Calea către Hristos | Capitolul 10
Multe sunt căile prin care Dumnezeu caută să ni Se facă cunoscut și să ne aducă astfel în comuniune cu El. Natura vorbește fără încetare priceperii, înțelegerii noastre. Inima care se deschide larg va fi impresionată de dragostea și slava lui Dumnezeu, așa cum sunt ele descoperite în lucrările mâinilor Sale. Urechea care se pleacă să asculte poate auzi și înțelege cele ce Dumnezeu ne transmite prin lucrurile din natură. Câmpiile cele verzi, arborii cei înalți, mugurii și florile, norii cei trecători, picurii de ploaie, murmurul pâraielor, strălucirea bolții cerești: toate acestea vorbesc inimilor noastre și ne invită să-L recunoaștem pe Cel care a făcut toate aceste lucruri.
Mântuitorul nostru lega prețioasele Sale învățături de lucrurile din natură. Copacii, păsările, florile din văi, dealurile, lacurile și cerurile frumoase, ca și întâmplările și împrejurările vieții de fiecare zi, toate erau puse în legătură cu cuvântul adevărului pentru ca astfel, învățăturile Sale să poată fi mereu vii în minte, chiar în mijlocul grijilor și preocupărilor vieții.
Dumnezeu ar dori ca fiii Săi să aprecieze lucrările Sale și să-și găsească plăcerea în frumusețea simplă și liniștitoare cu care El a împodobit căminul nostru pământesc. El este un iubitor al frumosului și, mai presus de orice atracție exterioară, iubește frumusețea caracterului. El ar dori ca noi să cultivăm curăția și simplitatea, acest farmec tăcut al florilor.
Dacă vom voi să ascultăm, atunci lucrurile create de Dumnezeu ne vor învăța lecțiile prețioase ale ascultării și încrederii. De la stele, care în drumul lor fără urme prin spațiu își urmează de veacuri cursul rânduit lor, până la cea mai mică particulă, toate lucrurile din natură ascultă de voința Creatorului. Iar Dumnezeu Se îngrijește de toate și susține tot ceea ce El a creat. El, care susține lumile nenumărate în imensitatea spațiului, Se îngrijește, în același timp, de nevoile vrăbiuței care-și ciripește fără teamă modestul său cântec. Când oamenii pornesc la istovitoarea lor muncă zilnică, ca și atunci când se pleacă în rugăciune, când se culcă seara, sau când se scoală dimineața, când cel bogat benchetuiește în palatul său, sau când cel sărac își strânge copiii în jurul mesei lui sărăcăcioase, și unii și alții sunt în atenția veghetoare a Tatălui nostru ceresc. Nu se varsă nici o lacrimă fără ca Dumnezeu să nu fi luat cunoștință de ea. Nu există zâmbet pe care El să nu-l fi văzut.
-86-
Dacă noi am crede acestea pe deplin, atunci toate îngrijorările noastre neîntemeiate ar dispărea. Viața noastră n-ar mai fi plină de dezamăgiri, așa cum este acum; căci orice lucru, mare sau mic, ar fi așezat în mâinile lui Dumnezeu, care nu este nici pus în încurcătură de mulțimea grijilor și nici copleșit de greutatea lor. Ne-am bucura atunci de o pace lăuntrică de care mulți au fost străini.
Când ființa ta se desfată la privirea frumuseții pline de atracție a pământului, gândește-te la Noul Pământ, care niciodată nu va mai cunoaște atmosfera înăbușitoare a păcatului și morții și unde fața naturii nu va mai purta deloc umbra blestemului. Lasă ca imaginația să-ți înfățișeze căminul celor mântuiți și nu uita că el va fi mult mai măreț decât poate cea mai strălucită imaginație a ta să și-l închipuie. În diferitele daruri pe care Dumnezeu le-a așezat în natură noi nu putem vedea decât cea mai slabă licărire a slavei Sale. Căci este scris: “Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile, pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc”. (1 Corinteni 2, 9.)
-87-
Poeții și naturaliștii au de spus multe lucruri despre natură, dar creștinismul este acela care se bucură pe deplin de frumusețea pământului și o apreciază la înalta ei valoare, pentru că el recunoaște în toate lucrarea mâinilor lui Dumnezeu și vede iubirea Lui și în floare și în copac. Nimeni nu poate înțelege deplin însemnătatea dealurilor, a văilor, a râului și a mării dacă nu le privește ca o expresie a iubirii lui Dumnezeu față de om.
Dumnezeu ne vorbește prin lucrările providenței Sale și prin influența Duhului Său asupra inimii. În diferite împrejurări și situații din viața noastră, în schimbările ce se produc zilnic în jurul nostru, noi putem găsi învățături prețioase numai dacă inimile noastre vor fi deschise ca să le priceapă. Psalmistul, înfățișând lucrările providenței lui Dumnezeu spune că “bunătatea Domnului umple pământul”. “Cine este înțelept, să ia seama la aceste lucruri și să fie cu luare aminte la bunătățile Domnului”. (Psalmii 33, 5; 107, 43.)
Dumnezeu ne vorbește prin Cuvântul Său. Aici noi avem în modul cel mai clar descoperirea caracterului Său, a modului în care Se ocupă de oameni și marea lucrare de mântuire. Aici ne este înfățișată istoria patriarhilor și a profeților cum și a altor bărbați sfinți din vechime. Aceștia erau oameni “supuși acelorași slăbiciuni ca și noi”. (Iacov 5, 17.) În Cuvântul Său vedem cum ei se luptau cu descurajările, asemenea nouă, și totuși cum au prins iarăși curaj și au ajuns biruitori prin harul lui Dumnezeu. Văzând toate acestea, suntem încurajați în alergarea noastră după neprihănire. Când citim despre minunatele experiențe hărăzite lor, despre lumina, dragostea și binecuvântarea de care s-au bucurat și despre lucrarea pe care au făcut-o prin harul care le-a fost dat, Duhul care i-a inspirat pe ei aprinde și în noi flacăra unei dorințe sfinte de a fi asemenea lor în caracter, de a umbla cu Dumnezeu, asemenea lor.
-88-
Domnul Hristos spune despre Scripturile Vechiului Testament: și cu atât mai mult este aceasta valabil pentru cele ale Noului Testament: că “ele mărturisesc despre Mine”, Răscumpărătorul, Cel spre care sunt îndreptate toate speranțele noastre privind viața veșnică. (Ioan 5, 39.) Da, întreaga Biblie ne vorbește despre Hristos. De la primul raport cu privire la creațiune: căci “nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El”: și până la făgăduința cea mai de pe urmă: “iată Eu vin curând”, noi citim lucrările Sale și ascultăm vocea Sa. (Ioan 1, 3; Apocalipsa 22, 12.) Dacă dorești să cunoști mai bine pe Mântuitorul, studiază Sfintele Scripturi.
Umple-ți inima cu Cuvântul lui Dumnezeu! El este apa vie care stinge setea ta arzătoare. El este pâinea vie venită din cer. Domnul Hristos declară: “Dacă nu mâncați trupul Fiului omului și dacă nu beți sângele Lui, n-aveți viață în voi înșivă”. Și El se explică spunând: “Cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh și viață”. (Ioan 6, 53.63.) Corpurile noastre sunt hrănite prin ceea ce mâncăm și bem; și așa cum stau lucrurile în domeniul natural, tot așa este și în cel spiritual. Lucrurile la care medităm vor da tonul și puterea vieții noastre spirituale.
Lucrarea mântuirii este tema asupra căreia îngerii doresc să privească, s-o cunoască; ea va constitui știința și cântul celor mântuiți de-a lungul veacurilor nesfârșite. Nu este oare vrednic să cugetăm profund la ea și să o studiem acum cu multă luare aminte? Iubirea și mila infinită a Domnului Hristos, sacrificiul pe care l-a făcut în favoarea noastră cer din partea noastră cea mai serioasă și mai solemnă cugetare. Să stăruim mai mult asupra caracterului scumpului nostru Mântuitor. Să medităm mai mult asupra lucrării Sale, a Aceluia care a venit să mântuiască pe poporul Lui de păcatele sale. Când contemplăm în acest fel marile teme ale cerului, credința și iubirea noastră vor deveni mai puternice, iar rugăciunile noastre vor fi mai mult și tot mai mult ascultate de Dumnezeu, pentru faptul că ele vor fi mai mult și tot mai mult pline de credință și iubire. Ele vor fi inteligente și călduroase. Va fi atunci o mai statornică încredere în Domnul Hristos și o experiență zilnică și vie a puterii Sale de a mântui în mod desăvârșit pe toți aceia care vin la Dumnezeu prin El.
-89-
În timp ce cugetăm la desăvârșirea Mântuitorului nostru, vom dori să fim cu totul transformați și reînnoiți după chipul Său curat. Sufletul nostru va înseta și va flămânzi după asemănarea cu Cel pe care-L adorăm. Cu cât cugetele noastre se vor ocupa mai mult de Domnul Hristos, cu atât mai mult vom vorbi și altora despre El și-L vom reprezenta în lume prin viața noastră.
Biblia n-a fost scrisă numai pentru cei învățați; dimpotrivă, ea a fost destinată oamenilor de rând. Marile adevăruri necesare pentru mântuirea noastră ne sunt prezentate tot așa de clar ca și lumina zilei; nimeni deci nu va fi dus în rătăcire și nu va pierde cărarea, cu excepția celor care urmează propria lor judecată în loc să urmeze voința lui Dumnezeu, care este așa de clar descoperită în Cuvântul Său.
Nu trebuie să primim învățăturile nici unui om drept învățături ale Sfintelor Scripturi, ci personal trebuie să studiem Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă vom îngădui altora să gândească pentru noi, atunci vom ajunge să avem numai niște energii intelectuale slabe, schiloade și capacități cu totul reduse. Puterile nobile ale minții pot fi așa de pipernicite datorită lipsei de preocupare cu acele subiecte vrednice de atenția lor încât își pierd puterea de a sesiza însemnătatea profundă a Cuvântului lui Dumnezeu. Puterea intelectuală se va dezvolta dacă ea este folosită spre a înțelege legătura dintre subiectele Sfintelor Scripturi, spre a compara text cu text și lucrurile spirituale cu lucrurile spirituale.
-90-
Nimic nu este mai puternic pentru întărirea intelectului ca studierea Scripturilor. Pentru dezvoltarea noastră spirituală nici o altă carte nu este așa de puternică ca să înalțe gândurile și să dea putere facultăților intelectuale ca adevărurile vaste și înnobilatoare ale Sfintelor Scripturi. Dacă Cuvântul lui Dumnezeu ar fi studiat așa cum ar trebui să fie, atunci oamenii ar avea vederi atât de largi, caractere atât de nobile și statornice cum rar se văd în zilele noastre.
Dar citirea în fugă a Sfintelor Scripturi nu aduce decât foarte puțin folos. Cineva poate să citească întreaga Biblie și totuși să nu vadă frumusețea ei și nici să nu înțeleagă profunzimea și adânca ei însemnătate. Studierea unui pasaj până când însemnătatea lui este pe deplin lămurită, iar legătura lui cu Planul de Mântuire devine evidentă, este de o mai mare valoare decât citirea mai multor capitole fără urmărirea unui anumit scop și fără a învăța din aceasta. Să ai totdeauna Biblia cu tine. Ori de câte ori ai ocazia, citește în ea; caută să-ți fixezi bine textele ei în minte. Chiar și atunci când mergi pe stradă poți citi un pasaj și medita asupra lui, fixându-l astfel bine în minte.
Noi nu putem obține înțelepciunea cerească fără o cercetare serioasă și fără un studiu însoțit de rugăciune. Unele părți ale Sfintelor Scripturi sunt cu adevărat prea clare pentru a putea fi înțelese greșit, dar sunt și alte părți al căror înțeles nu se află la suprafață spre a fi văzut dintr-o singură privire. Atunci trebuie să comparăm text cu text. Trebuie să cercetăm totul cu grijă, reflectând asupra lor cu multă rugăciune. Un astfel de studiu va fi răsplătit din belșug. După cum minerul descoperă filoanele de metal prețios ascunse în sânul pământului, tot astfel cel care cercetează cu perseverență Cuvântul lui Dumnezeu, ca după o comoară ascunsă, va găsi adevăruri de o mare valoare, adevăruri ce sunt ascunse de vederea cercetătorului neglijent. Cuvintele inspirației divine, bine cumpănite în inimă vor fi asemenea unor pâraie curgând din Izvorul vieții.
-91-
Sfânta Scriptură să nu fie niciodată studiată fără rugăciune. Înainte de a deschide paginile ei, trebuie să ne rugăm pentru iluminarea Duhului Sfânt și ea ne va fi dată. Când Natanael a venit la Domnul Hristos, Mântuitorul a exclamat: “Iată cu adevărat un israelit în care nu este vicleșug”. “De unde mă cunoști?” a întrebat Natanael. Drept răspuns Isus i-a zis: “Te-am văzut mai înainte ca să te cheme Filip, când erai sub smochin”. (Ioan 1, 47.48.) Domnul Hristos ne va vedea și pe noi în locurile tainice la rugăciune, dacă îl vom căuta cerând de la El lumină pentru ca să cunoaștem ce este adevărul. Îngerii din sferele de lumină vor fi cu aceia care în umilință și cu cercetare de inimă caută călăuzirea divină.
Duhul Sfânt înalță și preamărește pe Mântuitorul. Este lucrarea Lui aceea de a prezenta pe Hristos, curăția neprihănirii Lui și mântuirea cea mare pe care o avem prin El. Hristos spune: “El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu și vă va descoperi”. (Ioan 16, 14.) Duhul adevărului este singurul învățător eficient al adevărului divin. Cât de mult trebuie că prețuiește Dumnezeu neamul omenesc, că a dat pe unicul Său Fiu să moară pentru noi și apoi a împuternicit pe Duhul Său Sfânt să fie Învățătorul și Călăuzitorul permanent al celui credincios!