Marea Luptă – Ziua 084

Capitolul 32 — Capcanele lui Satana

Marea luptă dintre Hristos şi Satana, care s-a desfăşurat timp de aproape şase mii de ani, se va încheia curând, iar cel rău îşi intensifică eforturile pentru a contracara lucrarea lui Hristos în favoarea omului şi pentru a prinde suflete în cursele lui. Scopul urmărit de Satana este acela de a-i ţine pe oameni în întuneric şi în nepocăinţă până când lucrarea de mijlocire a Mântuitorului se va încheia şi nu va mai exista jertfă pentru păcat.

Când oamenii nu depun niciun efort pentru a se opune puterii lui, când în biserică şi în lume predomină nepăsarea, Satana nu-şi face griji, deoarece nu există niciun pericol de a-i pierde pe cei care sunt sclavii voinţei lui. Însă, când atenţia este atrasă spre lucrurile veşnice, iar sufletul se întreabă: „Ce trebuie să fac pentru a fi mântuit?”, el este prezent, încercând să opună puterea lui puterii lui Hristos şi să anuleze influenţa Duhului Sfânt.

Scripturile relatează că într-o ocazie, când îngerii au venit înaintea lui Dumnezeu, a venit şi Satana în mijlocul lor, dar nu ca să se închine înaintea Împăratului veşnic, ci ca să-şi ducă mai departe planurile malefice împotriva celor neprihăniţi (vezi Iov 1:6). Cu acelaşi scop este prezent şi atunci când oamenii se adună să se închine lui Dumnezeu. Deşi nevăzut, el îşi dă toată silinţa să controleze mintea închinătorilor. Asemenea unui general abil, el îşi face planurile în avans. Când îl vede pe mesagerul lui Dumnezeu cercetând Scripturile, el ia notă de subiectul pe care acesta urmează să-l prezinte. Apoi îşi foloseşte toată viclenia şi perspicacitatea pentru ca mesajul să nu ajungă tocmai la cei vizaţi. Cel care are cea mai mare nevoie de acel avertisment va fi reţinut de diverse activităţi sau va fi împiedicat prin alte mijloace să asculte cuvintele care, pentru el, s-ar dovedi o mireasmă de viaţă spre viaţă.

-428-

Pe de altă parte, Satana vede că slujitorii Domnului sunt împovăraţi din cauza întunericului spiritual care-i învăluie pe oameni. El le aude rugăciunile insistente pentru har şi putere divină, care să rupă vraja indiferenţei şi a indolenţei. Atunci, cu un zel reînnoit, îşi pune în aplicare tertipurile şi îi ispiteşte pe oameni să-şi satisfacă poftele şi, astfel, le amorţeşte receptivitatea, iar ei nu aud tocmai acele lucruri de care au cea mai mare nevoie.

Satana ştie că toţi cei pe care îi poate determina să neglijeze rugăciunea şi studiul Scripturii vor fi învinşi de atacurile lui. De aceea inventează orice mijloc posibil pentru a le ocupa mintea. Întotdeauna a existat o categorie de oameni care se declară evlavioşi, dar care, în loc să caute să înţeleagă şi mai mult adevărul, îşi fac o religie din a căuta defecte de caracter sau erori de credinţă la cei care au păreri diferite de ei. Astfel de persoane sunt mâna dreaptă a lui Satana. Nu sunt puţini cei care îşi acuză fraţii. Aceştia sunt întotdeauna activi atunci când Dumnezeu acţionează şi când slujitorii Lui Îi aduc o închinare autentică. Ei pun într-o lumină falsă cuvintele şi faptele celor care iubesc adevărul şi încearcă să-l pună în practică, prezentându-i pe cei mai serioşi şi mai smeriţi slujitori ai lui Hristos fie ca înşelaţi, fie ca înşelători. Misiunea lor este aceea de a interpreta greşit motivele oricărei fapte sincere şi nobile, de a răspândi insinuări şi de a trezi suspiciuni în minţile celor fără experienţă. Vor căuta să facă, pe orice cale posibilă, ca tot ce este curat şi drept să fie privit cu dezgust şi să fie considerat o înşelăciune.

Însă nimeni nu trebuie să se lase indus în eroare de ei. Se poate vedea cu uşurinţă ai cui copii sunt, al cui exemplu îl urmează şi a cui lucrare o fac. „Îi veţi cunoaşte după roadele lor” (Matei 7:16). Atitudinea lor se aseamănă cu a lui Satana, acest calomniator veninos, „pârâşul fraţilor noştri” (Apoc. 12:10).

Marele înşelător are mulţi agenţi care sunt gata să prezinte tot felul de erori pentru a prinde suflete în cursă – erezii adaptate diferitelor gusturi şi niveluri de înţelegere ale acelora pe care vrea să-i distrugă. Planul lui este să aducă în biserică persoane nesincere, cu inima neschimbată, care să încurajeze îndoiala şi necredinţa şi să le pună piedici celor care vor ca lucrarea lui Dumnezeu să se dezvolte şi care doresc să crească împreună cu ea. Multe persoane care nu au o credinţă adevărată în Dumnezeu şi în Cuvântul Său aderă la unele principii ale adevărului şi trec drept creştini; li se oferă astfel posibilitatea să-şi introducă erorile în biserică, prezentându-le ca doctrine ale Scripturii.

-429-

Afirmaţia că nu este deloc important ce cred oamenii este una dintre înşelăciunile lui Satana care are cel mai mare succes. El ştie că, atunci când este acceptat cu iubire, adevărul sfinţeşte sufletul. De aceea el caută continuu să-l înlocuiască prin teorii false şi minciuni şi printr-o altă evanghelie. De la început, slujitorii lui Dumnezeu au luptat împotriva învăţătorilor falşi, nu numai pentru că aceştia erau oameni depravaţi, ci pentru că inoculau erezii fatale pentru suflet. Ilie, Ieremia, Pavel – toţi s-au opus categoric şi fără teamă celor care-i îndepărtau pe oameni de la Cuvântul lui Dumnezeu. Vederi liberale precum aceea că nu este atât de important să ai o credinţă corectă nu au fost acceptate de aceşti sfinţi apărători ai adevărului.

Interpretările vagi şi fanteziste ale Scripturii, precum şi teoriile contradictorii din lumea creştină sunt opera marelui nostru adversar, fiind menite să provoace confuzie în mintea oamenilor, astfel încât aceştia să nu discearnă adevărul. Discordia care există între bisericile creştine se datorează în mare măsură faptului că Scriptura a fost denaturată cu intenţia de a aduce argumente în sprijinul vreunei teorii preferate. În loc să studieze Cuvântul lui Dumnezeu cu atenţie şi cu o inimă umilită, pentru a ajunge să cunoască voinţa Sa, mulţi caută numai să descopere ceva ciudat sau original.

Pentru a susţine doctrine eronate sau practici necreştine, unii se concentrează asupra unor pasaje din Scriptură scoase din context, citând doar jumătate dintr-un verset pentru a-şi dovedi punctul de vedere, cu toate că restul versetului indică un înţeles total opus. Vicleni ca nişte şerpi, unii se ascund în spatele unor declaraţii fără legătură între ele, interpretate în aşa fel încât să se potrivească dorinţelor lor nesfinte. Astfel, mulţi denaturează în mod intenţionat Cuvântul lui Dumnezeu. Alţii, care au o imaginaţie bogată, iau numerele şi simbolurile din Biblie, le interpretează pentru a se potrivi fanteziei lor şi, neţinând seama de dovezile Scripturii, care este propriul ei interpret, prezintă aceste ciudăţenii ca fiind învăţăturile Bibliei.

Ori de câte ori pornim în studiul Scripturii fără o atitudine de rugăciune şi de umilinţă şi fără dispoziţia de a ne lăsa învăţaţi, atât cele mai simple şi mai clare pasaje, cât şi cele mai dificile vor fi greşit interpretate. Liderii romano-catolici aleg acele părţi din Scriptură care slujesc cel mai bine scopurilor lor, le interpretează cum le convine lor şi apoi le prezintă oamenilor, interzicându-le în acelaşi timp acestora privilegiul de a studia Biblia şi de a înţelege personal adevărurile ei sfinte. 

-430-

Biblia trebuie dată oamenilor întreagă, exact aşa cum este scrisă. Ar fi mai bine pentru ei să nu cunoască deloc Biblia decât să primească învăţăturile Scripturilor atât de fals interpretate. Biblia a fost concepută ca un ghid pentru toţi cei care doresc să cunoască voia Creatorului lor. Dumnezeu le-a dat oamenilor cuvântul sigur al profeţiei. Îngerii şi Hristos Însuşi au venit să le descopere lui Daniel şi lui Ioan lucrurile care urmau „să se întâmple în curând” (Apocalipsa 1:1). Elementele importante care privesc mântuirea noastră n-au fost lăsate învăluite în mister şi n-au fost prezentate într-un fel care să-l încurce şi să-l inducă în eroare pe cel ce caută adevărul cu sinceritate. Domnul a spus prin profetul Habacuc: „Scrie prorocia şi sap-o pe table, ca să se poată citi uşor!” (Habacuc 2:2). Cuvântul lui Dumnezeu este clar pentru toţi cei care îl studiază cu rugăciune. Orice suflet cu adevărat sincer va descoperi lumina adevărului. „Lumina este semănată pentru cel neprihănit” (Psalmii 97:11). Nicio biserică nu poate înainta în sfinţenie dacă membrii ei nu caută cu seriozitate adevărul ca pe o comoară ascunsă.

Prin lozinca „Liberalism!” (atitudine a persoanelor cu vederi largi, de acceptare sau tolerare a diverselor opinii, indiferent dacă sunt sau nu în acord cu Biblia – n.red.), oamenii sunt orbiţi faţă de planurile adversarului lor, în timp ce el depune încontinuu eforturi să şi le aducă la îndeplinire. Când Satana reuşeşte să înlocuiască Biblia cu speculaţii omeneşti, Legea lui Dumnezeu este dată la o parte, iar bisericile ajung sub sclavia păcatului, deşi pretind că sunt libere.

Pentru mulţi, cercetările ştiinţifice au devenit un blestem. Dumnezeu a permis ca, prin descoperirile ştiinţei şi ale artei, asupra lumii să se reverse un potop de lumină. Însă chiar şi cele mai strălucite minţi, dacă nu sunt ghidate în cercetările lor de Cuvântul lui Dumnezeu, se rătăcesc în încercarea de a cerceta relaţiile dintre ştiinţă şi revelaţie.

Cunoaşterea umană, atât în ce priveşte lucrurile spirituale, cât şi pe cele materiale, este parţială şi imperfectă. De aceea mulţi oameni de ştiinţă nu-şi pot armoniza concepţiile ştiinţifice cu declaraţiile Scripturii. Mulţi acceptă simple teorii şi speculaţii ca fapte ştiinţifice şi consideră că trebuie să testeze Cuvântul lui Dumnezeu prin teoriile „ştiinţei, pe nedrept numite astfel” (1 Timotei 6:20). Pentru că, în înţelegerea lor limitată, nu-L pot explica pe Creator şi lucrările Sale prin legi naturale, ei consideră că istoria biblică nu este veridică. 

-431-

Cei care se îndoiesc de autenticitatea Vechiului şi Noului Testament fac de multe ori un pas mai departe şi se îndoiesc de însăşi existenţa lui Dumnezeu şi îi atribuie naturii o putere infinită. Renunţând la ancora lor, plutesc în derivă în jurul stâncilor necredinţei.

Mulţi se îndepărtează astfel de credinţă şi sunt înşelaţi de Diavolul. Oamenii încearcă să fie mai înţelepţi decât Creatorul lor. Filosofia omenească încearcă să cerceteze şi să explice mistere care nu vor fi dezvăluite niciodată. Dacă oamenii ar studia şi ar înţelege ceea ce Dumnezeu le-a permis să cunoască despre El şi planurile Sale, ar ajunge să aibă o viziune atât de măreaţă despre slava, maiestatea şi puterea lui Iehova, încât şi-ar da seama de propria lor nimicnicie şi ar fi mulţumiţi cu ceea ce le-a fost descoperit lor şi copiilor lor.

Capodopera înşelăciunilor lui Satana este să-i facă pe oameni să emită continuu diverse ipoteze cu privire la lucrurile pe care Dumnezeu nu le-a revelat şi pe care nu intenţionează ca noi să le înţelegem. În felul acesta şi-a pierdut Lucifer locul din ceruri. El era nemulţumit de faptul că nu-i fuseseră dezvăluite toate tainele planurilor lui Dumnezeu, ignorând complet ceea ce-i fusese descoperit cu privire la rolul şi poziţia lui înaltă. Trezind aceeaşi nemulţumire şi în îngerii aflaţi sub conducerea lui, le-a cauzat şi lor căderea. Acum, el caută să le insufle oamenilor acelaşi spirit şi să-i facă şi pe ei să neglijeze poruncile directe ale lui Dumnezeu.

Cei care nu sunt dispuşi să accepte adevărurile clare şi tăioase ale Bibliei caută permanent povestiri plăcute pentru a-şi linişti conştiinţa. Cu cât doctrinele sunt mai puţin spirituale şi cer mai puţină abnegaţie şi umilinţă, cu atât le acceptă mai uşor. Astfel de persoane îşi degradează puterile intelectuale în dorinţa de a-şi satisface plăcerile. Fiind prea înţelepţi, în opinia lor, pentru a cerceta Scripturile cu umilinţă şi pentru a se ruga insistent pentru călăuzire divină, nu au niciun scut împotriva amăgirii. Satana este gata să satisfacă dorinţa inimii, punând falsul în locul adevărului. În felul acesta şi-a câştigat papalitatea puterea asupra minţii oamenilor. Iar prin faptul că resping adevărul, deoarece el implică o cruce, protestanţii urmează aceeaşi cale. Toţi cei care neglijează Cuvântul lui Dumnezeu, căutând o cale convenabilă de a nu fi în contradicţie cu lumea, vor ajunge să primească „erezii nimicitoare” drept adevăr (2 Petru 2:1). Respingând în mod deliberat adevărul, vor accepta toate ereziile imaginabile. În timp ce privesc cu oroare o înşelăciune, vor admite cu uşurinţă o alta. Apostolul Pavel, vorbind despre cei care „n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi”, declară: „Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună, pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi” (2 Tesaloniceni 2:10-12). Având o astfel de avertizare, este de datoria noastră să fim atenţi la doctrinele cu care suntem de acord.

Printre mijloacele cele mai eficiente ale marelui amăgitor se numără ideile şi minunile înşelătoare ale spiritismului. Deghizat în înger de lumină, Satana îşi întinde capcanele acolo unde ne aşteptăm cel mai puţin. Dacă ar studia Cartea lui Dumnezeu cu o atitudine de rugăciune insistentă pentru a o înţelege, oamenii n-ar fi lăsaţi în întuneric, ca să accepte doctrine false. Însă, respingând adevărul, ei cad pradă minciunii.