Continuare.
Chiar la începutul poruncii a patra, Dumnezeu a spus: “Adu-ți aminte”, știind că omul, în mulțimea grijilor și încurcăturilor lui, avea să fie ispitit să se scuze de a veni în întâmpinarea deplinelor cerințe ale Legii sau, în aglomerația ocupațiilor lumești, avea să uite importanța ei sacră. “Să lucrezi șase zile și să-ți faci tot lucrul tău”, ocupația obișnuită a vieții pentru câștig vremelnic sau bucurie. Cuvintele acestea sunt foarte lămurite; ele nu pot fi înțelese greșit. Frate K., cum îndrăznești să-ți permiți să calci o poruncă atât de solemnă și importantă? A făcut Domnul vreo excepție prin care tu să fii scutit de Legea pe care a dat-o El pentru lume? Sunt omise călcările tale de lege din registrul de rapoarte? A fost El de acord să scuze neascultarea ta când națiunile vor veni înaintea Lui pentru judecată? Nici o clipă să nu te înșeli cu gândul că păcatul tău nu va aduce pedeapsa meritată. Călcările tale de lege vor fi răsplătite cu nuiaua, pentru că tu ai avut lumina și totuși ai umblat direct împotriva ei. “Robul acela, care a știut voia stăpânului său, și nu s-a pregătit deloc și n-a lucrat după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri.”
Dumnezeu i-a dat omului șase zile în care să-și facă lucrarea și să continue cu ocupația obișnuită a vieții, dar El pretinde o zi pe care a pus-o deoparte și a sfințit-o. El i-a dat omului o zi în care se poate odihni de munca lui și să se consacre pentru închinare și îmbunătățirea stării lui spirituale. Ce nelegiuire flagrantă ca omul să fure acea zi sfințită a lui Iehova și să și-o însușească pentru scopurile lui egoiste!
Este cea mai grosolană cutezanță pentru omul muritor să ajungă la un compromis cu cel Atotputernic pentru a-și asigura măruntele și vremelnicele lui interese. Este tot atât de grav a călca Legea folosind ocazional Sabatul pentru ocupații vremelnice ca și când ai respinge-o în întregime; pentru că aceasta face din poruncile Domnului o problemă de avantaj. “Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos”, a răsunat de pe Sinai. Nici o ascultare parțială și nici un interes împărțit nu sunt acceptate de El, care declară că nelegiuirea părinților se va abate asupra copiilor până la al treilea și al patrulea neam al celor ce-L urăsc și că Se va îndura până în al miilea neam de cei care Îl iubesc și păzesc poruncile Lui. Nu este un lucru mic să jefuiești pe un vecin și mare este rușinea pentru unul care este găsit vinovat de o astfel de faptă; totuși, cel care ar socoti nedemn să escrocheze pe semenul său vrea să jefuiască fără rușine pe Tatăl său ceresc de timpul pe care El l-a binecuvântat și l-a pus deoparte pentru un scop special.
-250-
Iubitul meu frate, faptele tale sunt în dezacord cu mărturisirea ta de credință și singura ta scuză este modestul pretext al avantajului. Slujitorii lui Dumnezeu din vremurile trecute au fost chemați să-și dea viața pentru apărarea credinței lor. Calea ta cu greu se aseamănă cu aceea a creștinilor martiri, care au suferit foame și sete, tortură și moarte, mai degrabă decât să renunțe la religia lor sau la principiile adevărului.
Stă scris: “Frații mei, ce-i folosește cuiva să spună că are credință dacă n-are fapte? Poate oare credința aceasta să-l mântuiască?” De fiecare dată când pui mâna să faci vreo lucrare în Sabat, îți tăgăduiești de fapt credința. Sfânta Scriptură ne învață că credința fără fapte este moartă și că mărturia vieții cuiva vestește lumii dacă el este fidel sau nu față de credința pe care o mărturisește. Purtarea ta scade aprecierea față de Legea lui Dumnezeu, a prietenilor tăi din lume. Ea le spune: “Voi puteți asculta de poruncile lui Dumnezeu sau nu. Eu cred că Legea lui Dumnezeu este, într-un fel, obligatorie pentru oameni, dar, la urma urmei, Domnul nu este chiar atât de deosebit de strict pentru păzirea poruncilor Lui și o încălcare ocazională nu este tratată cu severitate din partea Lui.”
Mulți se scuză pentru călcarea Sabatului, referindu-se la exemplul tău. Ei susțin că, dacă un om atât de bun, care crede că ziua a șaptea este Sabatul, se poate angaja în ocupații lumești în acea zi când împrejurările par să o ceară, desigur că și ei pot face același lucru fără condamnare. Multe suflete se vor întâlni cu tine la judecată, prezentând influența ta ca scuză pentru neascultarea lor de Legea lui Dumnezeu. Deși aceasta nu va fi o scuză pentru păcatul lor, totuși ea va spune ceva înfricoșător împotriva ta.
Dumnezeu a vorbit și vrea să spună că omul trebuie să asculte. El nu întreabă dacă este convenabil pentru el să facă așa. Domnul vieții și al slavei nu a ținut seama de comoditatea sau plăcerea Lui când a părăsit poziția Sa înaltă de comandă pentru a deveni om al durerii și obișnuit cu suferința, acceptând dezonoarea și moartea ca să-l elibereze pe om de consecința neascultării lui. Isus nu a murit pentru a mântui pe om în păcatele sale, ci din păcatele sale. Omul trebuie să-și părăsească greșelile, să urmeze exemplul lui Hristos, să-și ia crucea și să-L urmeze pe El, lepădându-se de eu și ascultând cu orice preț de Dumnezeu.
-251-
Isus a spus: “Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul și va iubi pe celălalt, sau va ținea la unul și va nesocoti pe celălalt. Nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona”. Dacă suntem slujitori fideli ai lui Dumnezeu, nu ar trebui să fie nici o îndoială în mintea noastră dacă să păzim poruncile Lui sau să ținem seama de interesele noastre vremelnice. Dacă credincioșii adevărului nu sunt susținuți de credința lor, în aceste zile de pace relativă, ce-i va susține în încercarea cea mare, când va fi dat decretul împotriva tuturor celor care nu se vor închina chipului fiarei și nu vor primi semnul ei pe frunte sau pe mână? Timpul acesta solemn nu este prea îndepărtat. În loc să devină slab și șovăitor, poporul lui Dumnezeu trebuie să-și adune putere și curaj pentru timpul strâmtorării.
Isus, marele nostru Exemplu, prin viața și moartea Sa, ne-a învățat cea mai strictă ascultare. El a murit, Cel drept pentru cel nedrept, Cel nevinovat pentru cel vinovat, pentru ca onoarea Legii lui Dumnezeu să poată fi păstrată și totuși omul să nu piară cu desăvârșire. Păcatul este călcarea legii. Dacă păcatul lui Adam a adus o astfel de nenorocire de nedescris, care să pretindă jertfirea scumpului Fiu al lui Dumnezeu, ce pedeapsă vor primi cei care, văzând lumina adevărului, disprețuiesc a patra poruncă a Domnului?
Împrejurările nu vor îndreptăți pe nimeni care lucrează în Sabat de dragul unui profit lumesc. Dacă Dumnezeu scuză un om, El îi poate scuza pe toți. De ce să nu poată fratele L., care este un om sărac, să lucreze în Sabat spre a câștiga bani pentru hrană, când, făcând așa, ar putea fi în stare să-și întrețină mai bine familia? De ce nu ar putea alți frați sau noi toți să păzim Sabatul numai când ne convine să facem astfel? Glasul de pe Sinai răspunde: “Să lucrezi șase zile și să-ți faci tot lucrul tău. Dar ziua a șaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău”.
-252-
Păcatele săvârșite de cei care cred adevărul aduc mare slăbiciune asupra bisericii. Aceștia sunt pietre de poticnire în calea păcătoșilor, împiedicându-i să vină la lumină. Frate, Dumnezeu te cheamă să vii complet de partea Sa, faptele tale să arate că respecți poruncile Lui și păzești neștirbit Sabatul. El îți poruncește să te trezești la datoria ta și să fii credincios față de răspunderile care-ți revin. Aceste cuvinte solemne îți sunt adresate ție: “Dacă îți vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ți faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfințești pe Domnul, slăvindu-L, și dacă-L vei cinsti, neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale și nededându-te la flecării, atunci te vei putea desfăta în Domnul și Eu te voi sui pe înălțimile țării, te voi face să te bucuri de moștenirea tatălui tău Iacov; căci gura Domnului a vorbit”.
Ca mulți dintre frații noștri, tu ajungi prins în probleme împreună cu călcătorii Legii lui Dumnezeu, văzând lucrurile în lumina lor și căzând în greșelile lor. Dumnezeu îi va judeca pe cei care mărturisesc a-I sluji Lui, dar care, în realitate, servesc lui Mamona. Cei care disprețuiesc porunca expresă a Domnului pentru avantajul lor personal își adună asupra lor o nenorocire viitoare. Membrii comunității din _____ trebuie să se informeze îndeaproape dacă nu cumva au făcut din templu un loc de negustorie, așa cum făcuseră iudeii. Hristos a spus: “Este scris: ‘Casa Mea se va chema o casă de rugăciune’. Dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari”.
Nu cade oare poporul nostru în păcatul de a sacrifica religia de dragul unui câștig lumesc, având o formă de evlavie și toată energia minții lor fiind atribuită preocupărilor vremelnice? Înainte de toate, trebuie să avem grijă ca Legea lui Dumnezeu să fie ascultată în spirit și literă. Dacă Cuvântul lui Dumnezeu, rostit într-o solemnitate înfricoșătoare de pe muntele cel sfânt, este privit în mod ușuratic, cum vor fi primite Mărturiile Duhului Său? Mințile care sunt atât de întunecate, încât nu recunosc autoritatea poruncilor Domnului date direct omului, pot primi puțin folos de la unealta slabă pe care a ales-o El să instruiască pe poporul Său.
-253-
Vârsta nu te scutește de ascultarea de poruncile divine. Avraam a fost dureros de încercat la vârsta lui înaintată. Cuvintele Domnului păreau teribile și nepotrivite pentru bătrânul năpăstuit; totuși, el niciodată nu s-a îndoit de justețea lor și nici n-a ezitat să le asculte. El putea să se scuze că este bătrân și slab și nu putea să-și jertfească fiul, care era bucuria vieții lui. El putea să-I amintească Domnului că porunca aceasta venea în conflict cu făgăduințele care au fost făcute cu privire la acest fiu. Dar Avraam a ascultat fără murmur și reproș. Încrederea lui în Dumnezeu era totală.
Credința lui Avraam trebuie să ne fie pildă; totuși, cât de puțini vor suporta cu răbdare o simplă încercare de reproș pentru păcate care pun în pericol bunăstarea veșnică! Cât de puțini primesc mustrarea cu umilință, profitând de ea! Cerinței lui Dumnezeu asupra credinței, slujirii și afecțiunilor noastre trebuie să i se vină în întâmpinare cu un răspuns voios. Noi suntem datornici insolvabili față de Domnul și ar trebui să ascultăm fără ezitare chiar de cea mai mică dintre cerințele Sale. Ca să fim un călcător al poruncii nu este necesar să călcăm întregul cod moral. Dacă este disprețuită una dintre porunci, noi suntem călcători ai sfintei Legi. Dar dacă vrem să fim adevărați păzitori ai poruncii, trebuie să păzim cu strictețe fiecare cerință prescrisă de Dumnezeu pentru noi.
Dumnezeu a îngăduit ca Fiul Său să fie condamnat la moarte pentru a ispăși pedeapsa călcării Legii; atunci, cum îi va trata El pe cei care, în fața tuturor acestor dovezi, îndrăznesc să se aventureze pe calea neascultării după ce au primit lumina adevărului? Omul nu are nici un drept să stăruie asupra avantajului sau lipsurilor lui în această privință. Dumnezeu va purta de grijă; El, care l-a hrănit pe Ilie la râu, făcând ca un corb să fie mesagerul Lui, nu va îngădui ca servii Lui să ducă lipsă de hrană.
-254-
Mântuitorul i-a întrebat pe ucenicii Lui, care erau apăsați de sărăcie, de ce erau așa de îngrijorați și de tulburați cu privire la ce aveau să mănânce sau cu ce să se îmbrace. El a spus: “Uitați-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră și nici nu strâng nimic în grânare; și totuși Tatăl vostru cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai de preț decât ele?” Apoi a arătat spre florile cele frumoase, făcute și colorate de o mână divină, spunând: “Și de ce vă îngrijorați de îmbrăcăminte? Uitați-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu țes; totuși, vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre ei. Așa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puțin credincioșilor?”
Unde este credința poporului lui Dumnezeu? De ce sunt atât de necredincioși și de neîncrezători în El, care Se îngrijește de nevoile lor și îi susține prin puterea Lui? Dumnezeu va pune la încercare credința poporului Său; El va trimite mustrări care vor fi urmate de suferințe, dacă nu se ține seamă de aceste avertizări. El va întrerupe letargia fatală a păcatului cu orice preț pentru cei care s-au depărtat de legământul față de El și-i va trezi la simțământul datoriei lor.
Frate al meu, sufletul tău trebuie să fie înviorat și credința ta mărită. Tu ți-ai scuzat neascultarea foarte mult timp, aducând diverse pretexte, încât ți-ai liniștit conștiința ca să se odihnească și să nu-ți mai aducă aminte de greșelile tale. Tu ai urmărit atât de mult timp propriul avantaj cu privire la păzirea Sabatului, încât mintea ta nu a mai fost impresionată de neascultare; dar tu nu ești mai puțin responsabil, pentru că singur te-ai adus în această situație. Începe de îndată să asculți de poruncile divine și încrede-te în Dumnezeu. Nu-I provoca mânia, ca să nu se abată asupra ta o pedeapsă teribilă. Întoarce-te la El cât încă nu e prea târziu, ca să găsești iertare pentru călcările tale de lege. El este bogat în îndurare; îți va da pacea și aprobarea Sa, dacă vii la El cu credință smerită.
-255-
Egoism în biserică și în familie
Iubite frate M.,
Mi-a fost arătat în viziune că ai defecte de caracter care trebuie îndreptate. Tu nu ești corect în vederile și simțămintele tale față de soția ta. Nu o apreciezi. Ea nu a primit din partea ta cuvintele de simpatie și iubire pe care ar fi trebuit să i le spui. Aceasta nu ar fi micșorat demnitatea ta de bărbat, dacă ai fi lăudat-o pentru purtarea ei de grijă și pentru poverile pe care le poartă în familie.
Ești egoist și exigent. Observi lucruri mărunte și vorbești despre greșeli mici pe care le vezi la soția și copiii tăi. Pe scurt, încerci să faci din conștiința ta criteriul conștiinței lor, dorind să fii conștiință pentru ei. Soția ta are identitatea ei proprie, care niciodată nu poate fi absorbită de cea a soțului ei. Ea are o individualitate pe care trebuie să și-o păstreze, pentru că este răspunzătoare înaintea lui Dumnezeu pentru ea însăși. Tu, frate M., nu poți fi răspunzător înaintea lui Dumnezeu pentru conformația caracterului soției tale. Ea singură va purta această responsabilitate. Dumnezeu este tot atât de dispus să impresioneze conștiința soției tale temătoare de Dumnezeu cât este a impresiona și conștiința ta pentru ea.
Aștepți prea mult de la soția și copiii tăi. Îi critici prea mult. Dacă tu însuți ai încuraja o stare de spirit veselă, fericită și ai vorbi amabil și afectuos cu ei, ai aduce în locuința ta lumină, în loc de nori, supărare și nefericire. Tu insiști prea mult asupra părerii tale; ai adoptat poziții extreme și n-ai fost dispus ca judecata soției tale să aibă greutatea pe care ar fi trebuit s-o aibă în familia ta. Tu n-ai încurajat respectul pentru soția ta, nici n-ai educat copiii să-i respecte judecata. N-ai făcut-o egală cu tine, ci ai luat frâiele conducerii și ale stăpânirii în mâinile tale și le ții cu fermitate. Tu n-ai o dispoziție afectuoasă, sensibilă. Trebuie să cultivi aceste trăsături de caracter, dacă dorești să fii un biruitor și dacă dorești binecuvântarea lui Dumnezeu în familia ta.
-256-
Tu ești neclintit și inflexibil în părerea ta, ceea ce este foarte greu de suportat pentru familie. Ai nevoie ca inima să-ți fie înmuiată prin harul lui Dumnezeu. Ai nevoie de o astfel de iubire ca aceea care a caracterizat lucrările lui Hristos. Iubirea purcede de la Dumnezeu. Ea este o plantă de proveniență cerească și nu poate trăi și înflori într-o inimă firească. Unde există, ea este adevăr, viață și putere. Dar nu poate trăi fără activitate, și ori de câte ori este exercitată, crește și se extinde. Ea nu va observa greșelile mărunte și nu se va grăbi să consemneze micile erori. Când argumentele și cuvintele se vor dovedi zadarnice și nefolositoare, ea va convinge. Cea mai bună cale de a schimba caracterul și de a pune în regulă comportamentul familiei tale este prin principiul iubirii. Ea este într-adevăr o forță care va îndeplini ceea ce nici banii, nici puterea nu pot face niciodată.
Fratele meu, cuvintele tale aspre și neînțelegătoare taie și rănesc. Îți este foarte ușor să critici și să cauți defecte, dar acest lucru nu aduce decât nefericire. Te-ai simți repede jignit dacă cuvintele pe care le-ai adresat altora ți-ar fi fost spuse ție. Tu ai socotit drept slăbiciune să fii amabil, afectuos și înțelegător și ai crezut că îți scade demnitatea dacă vorbești afectuos, gentil și iubitor cu soția ta. Aici greșești, în ceea ce privește înțelegerea adevăratei bărbății și demnități. Înclinația de a lăsa nefăcute faptele de amabilitate este o manifestare a slăbiciunii și a defectului din caracterul tău. Ceea ce tu vezi ca slăbiciune, Dumnezeu o socotește ca adevărată amabilitate creștină, care ar trebui practicată de fiecare creștin, pentru că acesta a fost spiritul pe care l-a manifestat Isus.
Tu ai înclinația de a fi foarte egoist și te gândești la tine mai mult decât ar trebui. Adesea, iei concepții ciudate din Scriptură și nu rareori te ții de ele atât de zelos, cum au făcut iudeii cu tradițiile lor. Neavând dispoziția de a te lăsa învățat, vei fi într-o primejdie continuă de a face tulburare în biserică, dacă nu te apuci de lucrarea de a corecta acele rele cu ajutorul puternicului Biruitor. Este alarmant faptul că tu crezi că știi aceste lucruri mai bine decât frații tăi și de aceea este foarte greu să fii ajutat. Ai un spirit fariseic, de îndreptățire de sine, care va spune: “Stai departe, nu te apropia de mine, pentru că eu sunt mai sfânt decât tine.”
-257-
Tu n-ai văzut stricăciunea propriei tale inimi și că ai făcut din viață aproape un eșec. Părerile tale nu pot și nu trebuie să stăpânească în biserica lui Dumnezeu. Ai nevoie să cultivi toate darurile creștine, mai ales dragostea care suferă îndelung, este plină de bunătate, nu pizmuiește, nu se laudă, nu se umflă de mândrie, “nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul”. “Astfel dar, ca niște aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și prea iubiți, îmbrăcați-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelungă răbdare. Îngăduiți-vă unii pe alții, și dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertați-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, așa iertați-vă și voi. Dar mai pe sus de toate acestea, îmbrăcați-vă cu dragostea, care este legătura desăvârșirii. Pacea lui Hristos, la care ați fost chemați ca să alcătuiți un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, și fiți recunoscători.”
Tu observi micile abateri de la ceea ce crezi că este drept și apoi cauți să le corectezi cu asprime. În timp ce ești în felul acesta autoritar și dictatorial, grabnic să găsești defectele unui frate, tu nu-ți cercetezi propria ta inimă să vezi relele care există în viața ta. Tu dai dovadă de o mare slăbiciune morală în satisfacerea apetitului și pasiunilor tale. Robia apetitului pentru tutun este atât de stăpână pe tine, încât, cu toate că te-ai hotărât și rehotărât să biruiești obiceiul, n-ai realizat acest lucru. Acest obicei rău ți-a pervertit simțurile. Frate, unde este lepădarea ta de sine? Unde este puterea ta morală ca să biruiești? Hristos a biruit puterea apetitului în pustia ispitirii în folosul tău. Acum, lupta este a ta. În Numele Biruitorului, ai ocazia să te lepezi de apetitul tău și să câștigi o victorie pentru tine însuți. Ceri mult de la alții, dar ce ești tu dispus să faci pentru a obține biruința asupra unei plăceri care este dezgustătoare, nimicitoare de sănătate și pângăritoare de suflet? Lupta este a ta. Nimeni nu se poate lupta pentru tine. Alții se pot ruga pentru tine, dar lucrarea trebuie să fie întru totul a ta.
-258-
Dumnezeu te chemă să nu mai cochetezi cu ispititorul, ci să te cureți de toată murdăria cărnii și a spiritului, desăvârșind, în temere de El, sfințenia. Tu trebuie să lucrezi repede spre a îndepărta defectele din caracterul tău. Tu te afli în atelierul lui Dumnezeu. Dacă te vei supune procesului de finisare, de ajustare și de fățuire, pentru ca asperitățile să poată fi îndepărtate, nodurile și suprafața aspră să fie nivelate și potrivite cu ajutorul cuțitului de rindea al lui Dumnezeu, tu vei fi destoinic prin harul Lui, pentru locașul ceresc. Dar, dacă te cramponezi de eul tău și nu ești dispus să suporți procesul de probă pentru locașul ceresc, nu vei avea nici un loc în acea construcție care se alcătuiește fără sunet de secure sau ciocan. Dacă firea ta nu este transformată, dacă nu ești curățit și ridicat prin sfințirea adevărului pentru aceste zile de pe urmă, vei fi găsit nevrednic pentru un loc printre îngerii cei sfinți și curați.
Îți poți permite să te prinzi de obiceiurile tale stricate și la sfârșit să fii găsit printre cei necredincioși și nesfințiți? Îți poți permite să riști în această problemă? Este prea mult în joc pentru tine să te aventurezi să mergi pe calea satisfacerii plăcerii pe care ai urmat-o. Tu ai fost dispus să le vorbești despre adevăr necredincioșilor într-o manieră categorică și neplăcută, fapt care a avut o influență foarte rea asupra minții lor. Când cineva este un apărător inconsecvent al adevărului, Satana îl folosește pentru avantajul său special ca să dezguste pe cel care, sub o influență bună, ar fi fost impresionat în mod favorabil. Tu trebuie să-ți cizelezi manierele și, când aperi adevărul, fă-o cu duhul blândeții.
“Fiți totdeauna gata să răspundeți oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi; dar cu blândețe și teamă.” Teama de care se vorbește aici nu înseamnă neîncredere sau nehotărâre, ci precauție cuvenită, veghind asupra oricărui amănunt, ca să nu fie spus un cuvânt nechibzuit sau să prevaleze sentimentalismul și astfel să lase impresii nefavorabile asupra minții și să-i îndrume într-o direcție greșită. Teamă evlavioasă, umilință și blândețe sunt foarte necesare pentru toți, pentru ca adevărul lui Dumnezeu să fie corect reprezentat.
Va continua.