Conducătorii mişcării duminicale pot să susţină reforme de care oamenii au nevoie, principii care sunt în armonie cu Biblia, totuşi, dacă împreună cu ele se urmăreşte şi un obiectiv contrar Legii lui Dumnezeu, slujitorii Lui nu pot să se asocieze cu ei. Nimic nu-i poate îndreptăţi să dea la o parte poruncile lui Dumnezeu pentru a le înlocui cu cele ale oamenilor.
Satana îi va atrage pe oameni sub influenţa amăgirilor lui prin cele două mari erezii: nemurirea sufletului şi sfinţenia duminicii. În timp ce prima creează condiţiile propice spiritismului, a doua creează o legătură de simpatie cu Roma. Protestanţii din Statele Unite vor fi primii care îşi vor întinde braţele peste prăpastie ca să prindă mâna spiritismului. De asemenea, ei vor trece peste abis pentru a da mâna cu puterea Romei şi, sub influenţa acestei triple alianţe, această ţară va merge pe urmele Romei, călcând în picioare libertatea de conştiinţă.
Deoarece imită foarte bine pretinsul creştinism contemporan, spiritismul are putere mai mare să inducă în eroare şi să prindă în cursă. Conform gândirii moderne, şi Satana s-a convertit. El va apărea sub forma unui înger de lumină. Prin intermediul spiritismului, se vor face minuni, bolnavi vor fi vindecaţi şi multe fapte miraculoase de necontestat vor fi aduse la îndeplinire. Pentru că spiritele vor pretinde că ele cred în Biblie şi vor manifesta respect pentru instituţiile bisericii, lucrarea lor va fi acceptată drept o manifestare a puterii divine.
În prezent, linia de demarcaţie între pretinşii creştini şi necredincioşi abia se mai distinge. Membrii bisericii iubesc ce iubeşte lumea şi sunt gata să se asocieze cu ea, iar Satana este hotărât să-i unească într-un corp comun şi să-şi consolideze astfel cauza, ducându-i pe toţi în tabăra spiritismului. Adepţii papalităţii, care se laudă cu minuni ca semne certe ale adevăratei biserici, vor fi păcăliţi cu uşurinţă de această putere făcătoare de minuni. Protestanţii, care au renunţat la scutul adevărului, vor fi, de asemenea, păcăliţi. Catolicii, protestanţii şi oamenii secularizaţi vor accepta deopotrivă o formă de evlavie lipsită de putere şi vor vedea în această unire o mare mişcare pentru convertirea lumii şi inaugurarea mult aşteptatului Mileniu.
Prin spiritism, Satana apare ca binefăcător al omenirii, vindecând boli şi pretinzând că aduce un sistem nou şi mai înalt de credinţă religioasă, dar, în acelaşi timp, nu face altceva decât să distrugă. Ispitele lui conduc masele spre dezastru. Excesele subminează raţiunea, apoi urmează satisfacerea fără rezerve a poftelor, lupte şi vărsări de sânge.
-485-
Satana este încântat de război, deoarece aşa trezeşte patimile cele mai rele ale sufletului, apoi îşi distruge pentru totdeauna victimele cufundate în viciu şi sânge. Scopul lui este să provoace ţările să intre în război una cu alta, pentru că astfel poate să abată mintea oamenilor de la pregătirea necesară pentru a rezista în ziua lui Dumnezeu.
Satana acţionează şi prin intermediul naturii pentru a-şi strânge recolta de suflete nepregătite. El a studiat secretele laboratoarelor naturii şi îşi foloseşte toată puterea pentru a controla elementele naturii, atât cât îi permite Dumnezeu. Când a fost lăsat să-l chinuie pe Iov, cât de repede au fost distruse turme, cirezi, robi, case, copii – nenorocirile venind una după alta. Dumnezeu este Cel care apără fiinţele pe care le-a creat şi le protejează de puterea distrugătorului. Dar lumea creştină a manifestat dispreţ faţă de Legea lui Iehova, aşa că Domnul va face exact ceea ce a spus că va face – Îşi va retrage binecuvântările de pe pământ şi grija ocrotitoare din dreptul celor care se revoltă împotriva Legii Sale şi care îi învaţă şi îi obligă şi pe alţii să facă la fel. Satana deţine controlul asupra tuturor celor pe care Dumnezeu nu-i păzeşte în mod deosebit. El îi va favoriza pe unii şi îi va face să prospere pentru a-şi urmări propriile planuri, dar, în acelaşi timp, va aduce necazuri asupra altora, făcându-i pe oameni să creadă că Dumnezeu îi face să sufere.
În timp ce se va prezenta înaintea oamenilor ca un mare medic care poate să le vindece toate bolile, Satana va aduce boală şi dezastru, până acolo încât oraşe dens populate vor ajunge în colaps. El acţionează şi în prezent. În accidente şi calamităţi pe mare şi pe uscat, în mari conflagraţii, în uragane violente şi cumplite furtuni cu grindină, în inundaţii, cicloane, valuri uriaşe şi cutremure, Satana îşi exercită puterea pretutindeni, în mii de forme. El distruge recolta gata coaptă şi aduce foametea şi suferinţa. Infectează aerul cu germeni fatali şi mii de oameni pier din cauza epidemiilor. Aceste nenorociri vor deveni din ce în ce mai frecvente şi mai puternice. Distrugerea va veni atât asupra oamenilor, cât şi a animalelor. „Ţara este tristă, sleită de puteri; locuitorii sunt mâhniţi şi tânjesc…, ţara a fost spurcată de locuitorii ei; ei călcau legile, nu ţineau poruncile şi rupeau legământul cel veşnic!” (Isaia 24:4,5).
Marele amăgitor îi va convinge pe oameni că cei care Îi slujesc lui Dumnezeu provoacă toate aceste rele. Exact oamenii care au provocat dizgraţia Cerului îi vor acuza de toate necazurile lor pe cei a căror ascultare de Legea lui Dumnezeu este o mustrare continuă pentru călcătorii ei.
-486-
Se va spune că oamenii Îl insultă pe Dumnezeu prin călcarea sabatului duminical şi că acest păcat a adus calamităţile, care nu vor înceta până când nu se va impune cu stricteţe păzirea duminicii. De asemenea, se va spune că aceia care susţin cerinţele poruncii a patra, subminând astfel respectul faţă de duminică, sunt de fapt cei care aduc necazuri asupra semenilor, împiedicând reintrarea lor în graţia divină şi revenirea la prosperitatea materială. Astfel, acuzaţia adusă în vechime slujitorului lui Dumnezeu se va repeta din motive la fel de neîntemeiate: „Abia a zărit Ahab pe Ilie şi i-a zis: «Tu eşti acela care nenoroceşti pe Israel?» Ilie a răspuns: «Nu eu nenorocesc pe Israel, ci tu şi casa tatălui tău, fiindcă aţi părăsit poruncile Domnului şi v-aţi dus după baali»” (1 Regi 18:17,18). Când furia oamenilor va fi provocată prin acuzaţii false, aceştia se vor purta cu trimişii lui Dumnezeu aşa cum s-a purtat Israelul apostat cu Ilie.
Acea putere care face minuni şi care se manifestă prin spiritism îşi va exercita influenţa împotriva oamenilor care aleg să asculte de Dumnezeu mai mult decât de oameni. Prin intermediul diferitelor comunicări, spiritele vor susţine că Dumnezeu le-a trimis să-i convingă de greşeala lor pe cei care nu acceptă duminica, afirmând că legile ţării trebuie respectate ca Legea lui Dumnezeu. Ele vor deplânge marea răutate din lume şi vor susţine afirmaţiile învăţătorilor religioşi cum că starea morală decăzută este cauzată de profanarea duminicii. Mare va fi indignarea ce se va manifesta împotriva tuturor celor care refuză să accepte mărturia lor.
În acest conflict final, Satana va folosi cu poporul lui Dumnezeu aceeaşi metodă pe care a folosit-o la începutul marii lupte din cer. El pretindea că urmăreşte să promoveze stabilitatea guvernării divine, în timp ce, în secret, depunea toate eforturile pentru a provoca răsturnarea ei. Îi acuza pe îngerii loiali tocmai de acţiunile întreprinse de el. Aceeaşi modalitate de amăgire a marcat istoria Bisericii Catolice. Ea pretindea că acţionează ca reprezentant al Cerului, în timp ce căuta să se înalţe mai presus de Dumnezeu şi să-I schimbe Legea. Sub dominaţia Romei, cei care au suferit moartea pentru loialitatea lor faţă de Evanghelie au fost declaraţi răufăcători; au fost denunţaţi ca aliaţi ai lui Satana; s-au folosit toate mijloacele posibile pentru a-i discredita şi a-i face să apară în ochii oamenilor şi chiar în propriii lor ochi drept cei mai detestabili criminali. La fel va fi şi acum. În timp ce caută să-i distrugă pe cei care respectă Legea lui Dumnezeu, Satana va face în aşa fel încât ei să fie acuzaţi de călcarea legii civile şi să se creadă despre ei că Îl dezonorează pe Dumnezeu şi aduc pedepsele Lui asupra lumii.
-487-
Dumnezeu nu forţează niciodată voinţa sau conştiinţa, dar mijlocul la care recurge în mod constant Satana – pentru a dobândi controlul asupra celor pe care nu-i poate amăgi – este constrângerea prin acte de cruzime. El se străduieşte să domine conştiinţa şi să-şi asigure închinarea prin frică şi forţă. Pentru a-şi atinge acest scop, acţionează prin intermediul atât al autorităţilor religioase, cât şi al celor seculare, determinându-le să impună legi omeneşti care sfidează Legea lui Dumnezeu.
Cei care respectă Sabatul biblic vor fi declaraţi duşmani ai legii şi ordinii, care dau la o parte restricţiile morale ale societăţii, provocând anarhie şi decădere şi atrăgând pedepsele lui Dumnezeu asupra pământului. Scrupulozitatea lor în ce priveşte conştiinţa va fi considerată o dovadă de încăpăţânare şi dispreţ faţă de autoritate. Ei vor fi acuzaţi de lipsă de loialitate faţă de stat. Pastorii şi preoţii care neagă obligativitatea Legii divine vor prezenta de la amvoane datoria de a asculta de autorităţile civile, deoarece acestea sunt desemnate de Dumnezeu. În camere legislative şi în tribunale, păzitorii poruncilor vor fi greşit interpretaţi şi condamnaţi. Cuvintelor rostite de ei li se va da un înţeles fals şi motivelor lor li se va da cea mai nefavorabilă interpretare.
Deoarece resping argumentele biblice clare care apără Legea lui Dumnezeu, bisericile protestante vor dori să-i aducă la tăcere pe cei a căror credinţă nu o pot înfrânge cu Biblia. Deşi îşi închid ochii faţă de acest fapt, ele se îndreaptă în prezent într-o direcţie care va determina persecutarea celor care refuză în mod conştient să facă ceea ce face restul lumii creştine şi să recunoască sabatul papal.
Conducătorii bisericii şi ai statului se vor uni pentru a corupe, a convinge sau a constrânge toate categoriile de oameni să respecte duminica. Lipsa autorităţii divine pentru sfinţirea duminicii va fi înlocuită cu legi opresive. Corupţia politică distruge iubirea de dreptate şi respectul pentru adevăr. Chiar şi în America, ţara libertăţii, conducătorii şi legiuitorii, pentru a-şi asigura favoarea publică, vor ceda cererii populare de a fi dată o lege care să impună păzirea duminicii. Libertatea de conştiinţă, plătită cu un sacrificiu atât de mare, nu va mai fi respectată. În conflictul care va izbucni curând, vom vedea împlinirea cuvintelor profetului: „Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Iisus Hristos” (Apocalipsa 12:17).