Continuare.
-89-
Unii pot să spună că a te aștepta să obții favoare de la Dumnezeu prin faptele noastre cele bune înseamnă a slăvi propriile noastre merite. Este adevărat că nu putem cumpăra nici o biruință cu faptele noastre bune; totuși, nu putem fi biruitori fără ele. Cumpărarea pe care ne-o recomandă Hristos este numai a ne conforma condițiilor puse de El. Îndurarea adevărată, care este de o valoare nespus de mare și care va suporta testul încercării și adversității, este obținută numai prin credință și umilă ascultare cu rugăciune. Darurile care suportă încercările suferinței și persecuției și fac dovada sănătății și sincerității lor sunt aurul care este încercat prin foc și găsit veritabil. Hristos Se oferă să-i vândă omului această comoară prețioasă: “Cumpără de la Mine aur curățit prin foc.” Îndeplinirea fără inimă, din obligație, a datoriei noastre nu ne face creștini. Noi trebuie să ieșim din starea de încropeală și să experimentăm o convertire adevărată, altfel vom pierde cerul.
Atenția mi-a fost atrasă de providența lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său și mi-a fost arătat că fiecare încercare făcută prin procesul de perfecționare și curățire a pretinșilor creștini îi dovedește pe unii că sunt zgură. Aurul cel fin nu apare întotdeauna. În fiecare criză religioasă, unii cad în ispită. Scuturarea lui Dumnezeu împrăștie mulțimile ca frunzele uscate. Prosperitatea înmulțește mulțime de mărturisitori. Adversitatea îi scoate afară din biserică. Ca clasă, spiritul lor nu este statornic față de Dumnezeu. Ei pleacă de la noi pentru că nu sunt de-ai noștri; pentru că, atunci când se ivește suferința sau persecuția din cauza Cuvântului, mulți sunt iritați.
Aceștia să privească cu câteva luni în urmă, la timpul când judecau cazul acelora care se aflau într-o situație asemănătoare aceleia în care se află ei acum. Să-și aducă aminte de exercițiul minții lor cu privire la cei ispitiți. Dacă atunci le-ar fi spus cineva că, în ciuda zelului și a muncii depuse de a-i îndrepta pe alții, ei vor fi găsiți în cele din urmă într-o situație de întunecime asemănătoare, ar fi spus la fel ca Hazael profetului: “Dar ce este robul tău, câinele acesta, ca să facă lucruri așa de mari?”
-90-
Amăgirea de sine este asupra lor. În timp de liniște, ce fermitate manifestă ei! Ce o fac ei pe marii curajoși! Dar când vin furtunile cele furioase ale necazului și ispitei, iată, sufletele lor naufragiază. Oamenii pot avea daruri excelente, capacități bune, calificații splendide; dar un defect, un păcat tainic îngăduit se va dovedi a fi pentru caracter ceea ce este scândura mâncată de viermi pentru corabie — dezastru și ruină totală.
Iubite frate, în providența Sa, Dumnezeu te-a adus de la ferma ta la _____, ca să suporți testele și încercările pe care nu le puteai avea acolo unde erai. El ți-a dat unele mărturii de mustrare pe care, după propria ta mărturisire, le-ai acceptat; dar duhul tău a fost continuu supărat de mustrare. Tu ești ca cei care n-au mai mers cu Isus după ce El a prezentat amănunțit adevăruri pe care ei trebuia să le trăiască. Tu nu te-ai apucat să corectezi, prin credință, defectele semnalate din caracterul tău. Nu ți-ai umilit înaintea lui Dumnezeu spiritul îngâmfat. Te-ai ridicat la luptă împotriva Duhului lui Dumnezeu, așa cum s-a descoperit în mustrare. Inima ta firească, nestăpânită, nu este supusă controlului. Nu te-ai autodisciplinat. De multe ori, temperamentul tău nestăpânit și spiritul insubordonat au câștigat stăpânire deplină asupra ta. Cum poate un astfel de suflet impulsiv și nedisciplinat să locuiască cu îngerii cei curați? El nu poate fi admis în cer, după cum știi tu însuți. Așa fiind, tu nu poți începe prea curând să corectezi răul din firea ta. Pocăiește-te și caută să devii ca un copilaș.
Frate, tu ești arogant și orgolios în gândurile și părerile tale despre tine. Toate acestea trebuie înlăturate. Rudele tale au învățat să se teamă de aceste izbucniri de temperament. Mama ta iubitoare și temătoare de Dumnezeu a făcut tot ce a putut mai bine să te calmeze și să te încurajeze și a încercat să îndepărteze orice cauză care ar fi produs această înălțare de sine, acest temperament de nestăpânit în fiul ei. Dar măgulirea, rugămintea și încercarea de a pacifica te-a făcut să consideri că acest temperament impulsiv este de nevindecat și că prietenii tăi sunt datori să-l suporte. Toată această justificare n-a remediat răul, ci mai degrabă l-a autorizat.
-91-
Tu n-ai luptat cu acest spirit rău și nu l-ai învins. Când calea ta a fost barată, ai socotit că provocarea este suficientă spre a uita de natura ta umană și că ai fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Ai desfigurat și ruinat întristător acest chip. N-ai avut stăpânire de sine și putere asupra voinței tale. Ai fost încăpățânat și te-ai supus puterii lui Satana. De fiecare dată când ai cedat pasiunii și autoguvernării de sine și ai lăsat ca simțămintele tale s-o ia razna cu judecata ta, aceasta a întărit acea voință fixă și nestăpânită. Domnul a văzut că nu te cunoșteai pe tine și că, dacă nu te vei vedea pe tine și păcătoșenia căii tale în adevărata lumină, dacă nu vei vedea cât de grave au fost înaintea lui Dumnezeu aceste izbucniri de temperament, care s-au întărit la fiecare manifestare, cu siguranță că nu vei reuși să obții un scaun alături de Omul suferind de pe Golgota.
Dumnezeu face apel la tine, frate G., să te pocăiești; să te convertești și să devii ca un copilaș. Dacă adevărul nu are o influență sfințitoare asupra vieții tale, spre a-ți modela caracterul, nu vei avea parte de moștenire în Împărăția lui Dumnezeu. În providența Sa, Dumnezeu te-a ales să fii într-o legătură mai directă cu cauza și lucrarea Lui. El te-a luat, ca pe un soldat nedisciplinat, și te-a supus la reguli, regulamente și răspunderi și unui proces de instrucție. La început ai lucrat în mod admirabil și ai încercat să fii credincios la postul tău. Ai suportat încercarea mai bine ca oricând în viața ta. Dar a venit Satana cu ispitele lui speciale și ai căzut pradă lor. Domnului i-a fost milă de tine și a pus mâna Lui asupra ta să te salveze. Ți-a dat o experiență bogată, de care n-ai profitat cum ar fi trebuit. Ca și copiii lui Israel, ai uitat curând lucrările lui Dumnezeu și îndurările Lui cele mari. Frate G., tu ai crescut ca răspuns la rugăciune și Dumnezeu ți-a dat o nouă ocazie de viață; dar ai îngăduit ca gelozia și invidia să intre în sufletul tău și L-ai nemulțumit mult. El a intenționat să te aducă acolo unde ți-ai fi dezvoltat caracterul și unde ți-ai fi văzut și corectat defectele.
-92-
În educația și disciplina ta din timpul copilăriei și tinereții a existat o lipsă categorică. Acum trebuie să înveți marile lecții de stăpânire de sine, pe care ar fi trebuit să le știi mai de timpuriu. Dumnezeu te-a adus unde mediul tău înconjurător avea să fie schimbat și unde puteai fi disciplinat prin Duhul Sfânt, ca să poți dobândi putere morală și stăpânire de sine, spre a te face un biruitor. Se va cere cel mai puternic efort, hotărârea cea mai stăruitoare și neșovăitoare și cea mai puternică energie spre a-ți stăpâni eul. Spiritul tău a fost iritat mult timp sub constrângere, și temperamentul tău s-a înfuriat ca leul în cușcă, atunci când voința ta a fost barată. Educația pe care părinții tăi ar fi trebuit să te ajute să o obții trebuie să o dobândești tu însuți în întregime. Când crenguța era tânără și mică, putea fi ușor îndoită; dar acum, după ce a crescut noduroasă, cât de grea este munca! În felul acesta, părinții tăi ți-au îngăduit să fii deformat; și acum, numai prin harul lui Dumnezeu, în unire cu eforturile tale stăruitoare, poți deveni biruitor asupra voinței tale. Prin meritele lui Hristos, te poți despărți de ceea ce rănește și deformează sufletul și care dezvoltă un caracter diform. Trebuie să renunți la omul cel vechi, cu greșelile lui, și să te îmbraci cu omul cel nou, cu Isus Hristos. Dacă accepți viața Lui drept călăuză, atunci talentele și intelectul tău vor fi consacrate serviciului lui Dumnezeu.
Ah, numai dacă mamele ar lucra cu înțelepciune, cu calm și hotărâre spre a educa și supune temperamentul firii copiilor lor, ce grămadă de păcate ar fi nimicite din germene și ce mulțime de necazuri din biserică ar fi evitate! Multe suflete vor fi pierdute pentru veșnicie din cauza neglijenței părinților de a-și disciplina copiii și de a-i învăța să se supună autorității în tinerețea lor. Favorizând greșelile și potolind izbucnirile nu înseamnă că pui securea la rădăcina răului; ci se dovedește a fi ruina a mii de suflete. O, cum vor răspunde părinții în fața lui Dumnezeu pentru această înfricoșătoare neglijență față de datoria lor!
Frate G., tu ești dispus să stai în frunte și să dictezi altora, dar nu vrei să ți se dicteze. Mândria ta se declanșează într-un moment de încercare. Iubirea de sine și un spirit arogant sunt elemente nedisciplinate din caracterul tău, care îngreuiază înaintarea spirituală. Cei care au acest temperament trebuie să se țină zeloși de lucrare și să moară față de eu, altfel vor pierde cerul. Dumnezeu nu face nici un compromis cu acest element, așa cum greșit fac părinții prea indulgenți.
-93-
În ultima viziune, mi-a fost arătat că, dacă refuzi mustrarea și corectarea, dacă alegi propria ta cale și nu vrei să fii instruit, Dumnezeu nu mai are ce face cu tine în sfânta Sa lucrare. Dacă ai fi început să-ți pui în regulă sufletul cu Domnul, ai fi văzut că ai o lucrare atât de mare de făcut, încât n-ai fi folosit atât de mult timp pentru presupusele greșeli ale fratelui H., stăruind asupra lor în spatele lui. Lucrarea ultimilor treizeci de ani ar fi trebuit să inspire încredere în integritatea fratelui H. “Cui datorați cinstea, dați-i cinstea.”
Bărbații din poziții de răspundere trebuie să se perfecționeze continuu. Ei nu trebuie să ancoreze pe o experiență veche și să presupună că nu este necesar să devină lucrători savanți. Omul, deși cea mai neajutorată dintre creaturile lui Dumnezeu când vine pe lume, și cel mai stricat în natura lui, este cu toate acestea capabil de înaintare constantă. El poate fi educat prin conștiință, înnobilat prin virtute și poate progresa prin demnitate mintală și morală, până când atinge o perfecțiune a înțelepciunii și curăției de caracter numai cu puțin mai jos decât desăvârșirea și curăția îngerilor. Cu lumina adevărului strălucind asupra minții oamenilor și iubirea lui Dumnezeu revărsată tot mai mult în inimile lor, noi nu ne putem închipui ce pot deveni, nici ce lucrare mare pot face.
Eu știu că inima omenească este oarbă cu privire la propria ei stare adevărată, dar nu pot să te las fără să fac un efort ca să te ajut. Noi te iubim și dorim să te vedem că urmărești îndeaproape biruința. Isus te iubește. El a murit pentru tine și dorește să fii mântuit. Noi n-avem dispoziție să te ținem în _____; dar dorim ca tu să faci o lucrare completă cu propriul tău suflet, să îndrepți orice greșeală și să faci orice efort să stăpânești eul, ca să nu pierzi cerul. Aceasta nu-ți poți îngădui s-o faci. De dragul lui Hristos, rezistă diavolului, și el va fugi de la tine.
-94-
Lucrarea care contribuie la sănătate
Iubite frate și soră I.,
Mi-a fost arătat că ați greșit în conducerea copiilor voștri. Voi ați primit idei la _____ de la dr. I., despre care ați vorbit în fața pacienților și în fața copiilor voștri. Aceste idei nu vor fi aduse la îndeplinire. Din punctul de vedere al doctorului I., ele pot să nu apară atât de inadmisibile; dar, văzute din punct de vedere creștin, sunt categoric periculoase. Instrucțiunea pe care a dat-o dr. I. în legătură cu evitarea muncii fizice s-a dovedit o mare pagubă pentru mulți. Sistemul de a nu face nimic este un sistem primejdios. Nevoia de distracții, așa cum învață și prescrie pacienților săi, este o eroare. Ca să ocupe timpul și să angajeze mintea, ele sunt făcute un înlocuitor pentru exercițiul folositor și sănătos și pentru munca fizică. Distracții ca cele recomandate de dr. I. excită creierul mai mult decât ocupația folositoare.
Exercițiul fizic combinat cu munca are o influență favorabilă asupra minții, întărește mușchii, îmbunătățește circulația și dă bolnavului satisfacția de a-și cunoaște propria lui putere de rezistență; în timp ce, dacă este oprit de la exercițiu sănătos și muncă fizică, atenția lui este îndreptată asupra lui însuși. El este într-o primejdie continuă de a se crede mai rău decât este în realitate și de a se statornici în el o imagine bolnavă, care dă naștere la teamă continuă că este împovărat peste puterile lui de rezistență. Ca regulă generală, dacă urmează să se angajeze într-o muncă oarecare, bine îndrumată, folosindu-și puterea și neabuzând de ea, el va afla că exercițiul fizic se va dovedi mai puternic și un agent de vindecare mai efectiv chiar și decât tratamentul cu apă pe care-l primește acum.
-95-
Inactivitatea puterilor mintale și fizice, în măsura în care este vorba de muncă folositoare, este aceea care îi menține pe mulți bolnavi într-o stare de slăbiciune, peste care se simt neputincioși să se ridice. Ea le dă, de asemenea, o ocazie mai mare de a se deda la o imaginație care nu-i curată — o îngăduință care a adus pe mulți dintre ei în starea actuală de slăbiciune. Li se spune că au cheltuit prea multă vitalitate în muncă grea, când, în nouă cazuri din zece, munca îndeplinită de ei a fost singurul lucru salvator din viața lor și a fost mijlocul de a fi salvați de la ruină totală. În timp ce mintea era ocupată în felul acesta, ei nu puteau să aibă o ocazie favorabilă spre a-și degrada astfel trupurile lor și de a completa lucrarea de nimicire a lor înșiși. A face ca astfel de persoane să înceteze de a mai lucra cu creierul și cu mușchii înseamnă a le da o mare ocazie să fie luați robi de către ispitele lui Satana.
Dr. I. a recomandat ca sexele să se amestece; el a învățat că sănătatea mintală și fizică cere o mai strânsă asociație unul cu altul. O astfel de învățătură a făcut și face un mare rău tinerilor și copiilor fără experiență și este o mare satisfacție pentru bărbați și femei cu caracter dubios, ale căror pasiuni n-au fost niciodată stăpânite și care, din această cauză, suferă de diferite dezordini care-i slăbesc. Persoanele acestea sunt învățate, din punct de vedere al sănătății, să fie mult timp în societatea sexului opus. În felul acesta, în fața lor este deschisă o ușă a ispitei, patima se trezește ca un leu în inima lor, orice considerație este oprimată și tot ce este înalt și nobil este sacrificat poftei păcătoase. Aceasta este o epocă în care lumea este inundată de stricăciune. Dacă mintea și trupul bărbaților și femeilor ar fi sănătoase, dacă patimile senzuale ar fi supuse unor mai înalte puteri intelectuale ale minții, ar putea fi potrivit să se învețe că băieții și fetele și chiar tinerii de vârstă mai matură ar putea beneficia aflându-se unii în societatea altora.
Dacă mintea tineretului din acest veac ar fi curată și nestricată, fetele ar putea avea o influență alinătoare asupra minții și manierelor băieților, iar băieții, cu natura lor mai puternică și mai hotărâtă, ar putea avea o tendință de a înnobila și a întări caracterul fetelor. Dar este un fapt dureros că nu există o fată din o sută care este curată la suflet și nu există un băiat din o sută a cărui morală să fie nepătată. Mulți care sunt mai în vârstă au mers așa de departe în viața de desfrâu, încât sunt stricați la trup și suflet; și stricăciunea a cuprins o mare clasă care, printre bărbați și femei, trec drept domni bine crescuți și doamne frumoase. Nu este timpul să se recomande ca folositor amestecul sexelor, rămânerea lor cât mai mult posibil unul în compania celuilalt. Blestemul acestui veac stricat este absența adevăratei virtuți și modestii.
-96-
Dr. I., tu ai exprimat aceste idei în sala de conferințe. Tinerii te-au auzit și observațiile tale au avut o influență tot atât de mare asupra propriilor tăi copii, ca și asupra altora. Ar fi fost mai bine să fi lăsat ideile acelea la _____. Practicarea riguroasă a unei munci severe este vătămătoare pentru corpul în creștere al tinerilor; dar unde sute și-au ruinat trupul numai prin muncă excesivă, inactivitatea, mâncarea excesivă și lenevia plăcută au semănat semințele bolii în organismul a mii de oameni care se grăbesc spre ruină rapidă și sigură.
Motivul pentru care tinerii au așa de puțină putere în creier și mușchi este pentru că fac așa de puțin pe linia muncii folositoare. “Iată care a fost nelegiuirea sorei tale Sodoma: era îngâmfată, trăia în belșug și într-o liniște nepăsătoare, ea și fiicele ei, și nu sprijinea mâna celui nenorocit și celui lipsit. Ele s-au semețit și au făcut urâciuni blestemate înaintea Mea; de aceea le-am și nimicit, când am văzut lucrul acesta.”
Sunt puțini tineri în această epocă degenerată care pot să suporte studiul necesar spre a obține o educație obișnuită. De ce este așa? De ce se plâng copiii de amețeală, durere de cap, sângerare a nasului, palpitații și o stare de oboseală și slăbiciune generală? Să se atribuie aceasta mai cu seamă studiului lor minuțios? Părinții iubitori și indulgenți vor simpatiza cu copiii lor pentru că își închipuie că lecțiile lor sunt o sarcină prea mare și că dedarea lor la un studiu prea aprofundat le ruinează sănătatea. Este adevărat că nu se recomandă ca mintea tinerilor să fie încărcată cu studii prea multe și prea grele. Dar, părinților, în această problemă ați privit mai adânc decât pur și simplu să adoptați ideea sugerată de copiii voștri? N-ați dat crezare prea repede motivului aparent al indispoziției lor? Se cuvine ca părinții și tutorii să caute mai profund cauza acestui rău.
-97-
Nouăzeci și nouă de cazuri din o sută, cercetate și descoperite vouă, v-ar face să înțelegeți și să vedeți că nu încordarea pentru studiu a făcut ca lucrul să-i vatăme pe copiii voștri, ci că obiceiurile lor rele sugeau energia vitală a creierului și a corpului întreg. Sistemul nervos s-a zdruncinat, fiind excitat prea des, și astfel a fost pusă temelia pentru ruină prematură și sigură. Viciul secret omoară mii și zeci de mii.
Copiii trebuie să aibă o ocupație. Munca mintală potrivită și exercițiul fizic în aer liber nu vor frânge organismul băieților voștri. Munca folositoare și o cunoaștere a tainelor menajului vor fi folositoare pentru fetele voastre, și unele ocupații de afară sunt categoric necesare pentru organismul și sănătatea lor. Copiii trebuie să fie învățați să muncească. Hărnicia este cea mai mare binecuvântare pe care o pot avea bărbații, femeile și copiii.
Voi ați greșit în educarea copiilor voștri. Ați fost prea îngăduitori. I-ați favorizat și i-ați scutit de muncă, până când unora dintre ei aceasta le este categoric dezagreabilă. Inactivitatea, lipsa unei ocupații bine organizate, le-a adus multă vătămare. Ispitele sunt în toate părțile gata să ruineze tineretul, pentru această lume și pentru următoarea. Calea ascultării este singura cale sigură.
Ați fost orbi față de puterea pe care a avut-o vrăjmașul asupra copiilor voștri. Munca din gospodărie, chiar până la oboseală, nu i-ar fi vătămat nici a cincizecea parte așa de mult cât au făcut obiceiurile leneșe. Ei ar fi scăpat de multe primejdii, dacă ar fi fost învățați într-o perioadă mai timpurie să-și ocupe timpul cu o muncă folositoare. Ei n-ar fi căpătat un astfel de temperament, o astfel de dorință după schimbare și de a merge în societate. Ar fi scăpat de multe ispite deșarte și de angajare în distracții nefolositoare, lecturi ușoare, discuții inutile și fără sens. Și-ar fi petrecut timpul mai mult spre împlinirea lor și fără o așa de mare ispită de a căuta societatea sexului opus și s-ar fi scutit de o cale rea. Vanitatea și fandoseala, inutilitatea și desigur păcatul au fost rezultatul acestei indolențe. Voi, părinții, și îndeosebi tu, ca tată, i-ați măgulit și îngăduit spre marea lor vătămare.
-98-
Îngâmfare și egoism
Iubite frate, ai făcut o greșeală regretabilă stând în fața pacienților în sala de conferințe, precum adesea ai făcut, și înălțându-te pe tine și soția ta. Copiii tăi au învățat lecții din aceste observații care au format caracterul lor. Tu vei descoperi acum că nu este o treabă ușoară să corectezi impresiile care au fost făcute. Ei sunt mândri și îngâmfați. Ei cred că, fiind copiii tăi, sunt superiori copiilor în general. Tu erai îngrijorat că oamenii nu-ți vor da respectul cuvenit poziției tale ca medic al Institutului de Sănătate. Aceasta a arătat o înclinație către slăbiciune, care a îngreuiat înaintarea ta spirituală. Aceasta te-a făcut, de asemenea, să fii gelos pe alții, temându-te că te vor înlocui sau nu vor da stima cuvenită poziției și valorii tale. Ai înălțat-o și pe soția ta, prezentând-o în fața pacienților ca pe o ființă superioară. Ai fost ca un om orb; i-ai dat credit pentru capacități pe care ea nu le posedă.
Trebuia să-ți amintești că valoarea ta morală este prețuită după cuvintele, după acțiunile și după faptele tale. Acestea nu pot fi niciodată ascunse, ci te vor pune la înălțimea cea adevărată în fața pacienților tăi. Dacă arăți interes față de ei, dacă lucrezi pentru ei, vor cunoaște acest lucru, iar tu vei avea încrederea și iubirea lor. Dar vorbăria niciodată nu-i va face să creadă că munca ta zeloasă pentru ei te-a împovărat și ți-a istovit vitalitatea, când ei știu că n-au avut parte de atenția și îngrijirea ta specială. Pacienții vor avea încredere și iubire pentru cei care arată un interes special pentru ei și care muncesc pentru vindecarea lor. Dacă faci această lucrare, care nu poate fi lăsată nefăcută, pentru care pacienții plătesc, atunci nu-i nevoie să cauți stima și respectul prin vorbărie; tu le vei avea tot așa de sigur în timp ce lucrezi.
Va continua.