Dându-se drept sfinţii apostoli, aceste spirite mincinoase contrazic ce au scris aceştia sub inspiraţia Duhului Sfânt când au fost pe pământ. Neagă originea divină a Bibliei, anulând astfel fundamentul speranţei creştinului şi stingând lumina care arată calea către ceruri. Satana face ca lumea să creadă că Biblia este doar o ficţiune sau, cel mult, o carte potrivită pentru perioada infantilă a omenirii, dar care trebuie considerată acum ca fiind lipsită de importanţă şi învechită. În locul Cuvântului lui Dumnezeu, el oferă manifestările spiritiste. Acesta este un canal de comunicare asupra căruia el deţine în întregime controlul şi prin care poate face lumea să creadă ce vrea el. Biblia, cartea care îi va judeca pe el şi pe urmaşii lui, este pusă în umbră, iar pe Mântuitorul lumii, el Îl reduce la statutul de om obişnuit. După cum soldaţii romani care au păzit mormântul lui Iisus au răspândit minciuna pe care preoţii şi bătrânii i-au mituit să o spună pentru a-I nega învierea, tot aşa cei care cred în manifestările spiritiste încearcă să facă să pară că nu este nimic miraculos în viaţa Salvatorului nostru. După ce Îi diminuează astfel rolul lui Iisus, le îndreaptă atenţia oamenilor asupra propriilor minuni, declarând că acestea le depăşesc cu mult pe cele ale lui Hristos.
Este adevărat că în prezent spiritismul se schimbă şi, ascunzându-şi o parte din trăsăturile condamnabile, adoptă acum o aparenţă creştină. Însă mulţi ani, adevăratul lui caracter s-a văzut în declaraţiile făcute de la amvon şi în presă. Iar aceste idei nu pot fi negate sau ascunse.
Chiar în forma lui actuală, departe de a fi mai demn de tolerat decât înainte, este, în realitate, mult mai periculos, pentru că înşelăciunea este mai subtilă. Dacă înainte li se opunea, acum declară că Îl acceptă şi pe Hristos, şi Scriptura. Însă Biblia este interpretată într-un mod care să placă inimii neschimbate, în timp ce adevărurile ei solemne şi vitale sunt făcute să nu mai aibă niciun efect. Se accentuează iubirea ca fiind atributul principal al lui Dumnezeu, dar aceasta este degradată într-un sentimentalism ieftin, în care nu se face distincţie între bine şi rău. Faptul că Dumnezeu condamnă păcatul şi că toate cerinţele Legii Sale sfinte sunt încă valabile este trecut cu vederea. Oamenilor li se spune să privească Decalogul ca pe o literă moartă. Invenţii plăcute şi fascinante captivează simţurile şi îi fac pe oameni să respingă Biblia ca bază a credinţei lor. Hristos este renegat la fel ca înainte, dar Satana le-a orbit atât de mult ochii oamenilor, încât înşelăciunea nu este sesizată.
-460-
Puţini oameni înţeleg în mod clar puterea de amăgire a spiritismului şi pericolul de a intra sub influenţa lui. Mulţi iau contact cu el numai pentru a-şi satisface curiozitatea. De fapt, ei nu cred în spiritism şi ar fi îngroziţi la gândul că se lasă controlaţi de spirite. Se aventurează însă pe un teren interzis şi marele distrugător îşi exercită puterea asupra lor împotriva voinţei lor. Este de ajuns să fie convinşi numai o dată să-şi lase mintea sub controlul lui, pentru ca apoi să-i ţină captivi. Prin propriile puteri, este imposibil să se smulgă din vraja fascinantă şi ademenitoare. Nimic altceva nu poate să le elibereze pe aceste suflete prinse în cursă decât puterea lui Dumnezeu, care vine ca răspuns la rugăciunile lor intense.
Toţi cei care tolerează cu bună ştiinţă trăsături de caracter păcătoase sau păcate cunoscute creează un teren propice ispitelor lui Satana. Ei se despart de Dumnezeu şi de grija ocrotitoare a îngerilor Lui şi, când cel rău le prezintă minciunile lui, rămân fără apărare şi îi cad pradă foarte uşor. Cei care se aşază singuri sub puterea lui nu-şi dau seama unde va sfârşi drumul lor. După ce reuşeşte să-i învingă, îi va folosi ca instrumente prin care să-i ducă şi pe alţii la ruină.
Profetul Isaia spune: „Dacă vi se zice însă: «Întrebaţi pe cei ce cheamă morţii şi pe cei ce spun viitorul, care şoptesc şi bolborosesc!», răspundeţi: «Nu va întreba oare un popor pe Dumnezeul său? Va întreba el pe cei morţi pentru cei vii? La lege şi la mărturie!» Căci dacă nu vor vorbi aşa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta” (Isaia 8:19,20). Dacă ar fi fost dispuşi să accepte adevărul atât de clar prezentat în Scriptură cu privire la natura omului şi la starea lui în moarte, oamenii ar fi văzut în afirmaţiile şi manifestările spiritismului lucrarea şi minunile înşelătoare ale lui Satana. Însă ei, în loc să renunţe la libertatea atât de plăcută inimii netransformate de Duhul Sfânt şi la păcatele pe care le iubesc, îşi închid ochii în faţa luminii şi merg înainte fără să ţină seama de avertizări, în timp ce Satana îşi ţese cursele în jurul lor, iar ele devin cu uşurinţă prada lui. „Pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi”, de aceea „Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună” (2 Tesaloniceni 2:10,11).
Cei care se opun spiritismului nu îi atacă doar pe oameni, ci şi pe Satana şi pe îngerii lui. Ei luptă împotriva „căpeteniilor, domniilor şi duhurilor răutăţii din locurile cereşti” (Efeseni 6:12). Prinţul întunericului nu va ceda nicio palmă de teren decât dacă este respins de puterea mesagerilor cereşti. Copiii lui Dumnezeu trebuie să fie în stare să-l înfrunte, ca şi Mântuitorul nostru, prin cuvintele: „Stă scris!”.
-461-
Ca şi în zilele lui Hristos, Satana poate cita şi acum din Scriptură şi îi poate denatura învăţăturile pentru a-şi susţine minciunile. Cei care vor să i se opună trebuie să înţeleagă personal Scriptura.
Mulţi se vor confrunta cu spirite ale demonilor care se vor da drept rude sau prieteni şi vor enunţa cele mai periculoase erezii. Aceşti vizitatori vor face apel la cele mai calde sentimente ale noastre şi vor face minuni pentru a-şi susţine afirmaţiile. Trebuie să fim pregătiţi să ne împotrivim lor cu adevărul biblic că morţii nu ştiu nimic şi că cei care apar astfel sunt spirite de demoni.
„Ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă ca să încerce pe locuitorii pământului”, ne stă în faţă (Apocalipsa 3:10). Toţi cei a căror credinţă nu este ferm întemeiată pe Cuvântul lui Dumnezeu vor fi înşelaţi şi învinşi. Satana lucrează „cu toate amăgirile nelegiuirii” (2 Tesaloniceni 2:10) pentru a pune stăpânire pe fiii oamenilor, iar minciunile lui se vor înmulţi continuu. El îşi atinge scopul numai atunci când oamenii cedează de bunăvoie în faţa ispitelor sale. Însă cei care caută cu seriozitate să cunoască adevărul şi se străduiesc să-şi cureţe sufletele prin ascultare, făcând astfel tot ce pot pentru a se pregăti de luptă, vor găsi în Dumnezeul adevărului o apărare sigură. Mântuitorul ne promite: „Fiindcă ai păzit Cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu” (Apocalipsa 3:10). El îi va trimite mai degrabă pe toţi îngerii din cer să-i păzească pe copiii Săi decât să lase ca un singur suflet care se încrede în El să fie învins de Satana.
Profetul Isaia scoate în evidenţă iluzia teribilă a celor nelegiuiţi, care se consideră feriţi de pedepsele lui Dumnezeu. „Noi am făcut un legământ cu moartea, am făcut o învoială cu Locuinţa morţilor: când va trece urgia apelor năvălitoare, nu ne va atinge, căci avem ca loc de scăpare neadevărul şi ca adăpost, minciuna!” (Isaia 28:15). În categoria descrisă aici sunt cuprinşi cei care, în nepocăinţa lor încăpăţânată, se mângâie cu gândul că nu va fi nicio pedeapsă pentru păcătoşi, că toată omenirea, oricât de deplorabilă ar fi starea ei, va ajunge în cer pentru a fi ca îngerii lui Dumnezeu. Însă şi mai îndrăzneţi sunt cei care fac un legământ cu moartea şi o înţelegere cu Locuinţa morţilor, care renunţă la adevărurile pe care Cerul ni le-a pus la dispoziţie ca o apărare sigură în ziua necazului şi se aşază, în schimb, la adăpostul minciunilor lui Satana – pretenţiile amăgitoare ale spiritismului.
-462-
Orbirea oamenilor din zilele noastre este de nedescris. Mii de persoane resping Cuvântul lui Dumnezeu, neconsiderându-l demn de crezut, însă acceptă minciunile lui Satana cu deplină încredere. Scepticii şi zeflemiştii condamnă bigotismul celor care luptă pentru credinţa profeţilor şi a apostolilor şi se amuză ridiculizând declaraţiile solemne ale Scripturii cu privire la Hristos, la Planul de Mântuire şi la pedeapsa care va veni peste cei care resping adevărul. Ei simulează o milă adâncă pentru aceste minţi înguste, slabe şi superstiţioase, care Îi recunosc prerogativele lui Dumnezeu şi respectă cerinţele Legii Sale. Sunt atât de siguri pe ei de parcă ar fi făcut, într-adevăr, legământ cu moartea şi înţelegere cu Locuinţa morţilor şi ar fi pus un scut de netrecut între ei şi răzbunarea lui Dumnezeu. Nimic nu le poate trezi temerile. S-au predat ispititorului într-o măsură atât de mare, s-au unit cu el atât de strâns şi s-au îmbibat atât de mult de atitudinea lui, încât nu au nici puterea, nici dorinţa de a scăpa din cursa lui.
Satana s-a pregătit îndelung pentru efortul final de a înşela lumea. Bazele acţiunii lui au fost puse în asigurarea pe care i-a dat-o Evei în Eden: „Hotărât că nu veţi muri, dar… în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul” (Geneza 3:4,5). Puţin câte puţin, prin intermediul spiritismului, el a pregătit calea pentru capodopera amăgirii lui. Planurile nu i s-au împlinit încă pe deplin, dar se vor împlini în zilele sfârşitului. Profetul spune: „[Am văzut] trei duhuri necurate care semănau cu nişte broaşte. Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite şi care se duc la împăraţii pământului întreg ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui atotputernic” (Apocalipsa 16:13,14). Cu excepţia celor care sunt păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţa în Cuvântul Său, întreaga lume va fi acaparată de această înşelăciune. Oamenii sunt adormiţi rapid de o siguranţă fatală şi vor fi treziţi numai de revărsarea mâniei lui Dumnezeu.
Domnul Dumnezeu spune: „Voi face din neprihănire o lege şi din dreptate, o cumpănă, iar grindina va surpa locul de scăpare al neadevărului şi apele vor îneca adăpostul minciunii. Aşa că legământul vostru cu moartea va fi nimicit şi învoiala voastră cu Locuinţa morţilor nu va dăinui. Când va trece urgia apelor năvălitoare, veţi fi striviţi de ea” (Isaia 28:17,18).