Continuare.
Tu ai multe trăsături de caracter bune și generoase. Ești un bărbat curtenitor și amabil, în general față de cei din afara familiei tale. Poate că aceasta se poate atribui într-o oarecare măsură faptului că nu îți place să-ți arăți temperamentul față de oricine, ci doar acelora pe care îi consideri inferiori ție. Dacă superioritatea ta nu este îndeajuns de recunoscută în societate, tu ești hotărât ca ea să fie acasă, unde crezi că nimeni nu va îndrăzni să-ți conteste pretențiile.
Tu trebuie să începi sârguincios să faci o schimbare în tine însuți. Dacă ești dispus să-ți sacrifici egoismul, temperamentul exigent, părerile și ideile favorite, poți avea un cămin pașnic și fericit, la care îngerii vor privi cu plăcere. Este mai plăcut să ai voința ta decât să vezi o libertate proprie de acțiune și spirit în familia ta? Căminul tău nu este totdeauna exact ce ar trebui să fie, dar tu ești cauza principală a dezacordului din cămin. Dacă tu ești reprezentantul lui Hristos pe pământ, te implor să nu reprezinți greșit pe binecuvântatul tău Răscumpărător, care a fost blând, amabil, gentil și iertător.
Există un fapt căruia merită să-i dai atenție, și anume că este foarte greu pentru cineva cu minte și idei sănătoase să acționeze după un tipar trasat de altcineva pentru ei. De aceea, tu n-ai dreptul moral să îngreuiezi pe soția și familia ta cu capriciile și concepțiile tale iritabile în ce privește ocupația lor. Îți va fi greu să-ți schimbi deodată modul de lucru, dar ia o hotărâre fermă că n-ai să mai intri în bucătăria voastră, afară de cazul când vrei să încurajezi eforturile și să lauzi iscusința celor care lucrează acolo. Fie ca lauda să ia locul criticii.
-130-
Cultivă trăsăturile de caracter contrare celor care sunt mustrate aici. Caută să dezvolți bunătatea, răbdarea, iubirea și toate darurile care vor avea o influență transformatoare în căminul tău și vor lumina viața familiei tale și a prietenilor tăi. Mărturisește că ai greșit și apoi întoarce-te în cealaltă direcție și străduiește-te să fii drept și corect. Să nu încerci să faci din soția ta o sclavă a voinței tale, ci, prin amabilitate și dorință neegoistă, să promovezi confortul și fericirea ei și să o atragi spre o mai strânsă simpatie alături de tine. Dă-i ocazie să-și exercite aptitudinile și nu încerca să-i denaturezi mintea și să-i modelezi judecata până cade și-și pierde identitatea ei mintală.
Ea este un copil al lui Dumnezeu și o femeie cu însușiri distinse și cu bun gust, una care are despre sine, în cel mai bun caz, o părere smerită. Și tu i-ai dictat atât de mult și ai descurajat cugetarea ei independentă, încât aceasta a făcut-o să se închidă în sine și să nu-și dezvolte feminitatea cea nobilă care-i aparține de drept. În timp ce te consulți cu soția ta asupra problemelor care afectează interesele ei egale cu ale tale, tu știi bine că, dacă ea exprimă o părere contrară față de a ta, în inima ta apare un simțământ de jignire și eul pune stăpânire pe tine excluzând acel simțământ de respect pe care ar trebui să-l nutrești în mod natural față de tovarășa ta de viață.
Exact același spirit pe care-l exerciți în căminul tău îl vei manifesta, mai mult sau mai puțin, și în biserică. Voința ta hotărâtă și părerile tale rigide vor fi impuse și făcute să fie o putere stăpânitoare, în măsura în care este posibil. Dar acest lucru nu se va întâmpla niciodată; tu trebuie să simți nevoia ca, ocazional, să-ți supui judecata altora și să nu persiști în ideile tale, până aproape de încăpățânare. Dacă dorești binecuvântarea zilnică a lui Dumnezeu, trebuie să-ți adaptezi temperamentul dictatorial și să-l faci să corespundă cu Modelul divin.
Adesea o întristezi pe soția ta fără să-ți dai seama, pentru că nu-ți măsori cuvintele și faptele cu gingășia cu care ar trebui. În felul acesta, tu faci ca iubirea ei pentru tine să scadă și nutrești o răceală care se furișează în căminul vostru fără să-ți dai seama.
-131-
Dacă te vei gândi mai puțin la tine însuți și mai mult la comorile din familia ta, dând considerația cuvenită membrilor familiei tale și îngăduindu-le exercitarea cuvenită propriei lor judecăți individuale, vei aduce o binecuvântare asupra ta și asupra lor, iar respectul lor pentru tine va crește.
Tu ai fost înclinat să privești cu un fel de dispreț asupra fraților tăi care aveau defecte și cărora, din cauza temperamentului lor natural, le-a fost greu să biruiască relele care îi copleșeau. Dar Isus are milă de ei; El îi iubește și le suportă slăbiciunile tot așa ca și pe ale tale. Faci rău că te înalți pe tine mai presus de cei care nu sunt așa de tari cum ești tu. Faci rău că te închizi de tot în spiritul de îndreptățire de sine, mulțumindu-I lui Dumnezeu că tu nu ești ca alți oameni, ci că zelul și credința ta le întrec pe acelea ale celor sărmani și slabi, care se străduiesc să facă binele, cuprinși de descurajări și întuneric.
Îngerii din cerul curat și sfânt vin în această lume poluată să simpatizeze cu cei mai slabi, cei mai neajutorați și nevoiași, în timp ce Însuși Hristos a coborât de pe tronul Său să-i ajute tocmai pe unii ca aceștia. Tu n-ai nici un drept să te ții la distanță de acești șovăielnici și nici să-ți afirmi evidenta ta superioritate asupra lor. Apropie-te de caracterul lui Hristos, fie-ți milă de cel greșit, ridică mâinile care sunt căzute, întărește genunchii slăbiți și invită inimile înfricate să fie tari. Fie-ți milă de ei și ajută-i întocmai cum și lui Hristos i-a fost milă de tine.
Tu ai dorit să faci o lucrare pentru Domnul. Iată aici o lucrare de făcut pentru tine pe care El o va accepta — este tocmai lucrarea pentru care sunt angajați îngerii s-o facă să înainteze. Tu poți fi un colaborator al lor, dar nu vei fi chemat niciodată să predici poporului Cuvântul. Poți avea, în general, o cunoaștere corectă a adevărului nostru, dar îți lipsesc calificările unui învățător. Tu nu ai însușirea de a te adapta nevoilor și căilor altora. N-ai un suficient volum al glasului. Chiar și la adunările pe conferință, tu vorbești prea încet spre a fi auzit de cei adunați. Iubite frate, adesea ești în primejdia de a fi plicticos. Chiar și în adunările mici, observațiile tale sunt prea lungi. Fiecare cuvânt pe care-l spui poate să fie adevărat, dar, ca să-și găsească drum spre suflet, acesta trebuie să fie însoțit de o înflăcărare a puterii spirituale. Ceea ce spunem trebuie să fie direct, la subiect, și nu să-i obosească pe ascultători; altfel, subiectul temei nu va găsi loc în inimile lor.
-132-
Există pentru toți lucrare de făcut din belșug. Tu, iubite frate, poți face, cu toată siguranța, o bună lucrare pentru Domnul prin ajutorarea celor care au cea mai mare nevoie de ajutor. Poți să socotești că lucrarea ta în această direcție nu este apreciată corect, dar adu-ți aminte că lucrarea Mântuitorului a fost puțin luată în seamă de către cei cărora le-a făcut bine. El a venit să-i salveze pe cei pierduți, dar tocmai cei pe care El a căutat să-i salveze au refuzat ajutorul Lui și până la urmă L-au omorât.
Dacă dai greș în nouăzeci și nouă de ori din o sută, dar reușești să salvezi un singur suflet de la ruină, ai făcut o faptă nobilă pentru cauza Domnului. Dar, dacă vrei să fii conlucrător cu Hristos, trebuie să ai toată răbdarea cu cei pentru care lucrezi, nu să disprețuiești simplitatea lucrării, ci să privești spre rezultatul cel binecuvântat. Când cei pentru care lucrezi nu vin exact întru întâmpinarea spiritului tău, în inima ta spui adesea: “Lasă-i să plece; ei nu sunt vrednici de mântuire.” Ce-ar fi fost dacă Hristos i-ar fi tratat pe cei nenorociți într-un fel asemănător? El a murit spre a salva păcătoși nenorociți, și dacă tu lucrezi în același spirit și în același fel arătat prin pilda Celui pe care tu Îl urmezi, lăsând rezultatul pe seama lui Dumnezeu, nu poți niciodată măsura în această viață cantitatea de bine pe care ai îndeplinit-o.
Ești înclinat să ajungi la o lucrare mai înaltă decât cea care ți se prezintă ție în mod natural. Tu ai căutat să-i influențezi numai pe oamenii intelectuali și onorabili. Dar această clasă, cu siguranță, va dezamăgi așteptările tale. Dacă ei continuă mult timp în fărădelege, rareori vor simți starea lor pierdută și fără speranță. Tu trebuie să lucrezi cum a lucrat Hristos, cu toată umilința, și nu-ți vei pierde răsplata. Este tot atât de onorabil să lucrezi printre cei umili și modești, conducându-i la Mântuitorul, ca și printre cei bogați și mari. Mai presus de orice, să nu-ți iei responsabilități pe care nu ești în stare să le porți.
Trebuie făcut tot ce este posibil spre a face interesante adunările poporului nostru. Tu poți fi de mare ajutor în această privință, dacă alegi calea cuvenită. Mai ales adunările noastre sociale să fie conduse cum trebuie. Câteva cuvinte pătrunzătoare în legătură cu progresul vieții tale spirituale, spuse cu glas clar și audibil, într-o manieră serioasă, fără nici un efort al vorbirii, ar fi edificator pentru alții și o binecuvântare pentru propriul tău suflet.
-133-
Tu ai nevoie de influența înduioșătoare și cuceritoare a Duhului lui Dumnezeu în inima ta. Nimeni nu va accepta că doar o corectă cunoaștere a adevărului va veni în întâmpinarea cerințelor lui Dumnezeu. Iubirea și bunăvoința care există numai când căile noastre sunt recunoscute de prietenii noștri ca fiind drepte nu au o valoare reală, pentru că acest lucru este natural pentru inima nerenăscută. Cei care mărturisesc a fi copii ai lui Dumnezeu și umblă în lumină să nu se simtă deranjați sau mâniați când le este barat drumul.
Tu iubești adevărul și ești doritor ca el să înainteze. Vei fi adus în împrejurări diferite ca să fii încercat și pus la probă. Poți să-ți dezvolți un adevărat caracter creștin, dacă te vei supune învățăturii. În joc sunt interesele tale vitale. De aceea, cel mai mult ai nevoie de adevărata sfințire și un spirit de sacrificiu de sine. Noi putem să cunoaștem bine adevărul, să tălmăcim tainele lui ascunse și chiar să dăm trupurile noastre să fie arse, de dragul lui; totuși, dacă n-avem iubire și generozitate, suntem ca o aramă sunătoare și un chimval zăngănitor.
Cultivă dispoziția de a-i stima pe alții mai bine decât pe tine însuți. Fii mai puțin independent, mai puțin încrezut; cultivă răbdarea, perseverența și iubirea frățească. Fii gata să-i ajuți pe cei greșiți și ai milă și simpatie afectuoasă față de cei slabi. Tu nu trebuie să-ți părăsești serviciul spre a slăvi pe Domnul, dar poți zi de zi, în fiecare faptă și cuvânt, în timp ce te îndeletnicești cu ocupațiile tale obișnuite, să-L onorezi pe Cel pe care-L servești, influențând astfel spre bine pe cei cu care vii în contact.
Fii curtenitor, delicat și iertător față de alții. Fă ca eul să se scufunde în iubirea lui Isus, ca să poți onora pe Răscumpărătorul tău și să faci lucrarea pe care a hotărât El s-o faci. Cât de puțin cunoști încercările inimii sufletelor sărmane care au fost lăsate în lanțurile întunericului și cărora le lipsesc hotărârea și puterea morală! Străduiește-te să înțelegi slăbiciunea altora. Ajută-i pe nevoiași, răstignește eul și lasă-L pe Isus să pună stăpânire pe sufletul tău, ca să poți aduce la îndeplinire principiile adevărului în viața ta zilnică. Atunci vei fi, ca niciodată mai înainte, o binecuvântare pentru biserică și pentru toți cei cu care vii în contact.
-134-
Misionari în cămin
Iubită soră,
Mi-a fost arătat că ai anumite defecte a căror importanță de a le corecta ar trebui s-o simți, spre a te bucura de binecuvântarea lui Dumnezeu. Ți-ai provocat multe necazuri prin libertatea de a vorbi. Tu socotești că este o virtute să discuți deschis și să le spui oamenilor exact ce gândești despre ei și faptele lor. Tu numești aceasta franchețe; dar este o categorică lipsă de politețe și trezește combativitatea celor cu care vii în contact. Dacă alții ar urmări aceeași cale față de tine, aceasta ar fi mai mult decât ai putea suporta. Celor care sunt obișnuiți să vorbească deschis și sever altora nu le place să primească, la rândul lor, același tratament.
Ți-ai adus multă întristare, care putea fi evitată dacă ai fi avut un spirit blând și liniștit. Tu provoci ceartă, pentru că, atunci când cineva se opune voinței tale, spiritul tău se ridică pentru luptă. Dispoziția de a conduce este pentru tine o sursă continuă de necaz. Firea ta a devenit geloasă și neîncrezătoare. Ești arogantă și stârnești ceartă prin găsirea de greșeli și condamnare pripită. Ai cultivat timp atât de îndelungat spiritul de revanșă, încât ai nevoie continuă de harul lui Dumnezeu spre a-ți calma și supune firea. Scumpul Mântuitor a spus: “Binecuvântați pe cei ce vă blestemă și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc.”
-135-
Iubită soră, mi-a fost arătat că aduci întuneric în propriul tău suflet, stăruind asupra greșelilor și nedesăvârșirilor altora. Tu n-ai să răspunzi niciodată pentru păcatele lor, dar ai o lucrare de făcut pentru sufletul tău și pentru propria ta familie, pe care nimeni altul n-o poate face pentru tine. Trebuie să-ți răstignești eul și să-ți stăpânești tendința de a exagera greșelile semenilor tăi și de a vorbi nechibzuit. Sunt subiecte despre care poți conversa cu cele mai bune rezultate. Este întotdeauna sănătos să vorbești despre Isus, despre speranța creștină și despre frumusețea credinței noastre. Limba ta să fie sfințită pentru Dumnezeu, pentru ca vorbirea ta să poată fi totdeauna plină de har. “Încolo, frații mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună și orice laudă, aceea să vă însuflețească.”
Îndemnul apostolului trebuie să fie urmat în mod categoric. Adesea, este o mare ispită de a discuta despre lucruri care n-aduc nici un folos vorbitorului sau ascultătorului, dar care aduc rău și nimicire pentru amândoi. Timpul nostru de probă este prea scurt pentru a fi folosit pentru stăruirea asupra defectelor altora. Noi avem în față o lucrare care cere cea mai riguroasă hărnicie și cea mai strictă veghere, unită cu neîncetată rugăciune, altfel nu vom fi în stare să biruim defectele din caracterele noastre și să imităm Modelul divin. Noi toți trebuie să ne dăm silința să imităm viața lui Hristos. Atunci vom avea o influență sfințitoare asupra celor cu care ne asociem. A fi creștin este un lucru minunat, într-adevăr asemenea lui Hristos, pașnic, curat și nepătat. Iubită soră, Dumnezeu trebuie să fie cu noi în toate eforturile noastre, altfel ele nu vor folosi la nimic. Faptele noastre bune vor sfârși în îndreptățire de sine.
În familia ta sunt multe de corectat. Tu n-ai reușit să le dai copiilor tăi atenția și încurajarea de care aveau nevoie. Tu nu i-ai legat de inima ta cu cele mai delicate legături de iubire. Ocupația ta îți răpește prea mult timp și energie și te face să-ți neglijezi îndatoririle din cămin. Totuși, te-ai obișnuit atât de mult cu această povară, încât ar părea un mare sacrificiu să te lași de ea; totuși, dacă ai putea s-o faci, ar fi în interesul tău spiritual și spre fericirea și moralitatea copiilor tăi. Ar fi bine pentru tine să te lași de grijile obositoare și să găsești un refugiu la țară, unde nu este atât de puternică influența corupătoare pentru moralitatea tinerilor.
-136-
Este adevărat că la țară n-ai să fii scutită de supărări și griji complicate, dar acolo vei evita multe rele și vei închide ușa împotriva unui potop de ispite care amenință să domine mintea copiilor tăi. Ei au nevoie de ocupație și varietate. Monotonia căminului lor îi face neliniștiți și agitați și s-au obișnuit să se simtă bine în compania băieților stricați ai orașului, obținând astfel o educație de stradă.
Tu ai consacrat atât de mult timp lucrării misionare care nu are nici o legătură cu credința noastră și ai fost atât de apăsată cu griji și responsabilități, încât n-ai ținut pasul cu lucrarea lui Dumnezeu pentru acest timp și nu ai avut timp să faci împrejurimile căminului atrăgătoare pentru copiii tăi. Tu nu le-ai cercetat nevoile și nici n-ai înțeles dezvoltarea activă a minții lor; de aceea le-ai refuzat satisfacții simple, care i-ar fi mulțumit fără să-i vatăme. Ar fi fost o împovărare neînsemnată dacă le dădeai o atenție mai mare copiilor tăi, și aceasta ar fi fost de cea mai mare valoare pentru ei.
A locui în provincie ar fi foarte folositor pentru ei; o viață activă în aer liber ar dezvolta atât sănătatea minții, cât și a trupului. Ei ar trebui să aibă o grădină de cultivat, unde ar putea afla atât distracție, cât și ocupație folositoare. Îngrijirea plantelor și a florilor tinde să îmbunătățească gustul și judecata, în timp ce contactul cu creaturile utile și frumoase ale lui Dumnezeu are o influență curățitoare și înnobilatoare asupra minții, îndrumând-o spre Făcătorul și Stăpânul tuturor.
Tatăl copiilor tăi a fost aspru, neînduplecat și nemilos, rece și sever în legăturile lui cu ei, aspru în disciplina lui și irațional în cererile lui. El a fost un om cu temperament ciudat, nu trăia decât pentru el însuși, se gândea numai la plăcerile lui și tindea după bani spre a se satisface pe sine și a-și asigura stima altora. Indolența și obiceiurile lui desfrânate, împreună cu lipsa lui de simpatie și iubire pentru tine și copiii lui au făcut să înceteze afecțiunea ta față de el de timpuriu. Viața ta a fost plină cu necazuri deosebit de grele, în timp ce el era cu totul nepăsător față de grijile și poverile tale.
-137-
Lucrurile acestea au lăsat urme asupra ta și a copiilor tăi. Îndeosebi, ele au tins să deformeze caracterul tău. Tu ai dezvoltat aproape inconștient un spirit independent. Descoperind că nu puteai depinde de soțul tău, ai luat acea cale pe care ai crezut-o cea mai bună, fără să te destăinuiești lui. Întrucât cele mai bune străduințe ale tale n-au fost apreciate, ți-ai adunat toate puterile să mergi înainte după cea mai bună judecată a ta, indiferent de critică sau aprobare. Conștientă că erai nedreptățită și greșit judecată de soțul tău, ai nutrit un simțământ de amărăciune față de el, și când ai fost criticată, le-ai plătit cu aceeași monedă celor care au pus la îndoială umblarea ta.
Dar, în timp ce ți-ai dat seama pe deplin de defectele soțului tău, tu nu le-ai evidențiat pe ale tale. Ai greșit când ai vorbit altora despre defectele lui, cultivând astfel plăcerea de a stărui asupra subiectelor neplăcute și păstrând continuu în fața ta dezamăgirile și necazurile. Ai căzut astfel în obiceiul de a agrava durerile și dificultățile, dintre care multe au fost făcute de tine prin exagerare și vorbirea către alții.
Dacă ți-ai întoarce atenția de la supărările aparente și le-ai îndrepta asupra familiei tale, ai fi mai fericită și ai găsi mijlocul de a face bine. Tocmai pentru că nici copiii tăi n-au avut parte de sfatul și exemplul potrivit al unui tată îți revine ție mai mult obligația de a fi o mamă iubitoare și devotată. Sarcina ta este mai mult în căminul tău și împreună cu familia ta. Aici este de adus la îndeplinire adevărata lucrare misionară. Responsabilitatea aceasta nu poate fi trecută asupra altora; ea este lucrarea pentru toată viața pe care a hotărât-o Dumnezeu pentru tine.
Devotându-te complet amănuntelor ocupației tale, îți pierzi timpul pentru meditație și rugăciune și jefuiești pe copiii tăi de îngrijirea răbdătoare și atenția pe care au tot dreptul s-o pretindă de la mama lor. Tu găsești că îți poți face treaba mai ușor și mai iute decât să-i înveți cu răbdare pe copiii tăi să o facă pentru tine; totuși, ar fi mult mai bine să pui unele răspunderi asupra lor și să-i înveți să fie folositori. Aceasta i-ar încuraja și i-ar ține ocupați și, de asemenea, te-ar ușura în parte și pe tine.
-138-
Tu acorzi un timp considerabil celor care n-au pretenții speciale asupra ta și, făcând așa, îți neglijezi îndatoririle sacre ca mamă. Dumnezeu n-a pus asupra ta multe din poverile pe care tu ți le-ai asumat. I-ai vizitat și i-ai ajutat pe cei care n-aveau nevoie de timpul și îngrijirea ta nici pe jumătate atât de mult cât aveau copiii tăi care își formează acum caractere pentru cer sau pierzare. Dumnezeu nu te va sprijini în slujirea multora care suferă într-adevăr sub blestemul lui Dumnezeu pentru viața lor desfrânată și păcătoasă.
Cea dintâi mare ocupație a vieții tale este să fii misionară în cămin. Îmbracă-te cu umilință și răbdare, îngăduință și iubire și apucă-te de lucrarea pe care ți-a rânduit-o Dumnezeu, pe care nimeni altul nu o poate face pentru tine. Vei fi trasă la răspundere în ziua răsplătirii pentru această lucrare! Binecuvântarea lui Dumnezeu nu poate rămâne asupra unor membri ai familiei rău crescuți. În cămin trebuie să stăpânească amabilitatea și răbdarea spre a-l face fericit.
Din punct de vedere lumesc, banii reprezintă putere; dar, din punct de vedere creștin, iubirea este putere. În acest principiu este implicată putere intelectuală și spirituală. Iubirea curată are o înclinație specială de a face bine și nu poate face decât bine. Ea evită discordia și suferința și aduce adevărata fericire. Adesea, bogăția este o influență de a corupe și nimici; forța este puternică spre a răni, dar adevărul și bunătatea sunt însușiri ale iubirii curate.
Sora mea, dacă te-ai putea vedea așa cum te vede Dumnezeu, ai fi convinsă că, fără o convertire totală, niciodată nu vei putea intra în Împărăția lui Dumnezeu. Dacă ai ține minte că ți se va măsura cu aceeași măsură cu care ai măsurat tu altora, ai fi mult mai prudentă în vorbire, mai blândă și mai iertătoare în purtare. Hristos a venit în lume să aducă toată împotrivirea și autoritatea în supunere față de El, dar n-a pretins ascultare prin puterea argumentului sau glasul poruncii; El a făcut numai bine și i-a învățat pe urmașii Lui lucrurile de care depindea pacea lor. El n-a provocat nici o ceartă, n-a nedreptățit personal pe nimeni, ci a întâmpinat cu resemnare blândă insultele, acuzațiile false și cruda biciuire a celor care L-au urât și condamnat la moarte. Hristos este exemplul nostru. Viața Lui este o ilustrare practică a învățăturilor Sale divine. Caracterul Lui este o prezentare vie a căii de a face bine și a birui răul.
Va continua.