Continuare.
Tu ești năucit și orbit de zeul acestei lumi. Ah, ce nebunie teribilă s-a abătut asupra ta! Poți să aduni o comoară pământească, dar ea va fi nimicită în lupta cea mare. Dacă te întorci acum la Domnul, folosește talanții banilor și influența ta pentru slava Lui și trimite-ți comoara înaintea ta la cer și nu te vei întâlni cu o pierdere totală.
Marile incendii și dezastre pe mare și pe pământ care s-au abătut asupra țării noastre au fost prevederile speciale ale lui Dumnezeu, o avertizare despre ceea ce este gata să vină asupra lumii. Dumnezeu va arăta omului că El poate aprinde un foc asupra idolilor lui pe care apa nu-l poate stinge. Marele foc general este chiar în față, când toată această muncă a vieții prost folosită va fi măturată peste noapte. Comoara strânsă în cer va fi sigură. Nici hoțul nu poate ajunge la ea, nici molia n-o poate strica.
La Domnul Hristos a venit un tânăr și a spus: “Învățătorule, ce bine să fac ca să am viață veșnică?” Isus i-a spus să păzească poruncile. El i-a răspuns Domnului: “Toate aceste lucruri le-am păzit cu grijă din tinerețea mea; ce-mi mai lipsește?” Isus l-a privit pe tânăr cu iubire și i-a arătat cinstit ce-i lipsea din păzirea poruncilor. El nu-i iubea pe semenii săi ca pe sine însuși. Hristos i-a arătat caracterul lui adevărat. Iubirea lui egoistă pentru bogății era un defect care, dacă nu era îndepărtat, îl putea exclude din cer. “Dacă vrei să fii desăvârșit, i-a zis Isus, du-te de vinde ce ai, dă la săraci, și vei avea o comoară în cer! Apoi vino, și urmează-Mă.” Hristos voia să-l facă să înțeleagă că nu cerea nimic de la el mai mult decât a experimentat El Însuși. Tot ce cerea era ca el să urmeze exemplul Lui.
Hristos a părăsit bogățiile și slava Sa și a devenit sărac, pentru ca omul să poată fi bogat prin sărăcia Lui. El cere acum de la el ca, de dragul acestor bogății, să renunțe la lucrurile pământești și să-și asigure cerul. Hristos știa că, atâta timp cât afecțiunile lui erau pentru comoara pământească, ele aveau să-l îndepărteze de Dumnezeu; de aceea, i-a spus învățătorului legii: “Du-te de vinde ce ai, dă la săraci, și vei avea o comoară în cer. Apoi vino și urmează-Mă.” Cum a primit el cuvintele lui Hristos? S-a bucurat că putea să-și asigure comoara cerească? El a fost foarte întristat, pentru că avea multe bogății. Pentru el, bogățiile însemnau onoare și putere. Comoara lui cea mare a făcut ca o astfel de rezolvare să pară o imposibilitate.
-50-
În aceasta constă primejdia bogățiilor pentru omul zgârcit. Cu cât câștigă mai mult, cu atât este mai greu să fie generos. A-și micșora averea este ca și cum s-ar despărți de viață. Decât să facă acest lucru, mai bine întoarce spatele atracțiilor răsplătirii nemuritoare, ca să rețină și să-și mărească avuțiile pământești. El adună și îngrămădește. Dacă ar fi ascultat de porunci, avuțiile lui pământești n-ar fi fost așa de mari. În timp ce plănuia și se lupta din răsputeri pentru sine, cum putea să-L iubească pe Dumnezeu din toată inima, cu tot cugetul și cu toată puterea lui, și pe aproapele său ca pe sine însuși? Dacă ar fi împărțit celor săraci și ar fi binecuvântat pe semenii lui cu o parte din banii lui, după cum cereau nevoile lor, ar fi fost mult mai fericit și ar fi avut o comoară mai mare în cer și mai mică pe pământ asupra căreia să-și îndrepte afecțiunile.
Hristos l-a asigurat pe tânărul care a venit la El că, dacă va asculta de cerințele Lui, va avea o comoară în cer. Acest om iubitor de lume a fost foarte întristat. El dorea cerul, dar dorea să-și păstreze și averea. A renunțat la viața nemuritoare pentru iubirea de bani și putere. O, ce schimb nenorocit! Totuși, mulți care mărturisesc că păzesc toate poruncile lui Dumnezeu fac acest lucru. Tu, iubite frate, ești în primejdie să faci la fel, dar nu-ți dai seama de aceasta. Să nu te superi pentru că pun această problemă așa de lămurit în fața ta. Dumnezeu te iubește. Cât de sărăcăcios ai răspuns tu la iubirea Lui!
Mi-a fost arătat că, în prima experiență, toată inima ta a fost înflăcărată de adevăr; mintea a fost absorbită de studierea Scripturilor; vedeai frumusețe în fiecare rând. Apoi sămânța cea bună semănată în inima ta a ieșit și a adus rod spre slava lui Dumnezeu. Dar, după un timp, grijile acestei vieți și înșelăciunea bogățiilor au înăbușit sămânța cea bună a Cuvântului lui Dumnezeu semănată în inimă și n-ai mai adus rod. Adevărul s-a luptat pentru supremație în mintea ta, dar grijile acestei vieți și iubirea acestor lucruri au câștigat biruința. Satana a căutat, prin atracțiile acestei lumi, să te înlănțuiască și să-ți paralizeze puterile morale, așa încât să n-ai simțământul pretențiilor lui Dumnezeu asupra ta; și el aproape că a reușit.
-51-
Acum, iubite frate, trebuie să faci efortul cel mai serios și stăruitor ca să alungi vrăjmașul și să-ți revendici libertatea; pentru că el te-a făcut un sclav pentru această lume, până ce iubirea de câștig a devenit pasiunea ta dominantă. Exemplul tău pentru alții a fost rău; interesele egoiste au predominat. Prin mărturisirea de credință, tu spui lumii că cetățenia ta nu este aici, ci sus; dar faptele tale spun categoric că ești un locuitor al pământului. Ziua judecății va veni ca un laț pentru toți cei care locuiesc pe fața pământului. Mărturisirea ta de credință este numai o piedică pentru suflete. Tu n-ai fapte corespunzătoare. “Știu faptele tale” (nu mărturisirea ta de credință), zice Martorul Credincios. Acum Dumnezeu Își cerne poporul, punând la încercare scopurile și motivele lor. Mulți vor fi doar pleavă, nu grâu, fără nici o valoare în ei.
Hristos ți-a încredințat talanți în bani și influență și ți-a spus: Sporește-le până voi veni. Când vine Stăpânul și Se socotește cu slujitorii Săi, și toți sunt chemați să dea cea mai strictă socoteală despre felul cum au folosit talanții încredințați, tu, iubite frate, cum vei suporta cercetarea? Vei fi pregătit să-I înapoiezi Stăpânului talanții dublați, depunând în fața Lui atât capitalul, cât și dobânda, arătându-I că ai fost lucrător rațional, credincios și stăruitor în slujba Lui? Frate E., dacă mergi pe calea pe care ai urmat ani de zile, cazul tău va fi corect reprezentat prin servul care și-a înfășurat talantul într-o învelitoare și l-a îngropat în pământ, adică l-a ascuns în lume. Cei cărora le-au fost încredințați talanți au primit răsplata pentru munca depusă în proporție exactă cu fidelitatea, stăruința și efortul serios în administrarea bunurilor Domnului lor.
-52-
Dumnezeu te consideră datornic al Lui și, de asemenea, datornic față de semenii tăi care n-au lumină și adevăr. Dumnezeu nu ți-a dat lumină ca s-o ascunzi sub obroc, ci s-o pui în candelabru, ca toți cei din casă să se poată folosi de ea. Lumina ta trebuie să strălucească pentru alții, să lumineze suflete pentru care a murit Hristos. Harul lui Dumnezeu, care domină în inima ta și care aduce mintea și gândurile tale în supunere față de Isus, te va face un bărbat puternic de partea lui Hristos și a adevărului.
Pavel a spus: “Eu sunt dator Grecilor și Barbarilor, și celor învățați, și celor neînvățați.” Dumnezeu i-a descoperit lui Pavel adevărul Lui și astfel l-a făcut datornic pentru cei care erau în întuneric, ca să-i lumineze. Tu n-ai un simțământ cuvenit al responsabilității tale înaintea lui Dumnezeu. Mânuiești talanții Domnului tău. Ai puteri mintale care, dacă sunt folosite în direcția cea bună, te vor face un conlucrător cu Hristos și cu îngerii Săi. Dacă mintea ta s-ar fi îndreptat în direcția de a face bine, de a prezenta adevărul înaintea altora, tu ai fi acum calificat să devii un lucrător cu succes pentru Dumnezeu, și ca răsplată, ai fi văzut multe suflete mântuite care ar fi stele în coroana bucuriei tale.
Cum poate valoarea caselor și țarinilor tale să suporte comparația cu acele suflete prețioase pentru care a murit Hristos? Prin mijlocirea ta, sufletele acestea pot fi mântuite împreună cu tine în Împărăția slavei, dar tu nu poți lua cu tine nici cea mai mică parte din comoara pământească. Procură ce poți, apără totul cu toată grija exagerată pe care ești în stare să o exerciți, și totuși de la Domnul poate ieși porunca și, în câteva ore, un foc pe care nici o dibăcie nu-l poate stinge poate să distrugă tot ce ai acumulat o viață întreagă, transformând totul într-o grămadă de ruine fumegând. Acesta a fost cazul orașului Chicago. Cuvântul lui Dumnezeu a hotărât ca orașul să zacă în ruine. Acesta nu este singurul oraș care va înțelege semnele vizibile ale neplăcerii lui Dumnezeu. El a făcut un început, dar nu un sfârșit. Sabia mâniei Lui este întinsă asupra poporului care, prin mândrie și păcătoșenie, a provocat nemulțumirea unui Dumnezeu drept. Furtuni, cutremure, trombe de vânt, foc și sabie vor răspândi pustiirea peste tot, până ce inima oamenilor va slăbi de frică și va căuta acele lucruri care vor veni peste pământ. Tu nu știi cât de puțin spațiu este între tine și veșnicie. Tu nu știi cât de curând se poate încheia harul tău.
-53-
Frate al meu, fii gata, pentru că Stăpânul îți cere talanții, atât capitalul, cât și dobânda! Salvarea de suflete ar trebui să fie lucrarea de-o viață întreagă a fiecăruia care mărturisește pe Hristos. Noi suntem datornici față de lume pentru harul dat de Dumnezeu, pentru lumina care a strălucit asupra noastră și pentru frumusețea și puterea adevărului. Îți poți devota întreaga existență strângerii de comori pe pământ, dar la ce-ți vor folosi când ți se va încheia viața sau când Se va arăta Hristos? Nu poți lua cu tine nici un bănuț. Și cât de mult te-au înălțat aici onorurile și avuțiile tale, spre a neglija viața ta spirituală, exact atât de jos te vei afunda în valoarea ta morală înaintea marelui tribunal al lui Dumnezeu.
Cum va putea fi luată în stăpânire această bogăție pentru care ți-ai vândut sufletul, dacă ar fi să se încheie brusc timpul de probă și glasul tău n-ar mai stăpâni-o? “Și ce folosește unui om să câștige toată lumea, dacă își pierde sufletul?” Banii tăi n-au o valoare mai mare decât nisipul, dacă sunt folosiți numai spre a procura cele necesare zilnic pentru viață, și nu și spre a binecuvânta pe alții și spre înaintarea cauzei lui Dumnezeu. Dumnezeu ți-a dat mărturii de încurajare și avertizare, dar tu le-ai întors spatele. Ai pus la îndoială Mărturiile. Când te vei întoarce să aduni razele de lumină și vei crede că Mărturiile sunt de la Dumnezeu, atunci vei fi stabil în credință și nu vei mai șovăi în întuneric și slăbiciune.
Poți să fii o binecuvântare pentru comunitatea din _____. Poți fi un stâlp chiar acum, dacă vei veni la lumină și vei umbla în ea. Dumnezeu te cheamă din nou. El caută să ajungă la tine, așa cum ești încercuit de egoism și înglobat în grijile acestei vieți. El te invită să-ți retragi afecțiunile de la lume și să le îndrepți asupra lucrurilor cerești. Ca să cunoști voia lui Dumnezeu, trebuie s-o studiezi, mai degrabă decât să urmezi înclinațiile și tendința minții tale firești. “Doamne, ce vrei să fac?” ar trebui să fie întrebarea sinceră și doritoare a inimii tale.
-54-
Greutatea de mânie a lui Dumnezeu va cădea asupra celor care și-au folosit nepotrivit timpul și au slujit lui Mamona în loc să-I slujească Creatorului lor. Dacă trăiești pentru Dumnezeu și cer, arătând altora calea vieții, vei merge înainte și în sus, spre lucruri mai înalte și mai sfinte. Vei fi răsplătit cu “Bine, rob bun și credincios intră în bucuria Domnului tău.” Bucuria lui Hristos a fost aceea de a vedea suflete răscumpărate și mântuite în slăvita Sa Împărăție. “Care pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea, și șade la dreapta scaunului de domnie a lui Dumnezeu.”
Câștigarea bogățiilor acestei lumi și folosirea lor așa cum ai făcut tu, spre a te îndepărta de Dumnezeu, la sfârșit vor fi pentru tine un blestem teribil. Tu nu-ți iei timp să citești, să meditezi sau să te rogi; și nu ți-ai luat timp să-ți instruiești copiii, păstrând în fața lor cel mai înalt interes al lor. Dumnezeu îi iubește pe copiii tăi; dar ei nu au fost încurajați să trăiască o viață religioasă. Dacă tu le nimicești credința în Mărturii, nu vei putea ajunge la ei. Mintea sărmanelor ființe omenești supuse greșelilor trebuie să fie disciplinată și educată în lucrurile spirituale. Când toată educația este cu referire la lume și cum să dobândești avere, cum poate fi atinsă creșterea spirituală? Aceasta este o imposibilitate. Tu, fratele meu, și familia ta ați fi putut să vă ridicați la statura deplină de bărbați și femei în Hristos Isus, dacă ați fi avut măcar jumătate din interesul cu care ați slujit lumea, spre a vă desăvârși caracterul creștin și a sluji Domnului.
Dumnezeu nu este mulțumit ca slujitorii Săi să fie nerecunoscători voinței Lui divine, novici în înțelegerea spirituală, dar înțelepți în înțelepciunea și cunoștința lumească. Interesul tău pământesc nu poate suporta comparația cu bunăstarea ta veșnică. Dumnezeu are pentru tine o lucrare mai mare de făcut decât de a câștiga avere. Tu ai de îndeplinit o lucrare profundă și completă. Toată familia ta are nevoie de ea și fie ca Dumnezeu să vă ajute pe toți să ajungeți la desăvârșirea caracterului creștin. Copiii tăi pot și trebuie să fie o binecuvântare pentru tineretul comunității voastre. Prin exemplul lor, prin conversația și acțiunile lor, ei pot slăvi pe Tatăl ceresc și cinsti cauza religiei.
-55-
Binefacere adevărată
Iubite frate și soră F.,
Voi încerca acum să scriu ceea ce mi s-a prezentat cu privire la voi; pentru că simt că este timpul ca această biserică să-și pună inima în ordine și să facă o lucrare zeloasă pentru veșnicie. Amândoi iubiți adevărul și doriți să ascultați de el; dar sunteți neexperimentați. Mi s-a arătat că, în anumite împrejurări, veți fi puși la încercare și probați și vor fi descoperite trăsături de caracter de care nu vă dădeați seama că le aveți.
Mulți dintre cei care niciodată n-au fost puși la încercare par a fi creștini excelenți, viața lor pare fără greșeală; dar Dumnezeu vede că ei au trăsături de caracter care trebuie să le fie descoperite înainte să-și poată da seama de ele și să le corecteze. Simeon a profetizat, sub inspirația Duhului Sfânt, și i-a spus Mariei cu referire la Isus: “Iată, Copilul acesta este rânduit spre prăbușirea și ridicarea multora în Israel, și să fie un semn, care va stârni împotrivire. Chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie, ca să se descopere gândurile multor inimi.” În providența lui Dumnezeu, noi suntem puși în poziții diferite, spre a chema la exercitare calități ale minții menite să dezvolte caracterul în împrejurări diferite. “Căci cine păzește toată legea, și greșește într-o singură poruncă, se face vinovat de toate.” Pretinși creștini pot să trăiască o viață ireproșabilă atât cât privește aparența exterioară; dar când schimbarea împrejurărilor îi aruncă în situații cu totul diferite, sunt descoperite puternice trăsături de caracter, care ar fi rămas ascunse dacă împrejurările ar fi continuat să fie aceleași.
-56-
Mi-a fost arătat că aveți trăsături egoiste de care trebuie să vă păziți cu strictețe. Veți fi în primejdia de a privi la comoditatea și prosperitatea voastră fără a ține seama de prosperitatea altora. Voi nu aveți un spirit de lepădare de sine care să semene cu Exemplul cel mare. Trebuie să cultivați binefacerea, care vă va aduce mai mult în armonie cu spiritul lui Hristos în binefacerea Lui dezinteresată. Aveți nevoie de mai multă simpatie umană. Aceasta este o calitate a naturii noastre, pe care ne-a dat-o Dumnezeu spre a ne face generoși față de cei cu care venim în contact. Noi o găsim la bărbați și la femei ale căror inimi sunt la unison cu Hristos și este într-adevăr trist că celor care mărturisesc a fi urmașii Lui le lipsește acest mare principiu de bază al creștinismului. Ei nu imită Modelul și este imposibil să reflecte chipul lui Isus în viața și comportamentul lor.
Când simpatia umană este amestecată cu iubire și bunăvoință și sfințită de Duhul lui Isus, ea este un element care poate produce mult bine. Cei care cultivă binefacerea nu fac numai o lucrare bună pentru alții și binecuvântează pe cei care primesc fapta cea bună, ci sunt ei înșiși beneficiari prin deschiderea inimii lor influenței milostive a adevăratei binefaceri. Fiecare rază de lumină revărsată asupra altora va fi reflectată asupra inimilor noastre. Fiecare cuvânt amabil și de simpatie spus celui întristat, fiecare faptă pentru ușurarea celui apăsat și fiecare dar spre a aproviziona nevoile semenilor noștri, dăruit cu gândul de a slăvi pe Dumnezeu, vor avea ca rezultat binecuvântări pentru dătător. Cei care lucrează astfel ascultă de legea cerului și vor primi aprobarea lui Dumnezeu. Plăcerea de a face bine altora împărtășește simțămintelor o înflăcărare care străbate nervii, înviorează circulația sângelui și produce sănătate mintală și fizică.
Isus cunoștea influența binefacerii asupra inimii și vieții binefăcătorului și a căutat să întipărească în mintea ucenicilor Săi beneficiul care rezultă din exercitarea acestei virtuți. El spune: “Este mai ferice să dai decât să primești.” El a ilustrat spiritul de binefacere voioasă care trebuie exercitat față de prieteni, vecini și străini prin parabola omului care călătorea de la Ierusalim la Ierihon și a căzut între tâlhari, “care l-au dezbrăcat, l-au jefuit de tot, l-au bătut zdravăn, au plecat și l-au lăsat aproape mort.” Cu toată înalta mărturisire de evlavie făcută de preot și levit, inimile lor n-au fost mișcate de afecțiune miloasă față de cel suferind. Un samaritean care n-a făcut o astfel de declarație de neprihănire a trecut pe acel drum și, când a văzut nevoia acelui străin, nu l-a privit numai din simplă curiozitate pasivă, ci a văzut în el o ființă umană aflată în nenorocire, și mila lui a fost trezită. Imediat “s-a apropiat de i-a legat rănile, și a turnat peste ele untdelemn și vin; apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han și a îngrijit de el.” Și a doua zi l-a lăsat în grija hangiului, cu asigurarea că la întoarcere va plăti toată datoria. Hristos întreabă: “Care dintr-acești trei ți se pare că a dat dovadă că este aproapele celui care a căzut între tâlhari? Cel ce și-a făcut milă de el, a răspuns învățătorul legii. Du-te de fă și tu la fel, i-a zis Isus.”
-57-
Aici Isus a dorit să-i învețe pe ucenicii Săi obligațiile morale care îi revin omului față de semenul său. Oricine neglijează să aducă la îndeplinire principiile ilustrate prin această învățătură nu este un păzitor al poruncii, ci, întocmai ca și levitul, calcă Legea lui Dumnezeu pe care pretinde că o respectă. Sunt unii care, ca și samariteanul, nu fac declarații de înaltă evlavie, dar au totuși un mare simțământ al obligațiilor față de semenii lor și au mult mai multă iubire și amabilitate decât unii care le mărturisesc.
Aceia îi iubesc într-adevăr pe semenii lor ca pe ei înșiși; ei își dau seama de răspunderile care le revin și de cerințele omenirii suferinde și împlinesc principiile Legii lui Dumnezeu în viața lor zilnică. “Un învățător al Legii s-a sculat să ispitească pe Isus și i-a zis: ‘Învățătorule, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?’ Isus i-a zis: ‘Ce este scris în Lege? Cum citești în ea?’ El a răspuns: ‘Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta și cu tot cugetul tău; și pe aproapele tău ca pe tine însuți.’ ‘Bine ai răspuns’, i-a zis Isus, ‘fă așa și vei avea viață veșnică’.” Aici, Hristos arată învățătorului Legii că adevăratul rod al evlaviei este a iubi pe Dumnezeu cu toată inima și pe aproapele nostru ca pe noi înșine. “Fă așa”, a zis El, nu numai să crezi, ci fă “și vei avea viață veșnică.” Nu numai simpla mărturisire de credință în obligativitatea cerințelor Legii lui Dumnezeu te face creștin, ci și aducerea la îndeplinire a acelei Legi.
-58-
În parabolă, Isus îl înalță pe samaritean mai presus de preot și de levit, care erau mari formaliști pentru litera Legii Celor Zece Porunci. Acesta a ascultat de spiritul acestor porunci, pe când ceilalți s-au mulțumit să mărturisească o înaltă credință în ele; dar ce este credința fără fapte? Când susținătorii Legii lui Dumnezeu își fixează hotărât poziția în principiile ei, arătând că nu sunt fideli numai cu numele, ci și cu inima, îndeplinind în viața lor zilnică spiritul poruncilor lui Dumnezeu și punând în practică adevărata binefacere pentru om, atunci vor avea putere morală să miște lumea. Este imposibil pentru cei care mărturisesc credință pentru Legea lui Dumnezeu să reprezinte corect principiile acelui Decalog sfânt, în timp ce disprețuiesc sfintele Lui porunci de a-i iubi pe semenii lor ca pe ei înșiși.
Cea mai elocventă predică ce poate fi ținută despre Legea Celor Zece Porunci este a le păzi. Ascultarea trebuie să fie o datorie personală. Neglijarea acestei datorii este un păcat flagrant. Dumnezeu nu ne pune numai sub obligația de a ne asigura noi înșine, ci și să simțim ca o datorie obligatorie de a arăta și altora calea și, prin îngrijirea și iubirea noastră dezinteresată, să conducem la Hristos pe cei care vin în sfera noastră de influență. Surprinzătoarea absență a principiului care caracterizează viața multor pretinși creștini este alarmantă. Nepăsarea lor față de Legea lui Dumnezeu descurajează pe cei care recunosc cerințele ei sacre și tind să abată de la adevăr pe cei care altfel l-ar fi acceptat.
Pentru a ne cunoaște pe noi înșine așa cum trebuie, este necesar să ne privim în oglindă și să ne descoperim defectele, să folosim sângele lui Hristos, fântână deschisă pentru păcat și necurăție, în care putem să spălăm hainele caracterului nostru și să îndepărtăm petele păcatului. Dar mulți refuză să-și vadă greșelile și să le corecteze; ei nu doresc să se cunoască cu adevărat pe ei înșiși.
Va continua.