Continuare.
Neîmpăcatele simțăminte și murmurări pe care le-au exprimat unii au copt, de asemenea, în sufletul tău, cu toate că n-ai îndrăznit să vorbești deschis cu același efect. Ar fi fost mai bine pentru serviciu și pentru toți cei în cauză dacă te-ai fi depărtat de el cu ani în urmă. Cu cât ai avut lumină mai multă, cu cât te-ai bucurat de privilegii mai multe, cu atât ai manifestat mai puțină sinceritate și neprihănire. Inima ta este firească și tu ai nesocotit Cuvântul expres al lui Dumnezeu. Deși ai fost împrejmuit de avertizări și sfaturi și ai avut cea mai puternică dovadă că Dumnezeu era în această lucrare și că îți vorbea glasul Lui, totuși ai disprețuit și ai refuzat mustrările solemne și ai mers pe propria ta cale egoistă și îndărătnică.
Uneori, temerile tale au fost trezite, totuși nu ți-ai dat seama de starea ta nenorocită și primejdia absolută în care te aflai. Ai căzut de repetate ori în aceeași stare de indiferență și egoism. Pocăința ta n-a mers niciodată destul de adânc spre a desăvârși o schimbare totală. Tu ai făcut o lucrare de suprafață, și nu toată schimbarea care este necesară pentru a fi acceptat de Dumnezeu. “Cine Mă urmează pe Mine”, zice Hristos, “nu va umbla în întuneric.” Dar cea mai mare parte a pretinsei tale vieți creștine tu ai umblat în întuneric pentru că n-ai ajuns să faci legătura cu cerul și să primești lumina cea curată a Duhului lui Dumnezeu.
-190-
Dacă ai fi fost într-o zilnică părtășie cu Domnul și dacă ai fi cultivat o iubire pentru suflete, ai fi eliminat eul și ai fi devenit un lucrător serios în via Domnului. Ai fi văzut cum îndeplinirea fidelă a datoriilor vieții te-ar fi apărat de iubirea și mulțumirea de sine. Tu n-ai fost harnic în căutarea de a câștiga o experiență înaintată în fiecare zi. La ora aceasta trebuia să fii un bărbat demn de încredere în oricare poziție de răspundere, dar egoismul și-a pus pecetea asupra împlinirii oricărui lucru pe care te-ai apucat să-l faci. Tu ai fost înțelept, după propria ta părere, dar n-ai reușit să dobândești înțelepciune din experiența multor ani.
B. a fost îngâmfat. El putea să înainteze sigur, să crească în har, dar înfățișarea exterioară i s-a părut de mai mare importanță decât podoaba lăuntrică și veșmântul unui duh blând și liniștit, pe care Dumnezeu le socotește de mare valoare. Necredincioși care au fost folosiți în slujbă, dar care nu avuseseră lumina adevărului prezent cum ați avut-o voi, au fost, cu toate acestea, mult mai credincioși și conștiincioși decât oricare dintre voi cărora mă adresez. Dacă ați fi adunat harnic împreună cu Hristos, unii dintre aceștia ar fi acum împreună cu noi. Dar viața voastră a fost o piatră pe poticnire pentru ei. Dumnezeu privește asupra acestor necredincioși cu o mai mare milă și favoare decât asupra celor care cred adevărul, dar care Îl tăgăduiesc prin faptele lor. Acea credință care este lăsată la o parte când e convenabil fiind luată și lăsată ca o haină nu este religia lui Hristos, ci un obiect fals, care nu va suporta nici măcar proba acestei lumi.
Adevărata religie este totdeauna distinct văzută în cuvintele și purtarea noastră și în fiecare faptă a vieții. La urmașii lui Hristos, religia nu trebuie să fie niciodată despărțită de afaceri. Ele trebuie să meargă mână în mână și poruncile lui Dumnezeu trebuie să fie păzite cu strictețe în toate amănuntele problemelor lumești. Conștiența că suntem copii ai lui Dumnezeu ar trebui să dea un înalt nivel caracterului chiar și în sarcinile vieții de fiecare zi, care să nu ne facă nepăsători în afaceri, ci înfocați în spirit. O religie ca aceasta suportă cercetarea critică a lumii cu conștiența integrității.
-191-
Fiecare lucrător al instituției trebuie să se considere pe sine ca ispravnic al lui Dumnezeu și trebuie să-și facă lucrarea cu exactitate și vigilență fidelă. Întrebarea continuă să fie: “Este aceasta în dezacord cu voința lui Dumnezeu? Va plăcea aceasta Răscumpărătorului meu?” Religia biblică înalță rațiunea până ce Hristos este oglindit în toate gândurile. Fiecare acțiune, fiecare cuvânt și fiecare moment din viața noastră trebuie să poarte pecetea sfintei noastre credințe. Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape, și noi n-avem timp să fim leneși sau să trăim în plăceri, împotriva scopurilor lui Dumnezeu.
Domnul nu vrea să se glumească cu El. Cei care neglijează îndurările și binecuvântările în acest timp al ocaziilor vor aduce întuneric de nepătruns asupra lor înșiși și vor fi candidați pentru mânia lui Dumnezeu. Asupra Sodomei și Gomorei s-a abătut blestemul Celui Atotputernic pentru păcatele și nelegiuirile lor. În zilele noastre, sunt dintre cei care au abuzat de îndurările lui Dumnezeu și au disprețuit avertismentele Sale. Va fi mai ușor pentru Sodoma și Gomora în ziua judecății decât pentru cei care poartă Numele lui Hristos, dar care Îl necinstesc prin viața lor neconsacrată. Această grupă își adună o pedeapsă înfricoșătoare când, în mânia Sa, Dumnezeu îi va cerceta cu judecățile Sale.
Păcătoșii care n-au avut lumina privilegiilor de care s-au bucurat adventiștii de ziua a șaptea, în neștiința lor, vor fi într-o situație mai favorabilă înaintea lui Dumnezeu decât cei care au fost necredincioși, în timp ce erau în strânsă legătură cu lucrarea Lui și mărturiseau că-L iubesc și Îi servesc. Lacrimile lui Hristos pe munte au venit dintr-o inimă chinuită și frântă din cauza nerăsplătitei Lui iubiri și nerecunoștinței poporului Său ales. El a lucrat neobosit spre a-i salva de soarta pe care se părea că sunt hotărâți s-o aducă asupra lor, dar ei au refuzat îndurarea Lui și n-au cunoscut vremea cercetării lor. Timpul lor de cercetare era încheiat, dar totuși au fost atât de orbiți de păcat, încât nu știau acest lucru.
-192-
Isus a privit peste secole, până la încheierea timpului, și, cercetând cazurile tuturor celor care au răsplătit iubirea și îndemnurile Lui cu egoism și neglijență și pe toți cei care Îi vor răsplăti astfel, El le-a adresat acele cuvinte solemne, care declarau că n-au cunoscut vremea cercetării lor. Iudeii adunau în jurul lor nori negri de pedeapsă, și astăzi, în același fel, atrag asupra lor mânia lui Dumnezeu, din cauza ocaziilor nefolosite, a sfaturilor și iubirii lui Isus luate în batjocură și din cauza disprețului și urii față de slujitorii Lui pentru că vorbesc adevărul.
Nu există nici un loc pe fața pământului unde a fost dată o lumină atât de mare ca la _____. Nici chiar vechiul Ierusalim n-a fost mai mult favorizat cu raze de lumină cerească spre a străluci pe calea pe care să meargă poporul Lui. Totuși, ei n-au umblat prin ascultare fidelă în deplina strălucire a luminii, slujindu-I lui Dumnezeu noapte și zi. O religie bolnăvicioasă și pipernicită este rezultatul neglijenței de a urma lumina descoperită a Duhului Domnului. Energia și iubirea cresc pe măsură ce le exercităm și darurile creștine sunt dezvoltate numai prin cultivare atentă.
Necesitatea disciplinei în familie
Starea multora din _____ este într-adevăr alarmantă; în mod deosebit în această situație se află majoritatea celor tineri. Familiile s-au mutat în localitate cu condiția să nu fie o povară pentru comunitate, ci un ajutor. Cu un număr considerabil, rezultatul a fost exact invers. Neglijența părinților de a-și instrui cum se cuvine copiii a fost o bogată sursă de rele în multe familii. Tinerii n-au fost înfrânați cum ar fi trebuit să fie. Părinții au neglijat să urmeze instrucțiunile Cuvântului lui Dumnezeu în această privință, și copiii au luat frâiele conducerii în propriile lor mâini. Urmarea a fost că, în general, au reușit să-și conducă părinții, în loc ca ei să fie sub autoritatea lor.
-193-
Părinții sunt orbi față de starea adevărată a copiilor lor, care au reușit să-i înșele cu totul. Dar cei care au pierdut controlul asupra copiilor lor nu sunt mulțumiți când alții caută să-i stăpânească sau să le arate defectele cu scopul de a-i corecta. Cauza lui Dumnezeu a fost întârziată în _____, prin aducerea de către părinți a copiilor lor nesupuși și nedisciplinați în această biserică mare. Mulți își neglijează constant datoria de a-și crește copiii oferindu-le hrană și povața Domnului; cu toate acestea, ei au fost primii care au vorbit despre răutatea tinerilor din _____, când tocmai influența și exemplul rău al propriilor copii au demoralizat pe tinerii cu care s-au asociat.
Astfel de familii au adus asupra acestei comunități cele mai grele poveri ale lor. Ei au venit cu idei preconcepute în acest loc și se pare că așteaptă ca biserica să fie perfectă și să preia responsabilitatea de a-i face creștini pe acei copii pe care ei, ca părinți, nu sunt în stare să-i stăpânească sau să-i facă să nu treacă limita. Ei aruncă asupra comunității o greutate teribilă și zdrobitoare. Ei ar putea fi de ajutor, dacă ar renunța la egoism și s-ar strădui să-L onoreze pe Dumnezeu și să îndrepte greșelile pe care le-au făcut în viață. Dar ei nu fac așa ceva; se țin la distanță, gata să critice lipsa de spiritualitate din comunitate, a cărei mare nenorocire este că printre membrii ei se numără prea mulți asemenea lor — capacități nefolosite, persoane ale căror inimi și vieți sunt neconsacrate și ale căror căi sunt întru totul rele. Instituțiile stabilite la _____ au purtat cu ele prea multe trupuri bolnave și fără viață pentru propria lor prosperitate și vitalitate spirituală.
Criticând pe purtătorii de poveri
Biserica suferă din lipsă de lucrători creștini neegoiști. Dacă toți cei care nu sunt în stare să reziste ispitei, fiind prea slabi să stea singuri, ar rămâne departe de _____, ar fi o atmosferă spirituală mult mai curată în acea biserică. Cei care se hrănesc cu pleava slăbiciunilor și deficiențelor altora și care își adună miasma nesănătoasă a neglijențelor și a cusururilor semenilor lor, făcându-se gunoierii comunității, nu sunt de nici un folos pentru societatea din care ei reprezintă o parte, ci sunt o adevărată povară pentru comunitatea în care trăiesc.
-194-
Comunitatea are nevoie nu de poveri, ci de lucrători serioși; nu de căutători de greșeli, ci de constructori în Sion. Este nevoie într-adevăr de misionari la centrul marii lucrări — bărbați care vor păzi fortăreața, care vor fi credincioși să apere onoarea celor pe care i-a pus Dumnezeu în fruntea lucrării Sale și care vor face tot posibilul să susțină cauza în toate departamentele ei, chiar cu sacrificarea intereselor lor și a vieții, dacă este necesar. Dar mi-a fost arătat că sunt puțini cei în care adevărul a pătruns până în suflet, care pot suporta proba cercetătoare a lui Dumnezeu. Sunt mulți care se țin de adevăr, dar adevărul nu se ține de ei spre a le schimba inima și a-i curăți de tot egoismul. Sunt, de asemenea, cei care au venit în _____ pentru a ajuta lucrarea, precum și mulți dintre membrii cei vechi care au de dat o socoteală înfricoșătoare lui Dumnezeu, deoarece au fost o piedică pentru lucrare prin viața lor egoistă și neconsacrată.
Religia nu are nici o virtute salvatoare în cazul în care caracterele celor care o mărturisesc nu corespund cu mărturisirea lor. Dumnezeu a dat mare lumină poporului Său din _____; dar Satana are de adus la îndeplinire lucrarea sa și el face ca puterea lui să apese cât mai tare asupra marelui centru al lucrării. El pune mâna pe bărbați și femei care sunt egoiști și neconsacrați și face din ei santinele care să supravegheze pe slujitorii credincioși ai lui Dumnezeu, punând la îndoială cuvintele, acțiunile și motivele lor, găsind defecte și murmurând față de mustrările și avertismentele lor. Prin ei, el dă naștere la bănuială și invidie și caută să slăbească curajul celor credincioși, mulțumind pe cei nesfințiți și nimicind lucrarea slujitorilor lui Dumnezeu.
Satana a avut o mare putere asupra minții părinților prin copiii lor nedisciplinați. Păcatul neglijenței părintești stă pecetluit împotriva multor părinți, păzitori ai Sabatului.
-195-
Spiritul clevetirii și al preocupării cu fleacuri este unul dintre agenții speciali ai lui Satana spre a semăna discordie și ceartă, a despărți prieteni și a submina credința multora în veracitatea pozițiilor noastre. Frații și surorile sunt prea nerăbdători să discute despre defectele și păcatele pe care cred că le au alții, și mai ales cei care au adus în mod hotărât soliile de mustrare și avertizare date de Dumnezeu.
Copiii acestor plângăreți ascultă cu urechile larg deschise și primesc otrava nemulțumirii. În felul acesta, părinții închid orbește căile prin care s-ar putea ajunge la inima copiilor. Cât de multe familii își condimentează zilnic mesele cu îndoială și semne de întrebare! Ei disecă bine caracterele prietenilor lor și le servesc ca pe un desert delicios. E grozavă bucățica de bârfă care este trecută în jurul mesei, spre a fi comentată nu numai de adulți, ci și de copii. Prin aceasta, Dumnezeu este dezonorat. Isus a zis: “Ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia dintre acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie Mi le-ați făcut.” De aceea, Hristos este disprețuit și insultat de către cei care îi bârfesc pe slujitorii Lui.
Numele servilor aleși ai lui Dumnezeu au fost tratate cu lipsă de respect și în unele cazuri cu dispreț absolut de către unele persoane a căror datorie este să-i susțină. Copiii au auzit observațiile lipsite de respect ale părinților cu referire la solemnele mustrări și avertizări ale slujitorilor lui Dumnezeu. Ei au înțeles glumele disprețuitoare și vorbirile depreciatoare care au ajuns din când în când la urechile lor și tendința este să aducă în mintea lor interesele sacre și veșnice la același nivel cu obișnuitele afaceri ale lumii. Ce lucrare realizează acești părinți, care îi fac necredincioși pe copiii lor chiar din copilărie! Acesta este felul în care sunt învățați copiii să fie necuviincioși și răzvrătiți împotriva mustrării de către Cer a păcatului. Decăderea spirituală poate reuși numai unde există astfel de rele. Tocmai acești tați și mame, orbiți de vrăjmaș, se miră de ce sunt copiii lor atât de înclinați spre necredință și spre îndoială față de adevărul Bibliei. Ei se miră de ce este atât de greu să se ajungă la ei prin morală și influențe religioase. Dacă ar avea o vedere spirituală, ar descoperi de îndată că această deplorabilă stare de lucruri este rezultatul influenței din propriul lor cămin, lăstarul invidiei și al neîncrederii lor. În felul acesta, sunt educați mulți necredincioși în cercul familial al pretinșilor creștini.
-196-
Sunt mulți care găsesc o bucurie deosebită în a discuta și a stărui asupra defectelor, reale sau închipuite, ale celor care poartă grele răspunderi în legătură cu instituțiile cauzei lui Dumnezeu. Ei trec cu vederea binele care a fost adus la îndeplinire, foloasele care au rezultat din muncă grea și devoțiune neclintită pentru cauză, fixându-și atenția asupra unei greșeli aparente, asupra unei chestiuni care, după ce a fost făcută și consecințele i-au urmat, ei își închipuie că putea fi făcută mai bine și cu rezultate mai satisfăcătoare; adevărul este că, dacă ar fi fost lăsați să facă ei lucrarea, fie că ar fi refuzat să acționeze în împrejurările descurajante ale situației respective, fie că ar fi procedat mai nesocotit decât cei care au făcut lucrarea și care au urmat glasul providenței lui Dumnezeu.
Dar acești vorbitori turbulenți vor să se agațe de cele mai neplăcute aspecte ale lucrării, întocmai cum se agață lichenii de asperitățile stâncii. Persoanele acestea sunt pipernicite spiritual prin continua stăruire asupra lipsurilor și greșelilor altora. Ei sunt incapabili din punct de vedere moral să discearnă acțiunile bune și nobile, străduințele altruiste, eroismul adevărat și sacrificiul de sine. Ei nu devin mai nobili și mai distinși în viața și speranțele lor, mai generoși și mai largi în ideile și planurile lor. Ei nu cultivă caritatea care trebuie să caracterizeze viața creștinului. Degenerează în fiecare zi și devin tot mai înguști în prejudecățile și vederile lor. Caracteristica lor este micimea și atmosfera care-i înconjoară este otrăvitoare pentru pace și fericire.
Păcatul cel mare al _____ este neglijența de a se împărtăși de lumina pe care le-a dat-o Dumnezeu prin servii Săi. Hristos le-a spus apostolilor Săi: “Cine primește pe acela pe care-l trimit Eu, pe Mine Mă primește; și cine Mă primește pe Mine, primește pe Cel ce M-a trimis pe Mine.” Aici este arătat lămurit că cel care disprețuiește soliile slujitorilor lui Dumnezeu disprețuiește nu numai pe Fiul, ci și pe Tatăl.
-197-
El spune iarăși: “Dar în oricare cetate veți intra și nu vă vor primi, să vă duceți pe ulițele ei și să ziceți: ‘Scuturăm împotriva voastră, chiar și praful din cetatea voastră, care s-a lipit de picioarele noastre; totuși să știți că Împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat de voi’. Eu vă spun că în ziua judecății va fi mai ușor pentru Sodoma decât pentru cetatea aceea. Vai de tine, Horazine! Vai de tine, Betsaido! Căci dacă ar fi fost făcute în Tir și Sidon lucrările puternice care au fost făcute în voi, de mult s-ar fi pocăit stând în sac și cenușă. De aceea, în ziua judecății, va fi mai ușor pentru Tir și Sidon decât pentru voi. Și tu, Capernaume, vei fi înălțat oare până la cer? Vei fi pogorât până în Locuința morților. Cine vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă, și cine vă nesocotește pe voi, pe Mine Mă nesocotește; iar cine Mă nesocotește pe Mine, nesocotește pe Cel ce M-a trimis pe Mine.”
Cât de îngrozitor de solemne sunt aceste cuvinte! Cât de important este să nu fim găsiți că respingem avertizările și îndemnurile prezentate de Dumnezeu prin uneltele Sale umile; pentru că, disprețuind lumina adusă prin solii Săi, disprețuim pe Mântuitorul lumii, Împăratul slavei. Mulți iau parte la acest risc teribil și atrag astfel asupra lor condamnarea lui Dumnezeu. Cu Cel Atotputernic nu se va glumi, nici nu va îngădui ca glasul Lui să fie nesocotit fără nici o consecință.
Consecințele unei discipline laxe
Frații C. și D. nu au adus acea ușurare pentru lucrare la _____, pe care ar fi trebuit s-o aducă. Dacă s-ar fi păstrat amândoi umiliți, în temere de Dumnezeu, stăruind în facerea de bine atât în comunitate, cât și la serviciu, ei ar fi fost o mare binecuvântare pentru lucrarea lui Dumnezeu. Dacă ar fi simțit răspunderea lor în fața lui Dumnezeu pentru instruirea și disciplinarea copiilor lor, ei ar fi fost exemple valoroase pentru alții. Copiii aceștia aveau nevoie nu numai de educația obținută la școală, ci și de educația din cămin, pentru ca puterile lor mintale și morale să se poată dezvolta în proporția cuvenită, fiecare având exercițiul necesar. Aptitudinile fizice, mintale și spirituale trebuie dezvoltate pentru a forma un caracter complet și echilibrat.
-198-
Pentru a realiza această lucrare cu succes, copiii trebuie supravegheați, păziți și instruiți. Spre a-i modela pe cei tineri într-o manieră corectă, se cere iscusință și efort răbdător. Anumite tendințe rele trebuie restrânse cu grijă și mustrate cu blândețe; mintea trebuie stimulată în favoarea a ceea ce este drept. Copilul trebuie să fie încurajat să manifeste stăpânire de sine și toate acestea trebuie făcute cu înțelepciune, altfel scopul dorit nu va fi atins.
Părinții, pe drept, pot să întrebe: “Cine este potrivit pentru aceste lucruri?” Numai Dumnezeu este îndestularea lor; și dacă ei Îl lasă pe dinafară, fără să caute ajutorul și sfatul Lui, sarcina lor este, într-adevăr, fără nădejde. Dar, prin rugăciune, prin studiul Bibliei și prin zel serios, ei pot avea un succes minunat în această sarcină importantă, fiind răsplătiți de o sută de ori pentru tot timpul și purtarea lor de grijă. Dar clevetirea și grija pentru înfățișarea exterioară au ocupat timpul prețios care trebuia devotat rugăciunii pentru înțelepciune și putere de la Dumnezeu, spre a îndeplini răspunderea lor cea mai sacră. Părinții care sunt înțelepți în ale mântuirii vor aranja în așa fel cele din jurul lor, încât acestea să fie favorabile pentru formarea unui caracter corect în copiii lor. Ei pot face acest lucru aproape totdeauna. Izvorul înțelepciunii, din care pot scoate toată cunoștința necesară în această privință, este deschis.
Biblia, o carte bogată în învățătură, trebuie să fie manualul lor. Dacă își educă copiii în conformitate cu preceptele ei, nu numai că pun picioarele tinerilor pe calea cea dreaptă, ci se educă și pe ei înșiși în cele mai sfinte sarcini ale lor. Impresiile făcute asupra tinerilor sunt greu de șters. Cât de important este, deci, ca aceste impresii să fie din cele bune, care să îndrepte facultățile în formare ale tânărului în direcția cea bună!
Unii părinți au venit la _____ cu copiii lor și i-au depus în comunitate, ca și cum de aici înainte ei nu mai au nici o răspundere în educația religioasă și morală. Fratele și sora C. și fratele și sora D. au făcut o greșeală în disciplinarea copiilor lor, precum și în privința lor înșiși. Copiii lor s-au bucurat de libertate și au făcut ceea ce le-a plăcut. Ei au fost scutiți de răspunderi în cămin și au disprețuit restricția. O viață cu folos li se părea o viață de trudă. Conducerea slabă din cămin i-a făcut nepotriviți pentru orice poziție și, ca o consecință naturală, ei s-au răzvrătit împotriva disciplinei școlare. Părinții i-au crezut atunci când s-au plâns și, simpatizând cu necazurile lor imaginare, și-au încurajat copiii să facă rele. Părinții aceștia au crezut, în multe cazuri, neadevăruri evidente care le-au fost plasate de copiii lor, înșelându-i. Câteva astfel de cazuri de copii indisciplinați care se prefăceau aveau să contribuie mult la dărâmarea oricărei autorități în școală și să demoralizeze tineretul din biserica noastră.
Va continua.