Continuare.
Fratele G. se laudă cu independența lui de spirit și judecată, în timp ce blochează calea celor păcătoși prin viața lui neconsacrată și opoziția lui față de lucrare, luptându-se orbește împotriva lui Hristos în persoana slujitorilor Lui; dar este înșelat în ce privește calitatea adevăratei independențe. Independența nu este încăpățânare, cu toate că adesea încăpățânarea este confundată cu independența. Când fratele G. și-a format o părere și a exprimat-o în familia sa sau în comunitate, cu o încredere considerabilă și cu o oarecare publicitate, atunci el este înclinat să facă să pară că are dreptate, folosind orice argument pe care-l poate produce. El este în primejdie, în mare primejdie de a-și închide ochii și a-și adormi conștiința prin îndârjirea lui, pentru că ispitirea vrăjmașului este puternică asupra lui. Mândria de a-și expune opinia este greu de supus, chiar în fața luminii și a dovezii îndestulătoare spre a-l convinge, dacă ar vrea să fie convins. El crede că, dacă admite că a greșit, aceasta ar fi o pată pe judecata și discernământul lui.
Frate G., ești în mare primejdie să-ți pierzi sufletul. Tu dorești să fii deasupra celorlalți. Suferi profund uneori, dacă crezi că ești desconsiderat. Nu ești un om fericit. Tu nu vei fi fericit dacă părăsești poporul lui Dumnezeu, jignind prin cuvinte grele și fapte așa cum au făcut mulți dintre urmașii lui Hristos, pentru că adevărul spus a fost prea riguros. Tu nu vei fi un om fericit pentru că vei lua eul tău cu tine. Nu ești drept; îți vei produce singur necazuri. Vrăjmașul tău este temperamentul și, oriunde te vei duce, vei lua cu tine nefericirea și povara ta. Este o cinste a mărturisi o greșeală de îndată ce este observată.
-240-
Sunt multe probleme în legătură cu lucrarea lui Dumnezeu la care tu găsești defecte, pentru că pentru tine este natural să faci astfel. Și, deoarece ai întors spatele luminii pe care ți-a descoperit-o Dumnezeu cu privire la tine însuți, aproape că ți-ai pierdut discernământul și ești gata, mai mult ca oricând, să găsești cusur la orice. Tu îți prezinți opinia cu o încredere dictatorială și tratezi întrebările îndoielnice ale altora în legătură cu părerea ta ca un abuz personal. Este adevărat că independența curată niciodată nu consideră ca nedemn a căuta sfatul celor cu experiență și înțelepciune și ea tratează cu respect sfatul altora.
Religia în familie
Frate G., tu trebuie să fii un om convertit, altfel vei pierde viața veșnică. Nu poți fi un om fericit până nu obții blândețea înțelepciunii. Tu și soția ta ați fost în neînțelegere unul cu altul timp prea îndelungat. Voi trebuie să renunțați la această defăimare, la aceste bănuieli, gelozii și ciorovăieli nenorocite. Spiritul care este dezvoltat în familia voastră este dus în practica voastră religioasă. Fiți atenți cum vorbiți fiecare despre defectele celuilalt în prezența copiilor voștri și fiți atenți cum lăsați ca spiritul vostru să vă stăpânească. La fiul vostru cel mai mare voi vedeți numai ce este rău în el; nu dați nici un credit bunelor lui calități pe care, dacă el ar muri, voi ați fi de îndată convinși că el le avea. Nici unul dintre voi nu aveți o comportare consecventă față de fiul vostru. Stăruiți asupra defectelor lui în prezența altora și arătați că nu aveți încredere în bunele lui trăsături de caracter.
În fiecare dintre voi există dispoziția de a vedea defectele celuilalt și ale altora, dar sunteți orbi față de propriile voastre defecte și multele greșeli. Amândoi sunteți nervoși, ușor excitabili și iritați. Aveți nevoie de blândețea înțelepciunii. Voi țineți tare la propriile voastre slăbiciuni, pasiuni și prejudecăți ca și cum, dacă ați renunța la ele, nu ați mai avea fericire în viața aceasta, pe când acestea sunt spini care înțeapă și zgârie. Isus vă invită să puneți jos jugul pe care-l purtați și care v-a ros gâtul și să luați jugul Lui, care este ușor și sarcina Lui, care nu este grea. Cât de obositoare este povara de iubire de sine, lăcomie, mândrie, patimă, invidie și bănuială rea! Totuși, cât de strâns se țin oamenii de aceste blesteme și cât sunt ei de puțin înclinați să renunțe le ele! Hristos înțelege cât de dureroase sunt aceste poveri autoimpuse și ne invită să le punem jos. El invită sufletele greu împovărate și obosite să vină la El și să ia sarcina Lui, care este ușoară, în schimbul sarcinilor față de care singuri s-au obligat. El spune: “Veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul meu este bun, și sarcina mea este ușoară”. Toate cerințele Mântuitorului nostru sunt consecvente și armonioase, și dacă sunt nutrite cu bucurie, vor aduce sufletului pace și odihnă.
-241-
O dată ce fratele G. a luat o poziție de partea cea rea, nu este ușor pentru el să mărturisească faptul că a greșit; dar, dacă poate să-și scoată din minte, precum și din memoria celorlalți, umblarea sa greșită și dacă poate să facă unele schimbări spre mai bine, fără o recunoaștere publică a greșelii lui, el va încerca astfel. Dar toate aceste greșeli și păcate nemărturisite sunt înregistrate în cer și nu vor fi șterse până ce fratele nu se va conforma instrucțiunilor date în Cuvântul lui Dumnezeu. “Mărturisiți-vă unii altora păcatele, și rugați-vă unii pentru alții, ca să fiți vindecați”. Dacă fratele G. a găsit un alt plan în afară de cel dat nouă de Domnul, acesta nu este o cale sigură, și până la urmă se va dovedi a fi spre ruina lui. Această altă cale este dezastruoasă pentru biserică și dezastruoasă pentru prosperitatea și fericirea familiei lui. El trebuie să-și moaie inima și să lase să intre în sufletul lui afecțiune, umilință și iubire. El trebuie să cultive calitățile altruiste. Frate și soră G., voi trebuie să cultivați calitățile spiritului care vă vor face curați, să uitați de eu și să vă interesați mai mult de cei cu care veniți în contact. Există o înclinație spre iubire de sine și de îngrijire de sine care nu mărește fericirea voastră, ci vă aduce necaz și durere. Aveți un conflict cu voi înșivă pe care numai voi îl puteți controla. Amândoi trebuie să vă stăpâniți limba și să rețineți multe lucruri pe care le rostiți. Primul pas greșit este că vă gândiți la rău; apoi vin cuvintele care sunt rele. Dar voi lăsați nefăcută lucrarea de a cultiva considerație și respect unul pentru altul. Fiți amabili și atenți fiecare față de simțămintele celuilalt și căutați să păstrați ca sacră fericirea celuilalt. Puteți face aceasta numai prin puterea și în Numele lui Isus.
-242-
Sora G. a făcut eforturi puternice să câștige biruințe, dar nu a avut multă încurajare din partea soțului ei. În loc să-L caute pe Dumnezeu în rugăciune serioasă pentru putere, spre a birui defectele din caracterul lor, priveau fiecare la umblarea altora, ei înșiși devenind slabi prin găsirea de defecte în purtarea altora. Grădinii inimii nu i s-a dat nici o atenție.
Dacă fratele G. ar fi primit lumina pe care i-a trimis-o Domnul cu luni în urmă și ar fi discutat sincer cu soția lui, dacă amândoi și-ar fi zdrobit inima lor cea tare înaintea Domnului, ce diferență ar fi în starea lor prezentă! Amândoi au disprețuit cuvintele de mustrare și de implorare a Duhului lui Dumnezeu și nu și-au schimbat viața. Dar, închizându-și ochii față de lumina trimisă lor de Dumnezeu, nu au micșorat gravitatea defectelor lor în fața lui Dumnezeu, nici nu au micșorat răspunderea lor. Lor nu le-a plăcut mustrarea pe care le-a trimis-o Domnul în afecțiunea Sa milostivă. Fratele G. are din fire o inimă iubitoare, dar ea este acoperită cu o coajă de iubire de sine, vanitate și bănuială rea. Inima lui nu este împietrită, dar îi lipsește puterea morală. El este un laș de îndată ce i se pune în față lepădarea de sine și jertfirea de sine, pentru că se iubește pe sine însuși. A stăpâni eul, a pune o strajă cuvintelor lui, a recunoaște că a greșit vorbind nepotrivit este o cruce pe care el simte că este prea umilitor s-o ridice; totuși, dacă este să fie vreodată mântuit, această cruce trebuie să fie ridicată.
Frate și soră G., amândoi trebuie să vă păziți cuvintele; pentru că tot atât de sigur cum nu există o strajă asupra gândurilor și acțiunilor voastre, voi vă veți descuraja unul pe altul, făcând sigur faptul că nici unul dintre voi nu poate fi mântuit. Fiecare dintre voi trebuie să se păzească de un spirit pripit, care inspiră cuvinte și acțiuni pripite. Resentimentul care este nutrit pentru că socotiți că ați fost rău tratați este spiritul lui Satana și duce la un mare rău moral. Când sunteți stăpâniți de un spirit pripit vă lipsiți de rațiunea voastră pentru acel timp și de puterea de a tempera cuvintele și purtarea voastră, în timp ce singuri vă faceți răspunzători pentru toate consecințele cele rele. Ceea ce este făcut în pripă și cu mânie nu este scuzabil. Acțiunea este rea. Voi puteți, printr-un singur cuvânt spus în pripă și cu patimă, să lăsați o înțepătură în inima prietenilor, care poate să nu fie uitată niciodată. Dacă nu exercitați stăpânire de sine, veți fi cea mai nefericită pereche. Fiecare dintre voi atribuie viața lui nefericită defectelor celuilalt; dar să nu mai faceți aceasta. Luați-vă ca regulă să nu spuneți celuilalt niciodată un cuvânt de critică, ci să lăudați ori de câte ori puteți.
-243-
Unii cred că este o virtute să nu ai nici o restricție și se vor lăuda cu obiceiul de a discuta pe toate laturile lucruri neplăcute care sunt în inimă. Ei lasă ca un spirit de mânie să iasă asemenea unui torent de reproș și defăimare. Cu cât discută mai mult, cu atât devin mai excitați, și Satana stă alături să ajute la lucrare, pentru că aceasta i se potrivește lui. Cuvintele îl irită pe cel căruia îi sunt spuse și vor fi întoarse, provocând cuvinte și mai dure, până când o chestiune mică izbucnește într-o flacără mare. Amândoi simțiți că aveți parte de toate necazurile posibile și că viața voastră este cea mai nefericită. Începeți în mod hotărât să vă stăpâniți gândurile, cuvintele și acțiunile voastre. Când oricare dintre voi simte apariția resentimentului, faceți-vă ca regulă să lăsați de la voi înșivă, să vă rugați în umilință lui Dumnezeu, care va asculta rugăciunea care nu iese de pe buze ipocrite.
Fiecare patimă trebuie să fie sub stăpânirea conștiinței luminate. “Astfel dar, ca niște aleși ai lui Dumnezeu sfinți și prea iubiți, îmbrăcați-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelungă răbdare. Îngăduiți-vă unii pe alții, și, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertați-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, așa iertați-vă și voi. Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcați-vă cu dragostea care este legătura desăvârșirii. Pacea lui Hristos, la care ați fost chemați, ca să alcătuiți un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, și fiți recunoscători.”
-244-
Dacă trăiți după regula adunării, adăugând har după har, Dumnezeu va înmulți harul Său pentru voi. În timp ce voi adăugați, Dumnezeu înmulțește. Dacă cultivați impresia că Dumnezeu vede și aude tot ce faceți și spuneți și păstrează un raport fidel despre toate cuvintele și faptele voastre, și că trebuie să vă întâlniți cu toate acestea, atunci în tot ce faceți și spuneți veți căuta să urmați directivele unei conștiințe treze și luminate. Limba voastră va fi folosită spre slava lui Dumnezeu și va fi un izvor de binecuvântare pentru voi înșivă și pentru alții. Dar dacă vă despărțiți de Dumnezeu, precum ați făcut, băgați de seamă ca nu cumva limba voastră să se dovedească a fi o lume de nelegiuire și să aducă asupra voastră o condamnare înfricoșătoare, pentru că suflete vor fi pierdute prin voi.
Datoria stăpânirii de sine
Poftele firii noastre trupești trebuie ținute sub supunere strictă. Poftele acestea ne-au fost date pentru scopuri importante spre bine, iar nu să devină slujitori ai morții, fiind pervertite și devenind pofte păcătoase de neîmpăcat. Pofta pentru tutun, pe care tu, frate G., ai întărit-o prin satisfacerea ei, devine o poftă activă împotriva sufletului tău. Un om necumpătat nu poate fi un om răbdător. Cea mai imperceptibilă satisfacere a gustului va da naștere la o poftă după un stimulent mai puternic. Dacă gândurile, pasiunile și poftele sunt în supunere cuvenită, limba va fi stăpânită. Cheamă în ajutorul tău putere morală și părăsește pentru totdeauna folosirea tutunului. Tu ai încercat să ascunzi de alții faptul că ai folosit tutun, dar nu ai putut ascunde acest lucru de Dumnezeu. “Curățiți-vă mâinile, păcătoșilor; curățiți-vă inima, oameni cu inima împărțită! Simțiți-vă ticăloșia; tânguiți-vă și plângeți! Râsul vostru să se prefacă în tânguire și bucuria voastră în întristare. Smeriți-vă înaintea Domnului și El vă va înălța.” Vă încredințez aceste cuvinte în Numele lui Isus, care mi-a dat această însărcinare. Să nu le refuzați.
-245-
Tu niciodată nu ai fi refuzat Mărturiile așa cum ai făcut, dacă faptele tale rele nu ar fi fost mustrate. Tu ai crezut că ar fi mai ușor să sacrifici Mărturiile și să-ți închizi ochii față de lumina pe care ți-a dat-o Dumnezeu decât să renunți la tutun și să încetezi cu viața de ușurătate și glumă cu necredincioșii. Procesul de curățire cuprinde refuz și restrângere, pe care tu nu ai puterea morală să le înduri; de aceea, tu urmărești să-ți scuzi păcatele prin necredința ta în lumina pe care ți-a trimis-o Dumnezeu. Amintește-ți că trebuie să te întâlnești cu toate aceste lucruri din nou, pentru că ele sunt scrise în carte împreună cu toate avertizările și mustrările pe care Dumnezeu mi le-a încredințat să ți le predau ție.
Fratele J. este de compătimit, pentru că el are din fire un organism defectuos. Speranța lui e mică. Necredința și îndoielile lui îi stăpânesc judecata. Este în firea lui să se dea de partea îndoielii și a punerii de întrebări. Singura cale de a birui acest rău mare este să cultive trăsături de caracter opuse. El trebuie să reprime necredința, nu să o cultive. El nu trebuie să-și exprime îndoielile. Nu are nici un drept să prezinte altora defectele caracterului său, pricinuindu-le întristare și descurajare. Dacă trebuie să fie afectat de acest rău regretabil, el nu trebuie să amărască fericirea altora prin prezentarea necredinței lui, răcind astfel credința fraților săi. El este înclinat să treacă aproape peste orice element din fiecare discuție și îndemn în care ar putea găsi mângâiere și încurajare și să adune, în schimb, ceva ce crede că îi va oferi o scuză pentru punerea de întrebări și critică. Căile sufletului sunt larg deschise și lăsate nepăzite pentru ca Satana să intre și să-i modeleze mintea pentru scopurile sale.
Mi-a fost arătat că întâlnirile voastre pierd interesul pentru că Duhul lui Dumnezeu nu ia parte la ele. Frații și surorile sunt în robie completă din cauza acestor doi bărbați. Ei nu îndrăznesc să-și exercite libertatea și să-și exprime credința în simplitatea sufletelor lor, pentru că acolo este fratele J., cu ochiul lui rece, sever și critic care veghează și este gata să se prindă de orice cuvânt care-i va da ocazia să-și exercite facultățile necredincioase ale minții lui. Datorită acestora, Duhul lui Dumnezeu se îndepărtează mâhnit de la aceste adunări. Când frații manifestă spiritul balaurului spre a se război cu cei care cred că Dumnezeu le-a împărtășit lumină și mângâiere prin Mărturii, este timpul pentru frați și surori să-și afirme și să-și desăvârșească libertatea de conștiință. Dumnezeu le-a dat lumină și este privilegiul lor să o păstreze și să vorbească despre ea spre a se întări și încuraja unul pe altul. Fratele J. vrea să încurce mințile, căutând ca lumina pe care a dat-o Dumnezeu prin Mărturii să apară ca un adaos la Cuvântul lui Dumnezeu; dar, prin aceasta, el prezintă problema într-o lumină falsă. Dumnezeu a văzut potrivit să atragă în felul acesta atenția poporului Său la Cuvântul Său, prezentându-le o înțelegere mai clară a acestuia.
-246-
Comunitatea din _____ devine din ce în ce mai slabă din cauza influenței care a fost exercitată asupra ei — nu o influență care să-i ajute să înainteze, ci care să împiedice roțile. Este privilegiul fratelui J. să se debaraseze de necredința lui și să înainteze împreună cu lumina, dacă vrea. Dacă refuză să facă acest lucru, cauza lui Dumnezeu va înainta și așa, fără ajutorul lui. Dar Dumnezeu intenționează să se facă o schimbare în comunitatea din _____. Ei sau vor înainta, sau vor da înapoi. Dumnezeu poate face mult mai mult cu șase suflete care sunt unite în același cuget și raționament decât cu douăzeci de oameni care fac precum frații J. și G. Ei nu au adus în adunare îngerii luminii, ci pe îngerii întunericului. Adunările au fost nefolositoare și uneori vădit vătămătoare. Dumnezeu îi cheamă pe acești bărbați să treacă de partea Domnului și să fie uniți cu trupul bisericii sau să înceteze să mai facă greutăți celor care vor să fie întru totul pentru Domnul.
Motivul principal pentru care atât de mulți pretinși ucenici ai lui Hristos cad în ispită și fac fapte pentru pocăință este că nu se cunosc bine pe ei înșiși. În această privință, Petru a fost atât de complet cernut de vrăjmaș. În acest punct vor naufragia în credință cu miile. Voi nu puneți la inimă relele și greșelile voastre și nu vă amărâți sufletele din cauza lor. Vă implor să vă curățiți sufletele prin ascultare de adevăr. Luați legătura cu cerul. Și fie ca Domnul să vă salveze de autoînșelare.
-247-
Sfințenia poruncilor lui Dumnezeu
Mult stimate frate K.,
În ianuarie 1875, mi-a fost arătat că erau multe piedici în calea prosperității spirituale a comunității. Duhul lui Dumnezeu este întristat pentru că mulți nu sunt în regulă în sufletul și viața lor, iar mărturisirea lor de credință nu se armonizează cu faptele. Sfânta zi de odihnă a lui Iehova nu este păzită cum ar trebui. În fiecare săptămână, Dumnezeu este jefuit prin încălcarea limitelor timpului Său cel sfânt; și orele care ar trebui să fie consacrate rugăciunii și meditației sunt atribuite ocupațiilor lumești.
Dumnezeu ne-a dat poruncile Sale nu numai pentru a crede în ele, ci pentru a fi ascultate. Marele Iehova, când a pus temeliile pământului și a îmbrăcat lumea întreagă cu veșmântul frumuseții, umplându-l cu lucruri folositoare pentru om, când a creat toate minunile de pe uscat și mare, a instituit Sabatul și l-a sfințit. Dumnezeu a binecuvântat și a sfințit ziua a șaptea, pentru că El S-a odihnit în ea de toată lucrarea minunată a creațiunii. Sabatul a fost făcut pentru om, și Dumnezeu vrea ca el să lase la o parte munca în acea zi, așa cum El Însuși S-a odihnit după lucrarea celor șase zile de creațiune.
Cei care respectă poruncile lui Iehova, după ce le-a fost dată lumina cu privire la a patra poruncă a Decalogului, vor asculta de ea fără să se îndoiască de posibilitatea sau utilitatea unei astfel de ascultări. Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Lui și apoi i-a dat un exemplu de păzire a zilei a șaptea, pe care a sfințit-o. El a plănuit ca în acea zi omul să se închine Lui și să nu se angajeze în nici o ocupație vremelnică. Nici unul dintre cei care nu țin seamă de porunca a patra, după ce au fost luminați cu privire la cerințele Sabatului, nu poate fi fără vină înaintea lui Dumnezeu.
Frate K., tu recunoști cerințele lui Dumnezeu de a păzi Sabatul, dar faptele tale nu sunt în armonie cu declarația ta de credință. Lași influența ta de partea celor necredincioși în așa măsură, încât calci Legea lui Dumnezeu. Când împrejurările vremelnice par să-ți ceară atenție, tu calci porunca a patra fără nici o remușcare. Faci din păzirea Legii lui Dumnezeu o problemă de avantaj, ascultând sau neascultând după cum îți indică ocupația sau înclinația ta. Aceasta nu este cinstirea Sabatului ca instituție sacră. Tu Îl întristezi pe Duhul lui Dumnezeu și Îl dezonorezi pe Răscumpărătorul tău, urmând pe această cale nesăbuită.
-248-
O păzire parțială a legii Sabatului nu este acceptată de Domnul și are un efect mai rău asupra minții păcătoșilor decât dacă nu ai fi făcut nici o mărturisire că ești un păzitor al Sabatului. Ei observă că viața ta contrazice credința ta și își pierd încrederea în creștinism. Domnul înțelege ce spune, și omul nu poate înlătura poruncile Sale fără să fie pedepsit. Exemplul lui Adam și al Evei din grădină ar trebui să ne avertizeze îndeajuns împotriva oricărei neascultări față de Legea divină. Păcatul primilor noștri părinți care au ascultat de ispitirile amăgitoare ale vrăjmașului a adus vinovăție și durere asupra lumii și a făcut ca Fiul lui Dumnezeu să părăsească curțile împărătești din cer și să ia un loc umil pe pământ. El a fost supus la insultă, respingere și răstignire chiar de către cei pe care El a venit să-i binecuvânteze. Ce cheltuială nemărginită a însoțit acea neascultare din grădina Edenului! Domnul Hristos, Maiestatea cerului, a fost sacrificat spre a mântui pe om din pedeapsa păcatului său.
Dumnezeu nu va trece peste nici o călcare a Legii Sale mai ușor acum decât în ziua când El a pronunțat judecata împotriva lui Adam. Mântuitorul lumii Își ridică glasul ca protest împotriva celor care tratează divinele Sale porunci cu nepăsare și indiferență. El a spus: “Așa că, oricine va strica una dintre cele mai mici dintre aceste porunci și va învăța pe oameni așa, va fi chemat cel mai mic în Împărăția cerurilor; dar oricine le va păzi și va învăța pe alții să le păzească, va fi chemat mare în Împărăția cerurilor”. Învățătura vieții noastre este întru totul pentru sau împotriva adevărului. Dacă faptele tale par să îndreptățească pe călcătorul de lege în păcatul său, dacă influența ta ușurează călcarea poruncilor lui Dumnezeu, atunci nu ești vinovat numai de greșelile tale, ci, într-o anumită măsură, ești răspunzător și de greșelile care urmează a fi făcute de alții.
Va continua.