Continuare.
Cu o ocazie din timpul acestei adunări, am făcut unele observații cu privire la necesitatea practicării unei economii în îmbrăcăminte și în cheltuirea banilor. Există primejdia de a deveni neatenți și nepăsători în folosirea banilor Domnului. Tinerii care se angajează în lucrarea de la cort trebuie să fie atenți să nu facă cheltuieli inutile. Pe măsură ce corturile intră în câmpuri noi și lucrarea misionară se extinde, nevoile cauzei sunt multe și, fără zgârcenie, în această problemă, trebuie folosită cea mai rigidă economie. Este mai ușor să lași să crească o notă de plată decât s-o plătești. Sunt multe lucruri care ar fi convenabile și plăcute, dar care nu sunt necesare și de care te poți dispensa fără suferință reală. Este foarte ușor să înmulțești notele de plată de la hotel, costul biletelor de tren, cheltuieli care pot fi evitate sau foarte mult micșorate. Noi am făcut drumul spre California dus-întors de douăsprezece ori și n-am cheltuit nici un singur dolar pe mâncare la restaurante sau la vagonul-restaurant atașat. Am mâncat hrana din coșul nostru cu mâncare. Fiind plecați de trei zile, hrana devine foarte stătută, dar puțin lapte sau fulgi de ovăz proaspeți împlinesc nevoile noastre.
Cu o altă ocazie, m-am referit la sfințirea adevărată, care nu este nimic mai puțin decât o zilnică moarte a eului și o zilnică conformare cu voia lui Dumnezeu. Când am fost la Oregon, mi-a fost arătat că unele dintre tinerele comunități din Conferința New England erau în primejdie datorită influenței vătămătoare a ceea ce se cheamă sanctificare. Unii vor ajunge înșelați de această doctrină, în timp ce alții, cunoscând influența ei înșelătoare, își vor da seama de primejdie și se vor îndepărta de ea. Sfințirea lui Pavel a fost o luptă continuă cu eul. El a spus: “Eu mor zilnic”. Voința și dorința lui se ciocneau în fiecare zi cu datoria și voința lui Dumnezeu. În loc să urmeze înclinația, el a făcut voia lui Dumnezeu, oricât de neplăcută era pentru natura lui.
-300-
I-am chemat pe cei care doreau să fie botezați și pe cei care păzeau Sabatul pentru prima dată, să vină în față. Au răspuns douăzeci și cinci. Ei au adus mărturii excelente, și înainte de a se închide adunarea de tabără, douăzeci și doi au primit botezul.
Aici, am avut plăcerea să întâlnim pe vechii noștri prieteni ai cauzei cu care am făcut cunoștință cu treizeci de ani în urmă. Mult stimatul nostru frate Hastings este tot atât de profund interesat de adevăr astăzi cum a fost și atunci. Ne-a făcut plăcere să ne întâlnim cu sora Temple și cu sora Collins din Dartsmouth, Massachusetts, și cu fratele și sora Wilkinson, în a căror casă ne-am întreținut cu peste treizeci de ani în urmă. Peregrinarea unora dintre acești scumpi prieteni poate să se încheie în scurt timp; dar, dacă rămân credincioși până la sfârșit, ei vor primi cununa vieții.
Ne-am interesat de fratele Kimbal, care este mut și a fost un misionar printre cei muți. Prin munca lui stăruitoare, o mică grupă a acceptat adevărul. Noi am cunoscut pe acest frate credincios la adunările de tabără anuale, înconjurat de câțiva muți convertiți de el. Cineva care poate să audă scrie din cuvântare atât cât este posibil, și el șade înconjurat de prietenii lui cei muți, citind și predicând din nou cu însuflețire pentru ei, cu mâinile lui. El și-a folosit de bunăvoie banii pentru înaintarea lucrării misionare, onorând astfel pe Dumnezeu cu averea lui.
Am plecat din Ballard Vale marți dimineața, la 3 septembrie, să participăm la adunarea de tabără din Maine. Ne-am bucurat de o odihnă liniștită în căminul tânărului frate Morton, aproape de Portland. El și buna lui soție au făcut ca oprirea noastră la ei să fie foarte plăcută. Înainte de Sabat, ne aflam pe terenul taberei din Maine și am fost foarte fericiți să întâlnim aici pe unii din încercații prieteni ai lucrării. Sunt unii care se află totdeauna la postul datoriei lor, în zile cu soare sau cu furtună. Aici există și o grupă de creștini ai zilei cu soare. Când totul merge bine și este plăcut pentru simțămintele lor, ei sunt înfocați și zeloși; dar când sunt nori și lucruri neplăcute de întâmpinat, aceștia nu vor avea nimic de spus sau de făcut. Binecuvântarea lui Dumnezeu a planat asupra lucrătorilor activi, în timp ce acei care n-au făcut nimic n-au fost folosiți de adunări cum ar fi putut fi. Domnul a fost cu slujitorii Săi care lucrează cu credincioșie, la prezentarea atât a subiectelor doctrinare, cât și a celor practice. Am dorit foarte mult să vedem pe mulți dintre cei care au beneficiat de această adunare, dar care n-au dat nici o dovadă că au fost binecuvântați de Dumnezeu. Doresc mult să-i văd pe acești oameni scumpi corespunzând cu înaltele lor privilegii.
-301-
Am părăsit locul de tabără în ziua de luni, simțindu-mă extenuată. Am plănuit să participăm la adunările de tabără din Iowa și Kansas. Soțul meu îmi scrisese că vrea să se întâlnească cu mine în Iowa. Nefiind în stare să particip la adunarea din Vermont, am plecat din Maine direct la South Lancaster. Respiram foarte greu, iar inima mă durea continuu. M-am odihnit în căminul liniștit al sorei Harris, care a făcut tot ce i-a stat în putere să mă ajute. Joi seara, am îndrăznit să ne reluăm călătoria spre Battle Creek. N-am îndrăznit să călătoresc cu trenul timp îndelungat datorită stării mele de sănătate; astfel că ne-am oprit la Rome, New York, și am vorbit poporului în Sabat. A fost o prezență bună.
Luni dimineața, am vizitat pe fratele și sora Ira Abbey la Brookfield. Am avut o întrevedere folositoare cu această familie. Am fost preocupați și doritori ca, în final, ei să fie biruitori în lupta creștină spre a câștiga viața veșnică. Am dorit mult ca fratele Abbey să-și biruie descurajările și să se încreadă fără rezerve în meritele lui Hristos, să biruie cu succes și, în cele din urmă, să poarte coroana victoriei.
Marți, am luat trenul pentru Battle Creek, și a doua zi am ajuns acasă, unde am fost bucuroasă să mă odihnesc încă o dată și să mă tratez la sanatoriu. Am simțit că eram într-adevăr favorizată să am parte de avantajele acestei instituții. Ajutoarele au fost amabile și atente, gata în orice timp din zi și din noapte să facă totul pentru a-mi ușura suferința.
La Battle Creek
Adunarea de tabără națională s-a ținut la Battle Creek, între 2-14 octombrie. Aceasta a fost cea mai mare adunare adventistă de ziua a șaptea ținută vreodată. Au fost prezenți peste patruzeci de pastori. Toți am fost fericiți să întâlnim aici pe pastorii Andrews și Bourdeau din Europa și pe pastorul Loughborough din California. La această adunare, erau prezenți reprezentanții lucrării din Europa, California, Texas, Alabama, Virginia, Dakota, Colorado și din toate statele nordice, de la Maine la Nebraska.
-302-
Aici, am fost fericită să mă alătur soțului meu în lucrare. Și cu toate că eram epuizată și sufeream cu inima, Domnul mi-a dat putere să vorbesc poporului aproape în fiecare zi și uneori și de două ori pe zi. Soțul meu a lucrat foarte greu. El a fost prezent aproape la toate ședințele administrative și a predicat aproape în fiecare zi în stilul lui clar și accentuat. N-am crezut că voi avea putere să vorbesc mai mult de două sau trei ori în timpul adunării, dar, pe măsură ce adunarea progresa, puterea mea a crescut. În câteva ocazii am stat în picioare patru ore, invitând poporul în față pentru rugăciuni. Niciodată n-am simțit mai mult ajutorul lui Dumnezeu ca în timpul acestei adunări. În ciuda acestor lucrări, eu am sporit în putere. Spre lauda lui Dumnezeu, înregistrez aici faptul că eram mult mai sănătoasă la încheierea acestei adunări decât fusesem timp de șase luni.
În ziua de miercuri a celei de-a doua săptămâni a adunării, câțiva dintre noi ne-am unit în rugăciune pentru o soră care era descurajată. În timp ce mă rugam, am fost foarte mult binecuvântată. Domnul părea foarte aproape. Am fost luată în viziunea slavei lui Dumnezeu și mi-au fost arătate multe lucruri. Apoi am mers la adunare și, cu un solemn simțământ al stării poporului nostru, am făcut scurte declarații despre lucrurile care mi-au fost arătate. De atunci, am scris unele dintre acestea în mărturii către persoane, apeluri către pastori și în diferite alte articole redate în această carte.
Acestea au fost adunări de cea mai solemnă putere și cel mai adânc interes. Câțiva dintre cei care aveau legătură cu serviciul nostru de publicații s-au convins și s-au convertit la adevăr și au dat mărturii clare și inteligente. Au fost convinși necredincioși care și-au ocupat locul sub steagul Prințului Emanuel. Adunarea aceasta a fost o victorie categorică. Înainte de încheierea ei, au fost botezați o sută douăsprezece persoane.
În săptămâna care a urmat după adunarea de tabără, lucrarea mea în vorbire, rugăciune și scriere de mărturii a fost mai împovărată decât în timpul adunării. Au fost ținute două sau trei ședințe în fiecare zi, spre folosul pastorilor noștri. Acestea au fost de un interes intens și de o mare importanță. Cei care duc această solie lumii trebuie să aibă o experiență zilnică în lucrările lui Dumnezeu și să fie în orice privință bărbați convertiți, sfințiți prin adevărul pe care ei îl prezintă altora, reprezentând pe Isus Hristos în viața lor. După aceea, și nu până atunci, ei vor avea succes în lucrarea lor. Au fost făcute multe eforturi serioase spre a-i atrage aproape de Dumnezeu prin mărturisire, umilință și rugăciune. Mulți au spus că au văzut și au simțit importanța lucrării lor ca slujitori ai lui Hristos cum nu văzuseră și nu simțiseră niciodată mai înainte. Unii au simțit profund măreția lucrării și răspunderea lor înaintea lui Dumnezeu, dar noi am dorit mult să vedem o manifestare mai mare a Duhului lui Dumnezeu. Eu știam că, atunci când calea este liberă, Duhul lui Dumnezeu avea să vină ca în Ziua Cincizecimii. Dar erau atât de mulți la o așa de mare depărtare de Dumnezeu și păreau că nu știu cum să exercite credința. Apelurile către pastori se află în altă parte a acestui număr, mult mai clare, despre ceea ce mi-a arătat Dumnezeu în legătură cu starea lor tristă și înaltele lor privilegii.
-303-
Adunările de tabără din Kansas
Însoțită de fiica mea, Emma, la 23 octombrie, am plecat din Battle Creek pentru adunarea de tabără din Kansas. La Topeka, Kansas, am părăsit trenul și am călătorit cu un transport particular 18 km până la Richland, locul adunării. Am găsit așezarea corturilor într-un crâng. Întrucât timpul pentru adunări de tabără era întârziat, au fost făcute toate pregătirile care puteau fi făcute, pentru vremea rece. În afară de cortul cel mare, pe teren mai erau șaptesprezece corturi, care găzduiau mai multe familii, și fiecare cort avea o sobă.
În dimineața zilei de Sabat, a început să ningă, dar nici una din adunări n-a fost suspendată. A căzut zăpadă aproape de 2,5 cm și aerul rece te pătrundea. Soțiile cu copiii mici s-au adunat în jurul sobelor. A fost mișcător să vezi o sută cincizeci de oameni convocați pentru o întrunire, adunați în astfel de împrejurări. Unii au venit cu mijloace de transport personale, de la peste trei sute de kilometri. Toți păreau flămânzi după pâinea vieții și însetați după apa mântuirii.
-304-
Pastorul Haskell a vorbit vineri după-amiază și seara. În Sabat dimineața, am fost invitată să adresez cuvinte de încurajare pentru cei care au făcut un efort atât de mare ca să participe la adunare. Duminică după-amiază a fost o participare foarte mare, ținând seama că adunarea se afla atât de departe de principalele artere de circulație.
Luni dimineața le-am vorbit fraților din capitolul al treilea din Maleahi. Apoi i-am chemat în față pe cei care doreau să fie creștini și care nu aveau dovada acceptării lor de către Dumnezeu. Au răspuns cam treizeci. Unii Îl căutau pe Domnul pentru prima dată, iar alții, care erau membri în alte biserici, au luat poziție pentru Sabat. Am dat tuturor ocazie să vorbească și Duhul Domnului a fost prezent în adunarea noastră. După ce s-au înălțat rugăciuni pentru cei care au venit în față, au fost examinați candidații pentru botez. Șase au fost botezați.
Am fost bucuroasă să-l aud pe pastorul Haskell prezentând înaintea poporului necesitatea de a avea în familiile lor mai ales cele trei volume din Spiritul Profeției și cele patru volume din Mărturii. Acestea puteau fi citite cu glas tare de vreun membru al familiei, astfel ca toată familia să poată fi instruită. Eu am vorbit apoi despre necesitatea ca părinții să-și instruiască și să-și educe copiii așa cum se cuvine. Cea mai mare dovadă a puterii creștinismului care poate fi prezentată lumii este o familie bine ordonată și bine instruită. Aceasta va recomanda adevărul cum nimic altceva nu o poate face, pentru că este o mărturie vie despre puterea lui practică asupra inimii.
Marți dimineața, adunarea s-a încheiat și împreună cu fiica mea Emma, fratele Haskell și fratele Stover am mers la Topeka și am luat trenul pentru Sherman, Kansas, unde a fost programată o altă adunare de tabără. Adunarea aceasta a fost interesantă și folositoare. Ea mi s-a părut mică în comparație cu adunările de tabără din alte state, deoarece au fost prezenți numai aproape o sută de frați și surori. Ea a fost plănuită pentru adunarea generală a celor din răspândiri. Unii erau prezenți din sudul Kansas-ului, din Arkansas, Kentucky, Missouri, Nebraska și Tennessee. La această adunare mi s-a alăturat și soțul meu, iar de aici, împreună cu pastorul Haskell și fiica noastră, am plecat spre Dallas, Texas.
Vizită în Texas
Joi am mers la fratele McDearman’s, la Grand Prairie. Aici, fiica noastră s-a întâlnit cu părinții, fratele și sora ei, care au fost la un pas de moarte din cauza frigurilor care au existat în acest stat, în ultima perioadă. Am avut mare plăcere să slujim nevoilor acestei familii îndurerate, care în anii trecuți ne-au ajutat generos în necazul nostru.
I-am părăsit oarecum cu sănătatea îmbunătățită, pentru a participa la adunarea de tabără de la Plano. Adunarea aceasta s-a ținut între 12-19 noiembrie. La început, vremea a fost frumoasă; dar în curând a început să plouă și, pe lângă aceasta, vânturi puternice au împiedicat prezența generală din regiunea înconjurătoare. Aici am fost fericiți să-i întâlnim pe vechii noștri prieteni, pastorul R. M. Kilgore și soția sa. Am fost foarte mulțumiți să găsim o mare mulțime de frați la fața locului. Nici una din prejudecățile care au existat aici împotriva oamenilor din nord n-au apărut printre acești scumpi frați și surori.
Mărturia mea niciodată n-a fost primită mai cu plăcere și cu toată inima decât de către acești oameni. Eu am devenit profund interesată în lucrarea din acest mare stat. Obiectivul lui Satana a fost totdeauna să ocupe el primul fiecare câmp important și probabil că niciodată n-a fost mai activ cu ocazia introducerii adevărului în alt stat cum a fost în Texas. Aceasta este cea mai bună dovadă pentru mintea mea că aici este o mare lucrare de făcut.
-306-
Pregătire pentru venirea lui Hristos
În ultima mea viziune de la Battle Creek, din timpul adunării de tabără generală, mi-a fost arătată primejdia noastră, ca popor, de a ne asemăna cu lumea mai degrabă decât cu chipul lui Hristos. Noi ne aflăm acum chiar la hotarele veșnice, dar este scopul vrăjmașului sufletelor să ne facă să punem deoparte pregătirea pentru încheierea timpului. Satana vrea să îi atace pe toate căile posibile pe cei care mărturisesc a fi poporul care păzește poruncile lui Dumnezeu și așteaptă a doua venire a Mântuitorului nostru pe norii cerului cu putere și mare slavă. El vrea să-i facă pe cât mai mulți posibil să amâne ziua socotelilor și să devină în spirit asemenea lumii, imitând obiceiurile ei. Am fost alarmată când am văzut că spiritul lumii stăpânea inima și mintea multora dintre cei care mărturisesc adevărul. Ei cultivă egoismul și cedarea în fața plăcerilor, iar adevărata evlavie și integritatea veritabilă sunt neglijate.
Îngerul lui Dumnezeu a arătat spre cei care mărturisesc adevărul și, cu un glas solemn, a repetat aceste cuvinte: “Luați seama la voi înșivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare și băutură și cu îngrijorările vieții acesteia, și astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră. Căci ziua aceea va veni ca un laț peste toți cei ce locuiesc pe toată fața pământului. Vegheați dar în tot timpul și rugați-vă, ca să aveți putere să scăpați de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla și să stați în picioare înaintea Fiului omului.”
Având în vedere scurtimea timpului, noi, ca popor, să veghem și să ne rugăm și în nici un caz să nu ne lăsăm abătuți de la lucrarea de pregătire pentru marele eveniment din fața noastră. Pentru că timpul este aparent prelungit, mulți au devenit nepăsători și indiferenți cu privire la cuvintele și acțiunile lor. Ei nu-și dau seama de primejdia în care se află, nu văd și nu înțeleg îndurarea Dumnezeului nostru în prelungirea timpului de probă, ca să aibă vreme să-și formeze caractere pentru viitoarea viață nemuritoare. Fiecare clipă este de cea mai mare valoare. Nu li se acordă timp ca să-l folosească în căutarea după confort și comoditate și spre a se potrivi locuitorilor de pe pământ, ci pentru a fi folosit în lucrarea de învingere a oricărui defect din caracterele lor și de a-i ajuta pe alții, prin exemplu și efort personal, să vadă frumusețea sfințeniei. Dumnezeu are pe pământ un popor care urmărește rapida desfășurare a împlinirii profeției și caută să-și curețe sufletul prin ascultare de adevăr, ca să nu fie găsiți fără haină de nuntă când Se va arăta Hristos.
-307-
Mulți dintre cei care s-au numit adventiști s-au ocupat cu fixarea de date. A fost fixat timp după timp pentru venirea lui Hristos, dar rezultatul a fost un eșec repetat. Timpul hotărât al venirii Domnului nostru este declarat a fi dincolo de puterea de pricepere a ființelor omenești. Nici chiar îngerii care slujesc celor ce vor fi moștenitori ai mântuirii nu cunosc ziua, nici ceasul. “Despre ziua aceea și despre ceasul acela nu știe nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.” Pentru că timpul fixat de repetate ori a trecut, lumea este într-o stare de necredință mai hotărâtă decât înainte în ce privește apropiata venire a lui Hristos. Ei privesc cu dezgust la eșecurile celor ce au fixat date; și pentru că oamenii au fost astfel înșelați, se întorc de la adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu, care spune că sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape.
Cei care cu cutezanță predică date precise satisfac pe vrăjmașul sufletelor, pentru că fac să progreseze mai mult necredința decât creștinismul. Ei prezintă Scriptura și, printr-o interpretare falsă, arată un șir de argumente care aparent atestă poziția lor. Dar eșecurile lor arată că sunt profeți falși, întrucât nu interpretează corect mesajul inspirației. Cuvântul lui Dumnezeu este adevăr și dreptate, dar oamenii au pervertit sensul lui. Greșelile acestea au făcut ca adevărul lui Dumnezeu să aibă o reputație rea în aceste zile de pe urmă. Adventiștii sunt luați în bătaie de joc de către pastorii tuturor denominațiunilor; totuși, slujitorii lui Dumnezeu nu trebuie să caute pacea lor. Semnele prezise în profeție se împlinesc repede în jurul nostru. Aceasta ar trebui să trezească pe fiecare urmaș adevărat al lui Hristos la acțiune zeloasă.
-308-
Cei care cred că trebuie să predice un timp hotărât pentru a face impresie asupra poporului nu fac lucrarea dintr-un punct de vedere corect. Simțămintele oamenilor pot fi stârnite și temerile lor trezite, dar ei nu acționează din principiu. Este creată o excitare, dar când timpul trece, cum s-a făcut de repetate ori, cei care au mizat pe timp cad iarăși în răceală, întuneric și păcat și este aproape imposibil să le trezești conștiința fără o mai mare excitare.
În zilele lui Noe, locuitorii lumii vechi au râs și au disprețuit ceea ce ei au numit temerile și prezicerile superstițioase ale predicatorului neprihănirii. El a fost denunțat ca un personaj vizionar, fanatic și alarmist. “Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla și la venirea Fiului omului.” În zilele noastre, oamenii vor lepăda solemnul mesaj de avertizare, așa cum au făcut în timpul lui Noe. Ei se vor referi la acei învățători falși, care au prezis evenimentul și au fixat un timp hotărât, și vor spune că n-au mai multă încredere în avertizarea noastră decât în a lor. Aceasta este atitudinea lumii de astăzi. Necredința este foarte răspândită și predicarea venirii lui Hristos este batjocorită și luată în râs. Aceasta face să fie și mai important ca cei care cred adevărul prezent să-și dovedească credința prin fapte. Ei trebuie să fie sfințiți prin adevărul pe care mărturisesc că îl cred, pentru că sunt o mireasmă de viață spre viață sau de moarte spre moarte.
Noe a predicat oamenilor din timpul lui că Dumnezeu avea să le mai dea o sută douăzeci de ani în care să se pocăiască de păcatele lor și să găsească scăpare în corabie, dar ei au refuzat generoasa invitație. Li s-a dat timp din belșug să se întoarcă de la păcatele lor, să biruiască obiceiurile lor rele și să-și dezvolte caractere drepte. Dar înclinația spre păcat, deși slabă la început, la mulți s-a întărit prin satisfacere repetată și i-a grăbit spre o ruină iremediabilă. Avertizarea îndurătoare a lui Dumnezeu a fost respinsă cu dispreț, cu bătaie de joc și cu derâdere, și ei au fost lăsați în întuneric să urmeze calea aleasă de inimile lor păcătoase. Dar necredința lor n-a împiedicat evenimentul prezis. El a venit și mare a fost mânia lui Dumnezeu, care s-a văzut în ruina generală.
Va continua.