumnezeu pentru a respecta o lege omenească va primi semnul fiarei, semnul de supunere faţă de puterea de care alege să asculte în locul lui Dumnezeu. Avertizarea din ceruri este următoarea: „Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui” (Apocalipsa 14:9,10).
Niciun om nu va suporta mânia lui Dumnezeu înainte ca adevărul să fi fost prezentat minţii şi conştiinţei lui, iar el să-l fi respins. Sunt mulţi care n-au avut niciodată ocazia să audă adevărurile speciale valabile pentru timpul acesta. Obligativitatea poruncii a patra nu le-a fost expusă niciodată în adevărata ei lumină. Acela care citeşte toate inimile şi judecă toate motivele nu va permite ca vreun om doritor să cunoască adevărul să fie păcălit cu privire la natura şi rezultatul controversei. Decretul nu va fi impus orbeşte. Fiecare om trebuie să aibă suficientă lumină pentru a lua o hotărâre în cunoştinţă de cauză.
Sabatul va constitui marele test al loialităţii, deoarece el este partea de adevăr în mod deosebit combătută. Când oamenii vor fi supuşi încercării finale, atunci va fi trasă linia de demarcaţie între cei care Îi slujesc lui Dumnezeu şi cei care nu-I slujesc.
-498-
În timp ce păzirea sabatului fals – în conformitate cu legea statului, dar contrar poruncii a patra – va constitui o dovadă de supunere faţă de puterea opusă lui Dumnezeu, păzirea Sabatului autentic, în ascultare de Legea lui Dumnezeu, va fi o dovadă de fidelitate faţă de Creator. În timp ce o parte din oameni va primi semnul fiarei, prin acceptarea semnului de supunere faţă de puterile pământeşti, cealaltă parte va primi sigiliul lui Dumnezeu prin alegerea semnului de loialitate faţă de autoritatea divină. Cei care au prezentat în trecut adevărurile proclamate de îngerul al treilea au fost priviţi adesea ca simpli alarmişti. Prezicerile lor – că intoleranţa religioasă va predomina în Statele Unite, că biserica şi statul se vor uni să-i persecute pe cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu – au fost considerate neîntemeiate şi absurde. Se afirma cu multă convingere că această ţară nu va putea niciodată să devină altceva decât ceea ce a fost: apărătoarea libertăţii religioase. Dar, când posibilitatea impunerii păzirii duminicii va genera din ce în ce mai multă agitaţie, evenimentul atât de îndelung negat şi necrezut va fi văzut apropiindu-se. Atunci mesajele celor trei îngeri vor avea efectul pe care nu l-au putut avea înainte.
Dumnezeu a avut în toate generaţiile trimişii Săi cu misiunea de a mustra păcatul atât în lume, cât şi în biserică. Oamenii însă doresc să li se spună lucruri plăcute şi de aceea adevărul curat şi nepoleit nu este acceptat. Mulţi reformatori s-au hotărât de la bun început să acţioneze cu mare prudenţă când atacă păcatele bisericii şi ale poporului. Ei sperau ca prin exemplul unei vieţi creştine curate să îi conducă pe oameni înapoi la doctrinele Bibliei. Dar Duhul lui Dumnezeu a venit asupra lor, aşa cum a venit peste Ilie, determinându-i să mustre păcatele unui împărat înrăit şi ale unui popor apostat. Ei n-au putut să nu predice principiile clare ale Bibliei – principii pe care nu fuseseră dispuşi să le expună oamenilor. Au fost impulsionaţi să prezinte cu perseverenţă adevărul şi pericolele care ameninţau sufletele. Ei rosteau cuvintele pe care Domnul li le dăduse, fără teamă de consecinţe, iar oamenii erau constrânşi să audă avertizarea.
În acelaşi fel va fi proclamat şi mesajul îngerului al treilea. Când va veni timpul să fie proclamat cu mare putere, Domnul va lucra prin oameni umili, conducând mintea celor care se dedică slujirii Sale. Aceştia vor fi calificaţi mai degrabă prin ungerea Duhului Său decât prin instruirea dată de instituţiile de învăţământ.
-499-
Bărbaţi ai credinţei şi ai rugăciunii vor fi impulsionaţi să meargă cu zel sfânt şi să proclame cuvintele date de Dumnezeu. Păcatele Babilonului vor fi scoase la lumină. Rezultatele îngrozitoare ale impunerii datinilor bisericii de către autoritatea civilă, invazia spiritismului, progresul ascuns, dar rapid al puterii papale, toate vor fi demascate. Prin aceste avertizări solemne, oamenii vor fi treziţi. Mii şi mii de persoane, care n-au auzit niciodată cuvinte ca acestea, vor sta să asculte. Ei vor auzi cu uimire mărturia că Babilonul este biserica decăzută din cauza ereziilor şi a păcatelor ei, pentru că a respins adevărul trimis din cer pentru ea. Când oamenii merg la preoţii lor cu întrebarea răscolitoare: „Sunt aceste lucruri adevărate?”, aceştia le prezintă istorii inventate şi prezic lucruri plăcute pentru a le potoli temerile şi a le linişti conştiinţa trezită. Dar, întrucât mulţi refuză să se mulţumească doar cu autoritatea oamenilor şi cer un clar „Aşa zice Domnul”, preoţii şi pastorii bisericilor populare, ca şi fariseii din vechime, înfuriaţi că autoritatea le este pusă la îndoială, vor cataloga mesajul ca fiind de la Satana şi vor instiga mulţimile iubitoare de păcat să-i insulte şi să-i persecute pe cei care îl prezintă. Pe măsură ce controversa se extinde şi mintea oamenilor este atrasă către Legea lui Dumnezeu călcată în picioare, Satana se agită. Puterea care însoţeşte mesajul nu va face decât să-i înfurie şi mai mult pe cei care i se împotrivesc. Preoţii şi pastorii vor face eforturi aproape supraomeneşti să oprească lumina, ca nu cumva să lumineze peste turma lor. Ei se vor strădui să descurajeze discutarea acestor probleme vitale, prin toate mijloacele de care vor dispune. Biserica va face apel la braţul tare al puterii civile şi, în acest demers, susţinătorii papalităţii şi protestanţii se vor uni. Pe măsură ce mişcarea pentru impunerea păzirii duminicii va deveni mai îndrăzneaţă şi mai hotărâtă, se va recurge la lege în lupta contra păzitorilor poruncilor lui Dumnezeu. Ei vor fi ameninţaţi cu amenzi şi închisoare, iar unora le vor fi oferite poziţii de răspundere şi alte recompense şi avantaje pentru a fi ademeniţi să renunţe la credinţa lor. Dar răspunsul lor ferm va fi: „Arătaţi-ne din Cuvântul lui Dumnezeu greşeala noastră” – acelaşi răspuns pe care l-a dat şi Luther în împrejurări asemănătoare. Cei care vor fi duşi înaintea tribunalelor vor apăra cu putere adevărul, iar unii dintre cei care îi vor auzi vor fi determinaţi să ia poziţie pentru păzirea tuturor poruncilor lui Dumnezeu. Astfel, lumina va fi dusă înaintea multor mii de oameni, care altfel n-ar afla nimic despre aceste adevăruri.