Capitolul 34 — Spiritismul
Lucrarea îngerilor sfinți, așa cum este prezentată în Scripturi, este un adevăr deosebit de prețios și de mângâietor pentru toți urmașii lui Hristos. Dar învățătura Bibliei cu privire la acest subiect a fost întunecată și pervertită de rătăcirile teologiei populare. Învățătura cu privire la nemurirea de la natură a sufletului, care a fost prima oară împrumutată de la filozofia păgână, iar în întunecimea marii apostazii a fost introdusă în credința creștină, a subminat adevărul, atât de lămurit arătat de Scriptură, că “morții nu știu nimic”. Mulțimi de oameni au ajuns să creadă că duhurile morților sunt “duhuri slujitoare, trimise să slujească acelora care vor moșteni mântuirea”. Și fac lucrul acesta în ciuda mărturiei Scripturii cu privire la existența îngerilor cerești și la legătura lor cu istoria omului, înainte de moartea vreunei ființe omenești.
Învățătura cu privire la conștiența omului în moarte, îndeosebi credința că duhurile morților se întorc să slujească celor vii, a pregătit calea pentru spiritismul modern. Dacă cei morți sunt primiți în prezența lui Dumnezeu și a îngerilor sfinți și având privilegiul de cunoaștere cu mult mai mult decât înainte, de ce să nu se întoarcă pe pământ pentru a-i lumina și a-i îndruma pe cei vii? Dacă, așa cum învață teologii populari, duhurile morților plutesc deasupra prietenilor lor de pe pământ, de ce nu le-ar fi îngăduit să comunice cu ei, să-i avertizeze împotriva răului sau să-i mângâie în necaz? Cum pot aceia care cred în conștiența omului în starea de moarte să lepede ceea ce le vine ca o lumină divină transmisă de duhurile slăvite? Iată un mijloc socotit sfânt, prin care Satana lucrează la împlinirea planurilor. Îngerii căzuți, care împlinesc poruncile lui, apar ca soli din lumea duhurilor. În timp ce mărturisesc că îi aduc pe cei vii în legătură cu cei morți, prințul păcatului își desfășoară influența lui amăgitoare asupra minților lor.
-552-
El are putere să aducă înaintea oamenilor figura prietenilor plecați dintre cei vii. Contrafacerea este desăvârșită; priviri, cuvinte, ton familiar sunt reproduse cu o deosebită claritate. Mulți sunt mângâiați cu asigurarea că cei iubiți se bucură de strălucirea cerului și, fără să bănuiască primejdia, pleacă urechea la “duhurile amăgitoare și la învățăturile demonilor”.
Atunci când sunt determinați să creadă că cei morți vin în adevăr să comunice cu ei, Satana îi face să apară pe aceia care au intrat în mormânt nepregătiți. Ei pretind că sunt fericiți în cer și că ocupă o poziție înaltă și în felul acesta este răspândită rătăcirea că nu se face nici o deosebire între cei drepți și cei păcătoși. Vizitatorii, care pretind că vin din lumea duhurilor, rostesc deseori avertizări și preveniri care se dovedesc a fi corecte. Iar când este câștigată încrederea, prezintă învățături care subminează direct credința în Scripturi. O dată cu manifestarea unui interes profund pentru bunăstarea prietenilor lor de pe pământ, în aparență, ei insinuează cele mai primejdioase rătăciri. Faptul că susțin unele adevăruri, și uneori sunt în stare să prezică evenimentele viitoare, dă declarațiilor o speranță de temeinicie; iar învățăturile lor rătăcite sunt primite de mulțimi cu ușurință și crezute ca și când ar fi cele mai sacre adevăruri ale Bibliei. Legea lui Dumnezeu este dată la o parte, Duhul harului este disprețuit, sângele legământului — socotit ca un lucru nesfânt. Duhurile rele nu recunosc dumnezeirea Domnului Hristos și Îl pun chiar pe Creator pe aceeași treaptă cu ele. În felul acesta, sub o înfățișare nouă, marele răzvrătit își continuă lupta împotriva lui Dumnezeu, începută în ceruri și continuată timp de aproape șase mii de ani pe pământ.
-553-
Mulți încearcă să explice manifestările spiritiste, atribuindu-le întru totul înșelăciunii și iuțelii de mână a mediului. Dar în timp ce este adevărat că urmările acestei amăgiri au fost adesea socotite ca manifestări veritabile, au fost și expuneri ale unor puteri supranaturale. Ciocăniturile misterioase cu care a început spiritismul modern n-au fost rezultatul înșelăciunii omenești sau al vicleniei, ci au fost lucrarea directă a îngerilor răi, care în felul acesta au introdus una dintre amăgirile cele mai cu succes în distrugerea sufletelor. Mulți vor fi prinși în cursă, crezând că spiritismul este doar o înșelătorie omenească; atunci când sunt aduși față în față cu manifestările pe care ei nu le pot considera decât ca fiind supranaturale, sunt amăgiți și vor fi conduși să le primească drept marea putere a lui Dumnezeu.
Aceste persoane trec cu vederea mărturia Scripturilor cu privire la minunile lucrate de Satana și de agenții lui. Cu ajutorul lui Satana au fost în stare vrăjitorii lui Faraon să contrafacă lucrarea lui Dumnezeu. Pavel mărturisește că, înainte de a doua venire a lui Hristos, vor avea loc manifestări similare ale puterii satanice. Venirea Domnului urmează să fie precedată de “puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne și puteri mincinoase și cu toate amăgirile nelegiuirii” (2 Tesaloniceni 2, 9.10). Iar apostolul Ioan, descriind puterea făcătoare de minuni care se va da pe față în zilele de pe urmă, declară: “Săvârșea semne mari, până acolo că făcea chiar să se pogoare foc din cer pe pământ, în fața oamenilor. Și amăgea pe locuitorii pământului prin semnele, pe care i se dăduse să le facă” (Apocalipsa 13, 13.14). Aici nu sunt profetizate doar înșelătorii. Oamenii sunt amăgiți de minunile pe care agenții lui Satana ar putea să le facă, și nu pe care pretind că le fac.
Prințul întunericului, care atâta vreme și-a dedicat lucrării de amăgire puterile minții lui pricepute, își adaptează cu măiestrie ispitele pentru oamenii din toate clasele și din toate categoriile sociale. Celor care au cultură și rafinament, el le prezintă spiritismul în aspectele lui rafinate și intelectuale și în felul acesta reușește să-i prindă pe mulți în cursele sale. Înțelepciunea pe care o dă spiritismul este aceea descrisă de apostolul Iacov care “nu vine de sus, ci este pământească, firească, drăcească” (Iacov 3, 15). Marele amăgitor o ascunde însă, atunci când tăinuirea va împlini mai bine scopul lui. El, care a putut să apară îmbrăcat în strălucirea serafimilor cerești în fața lui Hristos în pustia ispitei, vine la oameni în modul cel mai atractiv, ca un înger de lumină. El face apel la rațiune prin prezentarea subiectelor înalte; delectează imaginația cu scene răpitoare; câștigă sentimentele prin prezentările elocvente de iubire și de milă. Stimulează imaginația spre zboruri înalte, făcându-i pe oameni să se mândrească atât de mult cu propria înțelepciune, încât în inima lor să-L disprețuiască pe Cel Veșnic. Ființa aceasta puternică, ce a putut să-L ducă pe Mântuitorul lumii pe un munte foarte înalt și să facă să-I treacă pe dinainte toate împărățiile pământului cu slava lor, va prezenta ispitele înaintea oamenilor, așa încât să pervertească simțurile tuturor acelora care nu sunt ocrotiți de puterea divină.
-554-
Satana îi înșeală pe oameni astăzi așa cum a înșelat-o pe Eva în Eden prin lingușire, aprinzându-i dorința de a obține ceea ce îi era interzis, trezindu-i ambiția după înălțare de sine. Hrănirea acestor gânduri rele i-a provocat căderea și, prin ele, urmărește să aducă ruina oamenilor. “Veți fi ca Dumnezeu”, declarase el, “cunoscând binele și răul” (Geneza 3, 5). Spiritismul învață “că omul este creația progresului; că destinul lui, chiar de la naștere, este să progreseze, până în veșnicie, spre Dumnezeu”. Și iarăși: “Fiecare inteligență se va judeca pe ea și nu pe alta”. “Judecata va fi dreaptă, pentru că este judecata proprie…. Tronul este înăuntrul tău.” Un învățător spiritist spunea că în el s-a trezit “o conștiință spirituală: ‘Prietenii mei, toți am fost semizei necăzuți’”. Iar un altul declară: “Hristos nu este o ființă dreaptă și nici desăvârșită”.
-555-
În felul acesta, în locul neprihănirii și a desăvârșirii Dumnezeului nemărginit, adevăratul obiect al adorației, în locul neprihănirii desăvârșite a Legii Sale, măsura adevărată a țintei omenești, Satana a pus natura păcătoasă și greșită a omului, ca fiind singurul obiect al adorării, unica regulă de judecată sau măsură a caracterului. Acesta este progres, dar nu în sus, ci în jos.
Este o lege a naturii intelectuale și spirituale aceea că prin privire suntem schimbați. Mintea se adaptează treptat la subiectele asupra cărora i se îngăduie să zăbovească. Ea este absorbită de ceea ce este obișnuită să iubească și să respecte. Omul nu se va ridica niciodată mai sus decât modelul lui de curăție, de bunătate sau de adevăr. Dacă eul este idealul lui, niciodată nu va atinge altul mai înalt. Mai degrabă se va coborî continuu, din ce în ce mai mult. Numai harul lui Dumnezeu are putere să-l înalțe pe om. Lăsat în puterea lui, drumul va merge în mod inevitabil în jos.
Pentru cel iubitor de plăceri, pentru cel care cultivă îngăduința de sine, pentru cel senzual, spiritismul se prezintă sub o mască mai puțin subtilă decât pentru cel mai rafinat și pentru intelectual; în formele lui grosolane, ei găsesc ceea ce este în armonie cu pornirile lor. Satana studiază orice semn de slăbiciune în firea omenească, el notează păcatele pe care toți sunt înclinați să le comită și după aceea are grijă ca ocaziile pentru încurajarea tendinței spre rău să nu lipsească. El îi ispitește pe oameni să abuzeze în ceea ce este îngăduit, făcându-i ca prin necum-pătare să slăbească puterile fizice, mintale și morale. El a distrus și distruge mii de oameni prin îngăduirea patimilor, brutalizând în felul acesta toată firea omului. Și pentru a-și completa lucrarea, declară prin mijlocirea spiritelor că “o cunoaștere adevărată îl așează pe om mai presus de orice lege”, că “tot ce există este bun”, că “Dumnezeu nu condamnă” și că “toate păcatele săvârșite sunt nevinovate”. Când oamenii sunt aduși astfel să creadă că dorința este legea cea mai înaltă, că libertatea este îngăduință și că omul este răspunzător numai față de sine, cine se mai miră că stricăciunea și depravarea mișună în toate părțile? Mulțimile primesc însetate învățăturile care le lasă libertatea să asculte de îndemnurile inimii firești. Frâiele stăpânirii de sine sunt lăsate pe seama poftei, puterile minții și ale sufletului sunt supuse pornirilor animalice, iar Satana aruncă bucuros în plasa lui mii de oameni dintre aceia care pretind că sunt urmași ai lui Hristos.
-556-
Dar nimeni nu trebuie să fie amăgit de pretențiile mincinoase ale spiritismului. Dumnezeu a dat lumii suficientă lumină pentru a o ajuta să descopere cursa. Așa cum s-a arătat deja, teoria care formează chiar temelia spiritismului este în luptă cu declarațiile lămurite ale Scripturii. Biblia declară că morții nu știu nimic, că toate gândurile lor au pierit; ei nu au parte de nimic din ceea ce se face sub soare; ei nu știu nimic despre bucuriile și necazurile acelora care le-au fost scumpi pe pământ.
Mai mult decât atât, Dumnezeu a interzis categoric toate pretinsele comunicări cu duhurile celor plecați dintre cei vii. În zilele poporului evreu, exista o categorie de oameni care pretindeau, ca și spiritiștii de astăzi, că sunt în legătură cu cei morți. Dar “duhurile familiare”, cum erau numiți acești pretinși vizitatori din alte lumi, sunt declarate de Biblie a fi “duhuri de draci” (compară Numeri 25, 1-3; Psalmii 106, 28; 1 Corinteni 10, 20; Apocalipsa 16, 14). Lucrarea care se ocupă cu duhurile familiare a fost declarată a fi o urâciune pentru Domnul și a fost solemn interzisă sub pedeapsa cu moartea (Leviticul 19, 31; 20, 27). Chiar și numele de vrăjitorie este acum disprețuit. Pretenția că oamenii pot avea legături cu duhuri rele este privită ca o poveste din evul mediu. Dar spiritismul, care își numără convertiții cu sutele de mii, mai mult, cu milioanele, care și-a făcut intrare în cercurile științifice, care a invadat bisericile și a găsit o bună primire în corpurile legiuitoare și chiar la curțile regilor — această amăgire monstruoasă este doar o reînviere, într-o nouă travestire, a vrăjitoriei condamnate și interzise în vechime.
Dacă n-ar fi o altă dovadă cu privire la caracterul adevărat al spiritismului, ar trebui să fie suficient pentru creștin faptul că duhurile nu fac nici o deosebire între neprihănire și păcat, între cei mai nobili și cei mai curați apostoli ai lui Hristos și cei mai stricați slujitori ai lui Satana. Prezentându-i pe cei mai josnici oameni ca fiind în ceruri și foarte înălțați acolo, Satana spune lumii: “Nu contează cât de păcătoși sunteți; nu contează dacă voi credeți sau nu în Biblie și în Dumnezeu. Trăiți cum vă place; cerul este căminul vostru”. Învățătorii spiritiști declară în realitate: “Oricine face rău este bun înaintea Domnului, și de el are plăcere!” Sau: “Unde este Dumnezeul dreptății?” (Maleahi 2, 17). Cuvântul Domnului spunea: “Vai de cei ce numesc răul bine, și binele rău, care spun că întunericul este lumină, și lumina întuneric!” (Isaia 5, 20).
-557-
Apostolii, așa cum sunt reprezentați de aceste duhuri mincinoase, sunt făcuți să contrazică tot ce au scris sub inspirația Duhului Sfânt atunci când au fost pe pământ. Ei neagă originea divină a Bibliei și în felul acesta dezrădăcinează temelia nădejdii creștinului și îndepărtează lumina care descoperă calea către ceruri. Satana face ca lumea să creadă că Biblia este doar o poveste imaginară sau, cel mult, o carte potrivită pentru copilăria neamului omenesc, dar care acum trebuie privită ca fiind fără greutate, depășită sau îndepărtată. Pentru a lua locul Cuvântului lui Dumnezeu, el oferă manifestările spiritiste. Acesta este un drum pe de-a-ntregul sub stăpânirea lui; pe această cale, el poate face ca lumea să creadă ce vrea el. El pune în umbră, chiar acolo unde o dorește, Cartea care trebuie să-l judece pe el și pe urmașii lui; face să creadă că Mântuitorul lumii este un om obișnuit. Și așa cum soldații romani, care au păzit mormântul lui Isus, au răspândit vestea mincinoasă pe care preoții și bătrânii le-au pus-o în gură pentru a contesta învierea Sa, tot așa cei care cred în manifestările spiritiste încearcă să facă în așa fel, încât să pară că nu este nimic miraculos în viața Mântuitorului nostru. După ce caută să-L pună astfel pe Isus în umbră, atrage atenția asupra propriilor minuni, declarând că acestea depășesc lucrările lui Hristos.
-558-
Este adevărat că spiritismul își schimbă acum forma și, acoperind unele din trăsăturile cele mai condamnabile, îmbracă o haină creștină. Dar declarațiile de la amvon și din presă au fost prezentate înaintea publicului timp de mulți ani și în acestea s-a descoperit caracterul lui adevărat. Aceste învățături nu pot fi negate sau ascunse.
Chiar și în forma lui actuală, departe de a fi mai vrednic de tolerat decât până acum, în realitate este mai primejdios, din cauza unei amăgiri mai subtile. Dacă la început a denunțat pe Hristos și Biblia, acum declară că le acceptă pe amândouă. Dar Biblia este interpretată într-un mod care place inimii nerenăscute, în timp ce adevărurile solemne și vitale sunt făcute fără valoare. Se stăruie asupra iubirii ca fiind atributul de căpetenie al lui Dumnezeu, dar este coborâtă la un sentimentalism slab, făcând o mică deosebire între bine și rău. Dreptatea lui Dumnezeu, denunțarea de către El a păcatului, cererile Legii Sale sfinte, toate acestea sunt trecute cu vederea. Oamenii sunt învățați să privească Decalogul ca pe o literă moartă. Fabule plăcute, amăgitoare, pun stăpânire pe simțuri și conduc pe oameni să lepede Biblia ca temelie a credinței lor. Hristos este combătut ca mai înainte; dar Satana a orbit atât de mult ochii oamenilor, încât amăgirea nu este sesizată.
Puțini sunt aceia care au o concepție reală cu privire la puterea amăgitoare a spiritismului și a primejdiei de a intra sub influența lui. Mulți se interesează de el doar pentru a-și mulțumi curiozitatea. Ei nu au o credință adevărată în el și ar fi plini de groază la gândul de a se supune stăpânirii duhurilor. Dar se aventurează pe un teren oprit, iar vrăjmașul cel puternic își exercită puterea asupră-le împotriva voinței lor. O dată ajunși să-și supună mintea conducerii sale, el îi ține robi. Este peste putință, prin propria putere, să rupă vraja amăgitoare, ispititoare. Nimic altceva decât puterea lui Dumnezeu, oferită ca răspuns la rugăciunea stăruitoare a credinței, poate elibera aceste suflete prinse în cursă.
Toți aceia care își îngăduie trăsături de caracter păcătoase sau care hrănesc de bunăvoie un păcat cunoscut invită ispitele lui Satana. Ei se despart de Dumnezeu și de grija ocrotitoare a îngerilor Lui; când cel rău își prezintă amăgirile, ei sunt fără apărare și cad ca o pradă ușoară. Aceia care se așează în felul acesta sub puterea lui își dau prea puțin seama unde se va sfârși drumul lor. După ce realizează înfrângerea lor, îi va folosi ca agenți ai lui pentru a-i ademeni și pe alții la ruină.
-559-
Profetul Isaia spune: “Dacă vi se zice însă: ‘Întrebați pe cei ce cheamă morții și pe cei ce spun viitorul, care șoptesc și bolborosesc’, răspundeți: ‘Nu va întreba oare un popor pe Dumnezeul său? Va întreba el pe cei morți pentru cei vii? La lege și la mărturie!’ Căci dacă nu vor vorbi așa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta” (Isaia 8, 19.20). Dacă oamenii ar fi fost gata să primească adevărul, atât de clar arătat în Scripturi, cu privire la natura omului și starea lui în moarte, ar vedea în pretențiile și în manifestările spiritismului puterea lucrării lui Satana, semne și minuni mincinoase. Dar, în loc să renunțe la libertatea atât de plăcută inimii firești și să părăsească păcatele pe care le iubesc, mulțimile își închid ochii față de lumină, merg drept înainte, fără să țină seama de avertizări, în timp ce Satana își plimbă cursele împrejurul lor, iar ei devin prada lui, “pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiți. Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună” (2 Tesaloniceni 2, 10.11).
Aceia care se împotrivesc învățăturilor spiritismului sunt asaltați nu numai de oameni, ci chiar de Satana și de îngerii lui. Ei au intrat într-o luptă împotriva domniilor, puterilor și duhurilor rele din locurile cerești. Satana nu va ceda nici o palmă de teren, dacă nu este alungat de puterea solilor cerești. Poporul lui Dumnezeu trebuie să fie în stare să-l înfrunte așa cum a făcut Mântuitorul nostru prin cuvintele: “Stă scris”. Satana poate cita acum Scriptura ca în zilele lui Hristos și îi va schimba învăță-turile pentru a-și susține amăgirile. Aceia care vor sta în picioare în acest timp de primejdie trebuie să înțeleagă pentru ei mărturia Scripturilor.
-560-
Mulți vor fi puși față în față cu duhurile demonilor, care îi vor personifica pe cei dragi sau pe prieteni, spunând cele mai primejdioase rătăciri. Acești vizitatori vor face apel la sentimentele noastre cele mai calde și vor face minuni pentru a-și susține pretențiile. Trebuie să fim pregătiți ca să îi întâmpinăm cu adevărul biblic că morții nu știu nimic și că aceia care se arată în felul acesta sunt duhuri ale demonilor.
Chiar în fața noastră este “ceasul încercării care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe toți locuitorii pământului” (Apocalipsa 3, 10). Toți aceia a căror credință nu este întemeiată puternic pe Cuvântul lui Dumnezeu vor fi amăgiți și învinși. Satana “lucrează cu toată amăgirea nelegiuirii” pentru a pune stăpânire pe fiii oamenilor, iar amăgirile lui vor crește mereu. Dar își va atinge ținta numai atunci când oamenii se vor supune de bunăvoie ispitirilor sale. Aceia care caută cu stăruință cunoașterea adevărului și se luptă să-și curețe sufletul prin ascultare, făcând astfel tot ce pot pentru a se pregăti în vederea luptei, vor găsi în Dumnezeul adevărului o apărare sigură. “Fiindcă ai păzit Cuvântul răbdării Mele, te voi păzi și Eu” (Ver 10) este făgăduința Mântuitorului. El i-ar trimite mai degrabă pe toți îngerii din cer să păzească pe poporul Său decât să lase un singur suflet care se încrede în El să fie biruit de Satana.
Profetul Isaia scoate la iveală amăgirea teribilă care va veni peste cei nelegiuiți, făcându-i să creadă că sunt siguri în fața judecăților lui Dumnezeu. “Noi am făcut un legământ cu moartea, am făcut o învoială cu locuința morților: când va trece urgia năvălitoare, nu ne va atinge, căci avem ca loc de scăpare neadevărul și ca adăpost minciuna!” (Isaia 28, 15). În categoria descrisă aici, sunt cuprinși aceia care în nepocăința lor îndârjită se mângâie cu asigurarea că nu va fi nici o pedeapsă pentru păcătos; că toată omenirea, indiferent cât de stricată ar fi, trebuie să fie înălțată la cer, ca să ajungă ca îngerii lui Dumnezeu. Dar și mai îndrăzneți sunt aceia care fac legământ cu moartea și o înțelegere cu locuința morților, care renunță la adevărurile pe care cerul le-a rânduit ca o apărare pentru cel neprihănit în ziua necazului și primește în locul lor scăparea prin minciunile oferite de Satana — pretențiile amăgitoare ale spiritismului.
-561-
Orbirea poporului din această generație este uimitoare și de ne-descris. Mii de oameni resping Cuvântul lui Dumnezeu ca fiind nevrednic de crezare și, cu o încredere oarbă, primesc amăgirea lui Satana. Necredincioșii și batjocoritorii condamnă bigotismul acelora care se luptă pentru credința proorocilor și a apostolilor și se distrează, luând în râs declarațiile solemne ale Scripturilor cu privire la Hristos, la Planul de Mântuire și la pedeapsa care va veni peste aceia care leapădă adevărul. Ei simulează o milă adâncă pentru acele minți atât de înguste, slabe și superstițioase care recunosc cererile lui Dumnezeu și ascultă de cerințele Legii Sale. Ei dau pe față atâta siguranță, ca și când, fără îndoială, au făcut legământ cu moartea și o înțelegere cu locuința morților — ca și când au ridicat o barieră de netrecut, de nepătruns între ei și răzbunarea lui Dumnezeu. Nimic nu le poate trezi temerile. S-au predat ispititorului pe deplin, s-au unit atât de strâns cu el și s-au umplut complet de duhul lui, încât nu mai au putere și nici dorința să scape din cursă.
Satana s-a pregătit îndelung pentru efortul final de a amăgi lumea. Temelia acestei lucrări a fost pusă o dată cu asigurarea dată Evei în Eden: “Hotărât că nu veți muri. În ziua când veți mânca din el vi se vor deschide ochii, și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul” (Geneza 3, 4.5). Puțin câte puțin, a pregătit calea pentru capodopera amăgirii în dezvoltarea spiritismului. El nu și-a împlinit încă pe deplin planurile, dar o va face în timpul care a mai rămas. Profetul spune: “Am văzut trei duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite, și care se duc la împărații pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic” (Apocalipsa 16, 13-14). În afară de aceia care sunt păziți de puterea lui Dumnezeu, prin credința în Cuvântul Său, întreaga lume va fi atrasă de partea acestei amăgiri. Oamenii sunt legănați într-o siguranță fatală numai pentru a se trezi la revărsarea mâniei lui Dumnezeu.
-562-
Domnul Dumnezeu spune: “Voi face din neprihănire o lege, și din dreptate o cumpănă; și grindina va surpa locul de scăpare al neadevărului, și apele vor îneca adăpostul minciunii. Așa că legământul vostru cu moartea va fi nimicit, și învoiala voastră cu locuința morților nu va dăinui. Când va trece urgia apelor năvălitoare, veți fi striviți de ea” (Isaia 28, 17.18).