Continuare.
El s-a supus privațiunii și singurătății din pustie, unde a putut să păstreze simțământul sacru al maiestății lui Dumnezeu prin studierea marii Lui cărți a naturii și prin cunoașterea caracterului Lui, așa cum este descoperit în lucrările Sale cele minunate. Aceasta a fost o ambianță calculată spre a desăvârși creșterea morală și a păstra în mod continuu în fața lui temerea Domnului. Ioan, înainte-mergătorul lui Hristos, nu s-a expus la conversație dăunătoare și la influențele stricăcioase ale lumii. El se temea de efectul lor asupra conștiinței lui, de faptul că păcatul putea să nu i se pară așa de odios. El a ales mai degrabă să aibă căminul în pustie, unde simțurile n-aveau să fie stricate de anturajul lui. Să nu învățăm nimic din exemplul unuia pe care Hristos l-a lăudat și despre care a spus: “Adevărat vă spun că, dintre cei născuți din femei, nu s-a sculat nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul”?
Hristos și-a petrecut primii treizeci de ani din viața Lui într-un loc retras. Îngeri slujitori stăteau la dispoziția Domnului vieții, în timp ce El mergea alături de țărani și muncitori printre dealurile Nazaretului, nerecunoscut și neobservat. Aceste exemple nobile ar trebui să ne învețe să evităm influențele rele și să ne ferim de societatea celor care nu trăiesc corect. Noi nu trebuie să ne mângâiem că suntem prea puternici ca astfel de influențe să ne afecteze, ci trebuie să ne păzim umiliți de primejdie.
Vechiul Israel a fost în mod deosebit îndrumat de Dumnezeu să fie și să rămână un popor despărțit de toate națiunile. Ei nu trebuia să fie expuși să asiste la idolatria celor din jurul lor, ca să nu le fie corupte inimile, ca familiarizarea cu practicile necredincioșilor să nu-i facă să le apară mai puțin păcătoase. Puțini își dau seama de propria lor slăbiciune și că păcătoșenia naturală a inimii omenești prea adesea paralizează străduințele lor nobile.
Influența cea rea a păcatului otrăvește viața sufletului. Singura noastră scăpare este în despărțirea de cei care trăiesc în întunericul ei. Domnul ne-a poruncit să ieșim din mijlocul lor și să ne despărțim, să nu ne atingem de lucruri necurate și El ne va primi și ne va fi Tată, iar noi vom fi fii și fiice ale Lui. Dacă vrem să fim adoptați în familia lui Dumnezeu, să devenim copii ai Regelui ceresc, trebuie să ne conformăm condițiilor Lui; trebuie să ieșim din lume și să stăm ca un popor deosebit înaintea Domnului, ascultând de poruncile Lui și slujindu-I.
-110-
Lot și-a ales ca domiciliu Sodoma pentru că a văzut că acolo erau avantaje de câștig din punct de vedere lumesc. Dar, după ce s-a stabilit și a ajuns bogat în comori pământești, el s-a convins că a făcut o greșeală, neținând seama de starea morală a localității în care urma să-și aibă căminul.
Locuitorii Sodomei erau stricați; urechile lui Lot erau întâmpinate zilnic de conversații josnice, și sufletul lui cel drept era tulburat de violența și crima pe care nu le putea opri. Copiii lui au devenit asemenea acestor oameni păcătoși, pentru că asocierea cu ei le-a pervertit morala. Ținând seama de toate aceste lucruri, bogățiile lumești pe care le-a câștigat păreau a fi mici și nu meritau prețul plătit pentru ele. Legăturile familiei lui au fost întinse, copiii lui căsătorindu-se printre sodomiți.
Mânia Domnului s-a aprins în cele din urmă împotriva locuitorilor păcătoși ai cetății, și îngerii lui Dumnezeu au vizitat Sodoma, să-l ia pe Lot ca să nu piară în nimicirea cetății. Ei i-au poruncit lui Lot să-și ia familia, soția, fiii și fiicele care se căsătoriseră în Sodoma cea păcătoasă, și i-a spus să fugă din locul acela. “Căci”, a spus îngerul, “avem să nimicim locul acesta, pentru că a ajuns mare plângere înaintea Domnului împotriva locuitorilor lui. De aceea ne-a trimis Domnul, ca să-l nimicim.”
Și Lot a ieșit și i-a implorat stăruitor pe copiii săi. El a repetat cuvintele îngerului: “Sculați-vă, ieșiți din locul acesta, căci Domnul are să nimicească cetatea.” Dar pentru ginerii lui el a apărut ca unul care își bate joc; pentru că ei locuiseră timp atât de îndelungat în Sodoma, încât au ajuns părtași ai păcatelor poporului. Și fiicele au fost influențate de soții lor să creadă că tatăl lor este nebun. Ei stăteau destul de bine unde erau. Erau bogați și aveau averi mari și nu puteau să creadă că frumoasa Sodomă, o regiune bogată și fertilă, ar putea fi nimicită de mânia unui Dumnezeu care răzbună păcatul.
-111-
Lot s-a întors întristat la îngeri și a repetat trista relatare a nereușitei lui. Atunci îngerii i-au poruncit să se ridice, să-și ia soția și cele două fete care mai erau în casă și să părăsească cetatea. Dar Lot era trist; gândul de a-și părăsi copiii și soția, care a refuzat să meargă cu ei, aproape că i-a frânt inima. Ei ar fi pierit cu toții în teribila nimicire a Sodomei, dacă Domnul, în îndurarea Sa, n-ar fi trimis pe îngerii Săi să-i scape.
Lot era paralizat de marea nenorocire care urma să aibă loc; era înțepenit de durere, la gândul că trebuie să lase tot ce avea mai scump pe pământ. Dar, în timp ce el întârzia, îngerii lui Dumnezeu i-au apucat de mână pe el, pe soția și pe cele două fete ale lui, i-au scos afară din cetate și le-au poruncit să fugă pentru a-și scăpa viața, să nu se uite înapoi, nici să se oprească în vreun loc din câmpie, ci să scape la munți.
Pe Lot nu-l mai trăgea inima să asculte de înger și să meargă cât mai departe posibil de Sodoma cea stricată, hotărâtă pentru nimicire totală. El n-a avut încredere în Dumnezeu și insista să rămână. Locuirea în cetatea păcătoasă a slăbit credința și încrederea lui în dreptatea Domnului. El insista că nu putea să facă ce i se cerea, ca să nu-l surprindă vreun rău și să moară. Îngerii au fost trimiși cu o misiune specială, să salveze viața lui Lot și a familiei sale; dar Lot a fost timp atât de îndelungat înconjurat de influențe stricate, încât sensibilitățile lui au fost tocite și n-a mai putut discerne lucrările lui Dumnezeu și scopurile Lui; el nu s-a putut încredința brațelor Lui spre a asculta de porunca Lui. Insista mereu pentru sine însuși, și această necredință l-a costat viața soției sale. Ea a privit înapoi la Sodoma și, murmurând împotriva procedeelor lui Dumnezeu, a fost preschimbată într-un stâlp de sare, ca să poată rămâne ca o avertizare pentru toți cei care nu iau în considerare îndurările speciale și providențele Cerului. După această pedeapsă teribilă, Lot n-a mai îndrăznit să zăbovească pe drum, ci a fugit la munți, după îndrumarea îngerilor. Purtarea păcătoasă a fetelor lui după părăsirea Sodomei a fost rezultatul asociațiilor păcătoase din timpul cât au fost acolo. Înțelesul a ceea ce era bine și rău era confuz în mintea lor, și păcatul nu le-a apărut ca păcat.
-112-
Cazul lui Lot trebuie să fie o avertizare pentru toți cei care doresc să trăiască o viață de evlavie, ca să se despartă de toate influențele care-i îndepărtează de Dumnezeu. Lot a rămas timp atât de îndelungat între păcătoși, încât el a fost în stare să se salveze numai pe sine și cele două fiice, și chiar și ei aveau morala coruptă după ce stătuseră atâta timp în Sodoma.
Dumnezeu Își dă seama ce spune, și cu El nu-i de glumit. Ah! cât de mulți muritori păcătoși cu vedere scurtă insistă pe lângă Dumnezeu să-L convingă să fie de acord cu ei, în timp ce, dacă ei s-ar preda fără rezervă în brațele Sale, El i-ar salva și le-ar da biruințe prețioase.
Soră K., tu ești în primejdie de a lua hotărâri care vor fi foarte vătămătoare pentru tine. Dumnezeu are pentru tine o lucrare de făcut, pe care n-o poate face nimeni altcineva. Dacă nu o îndeplinești, sufletul tău nu poate fi mântuit. Dumnezeu te iubește și nu este dispus să pieri în nimicirea generală. El te invită să părăsești acele lucruri care împiedică înaintarea ta spirituală și să găsești în El acea putere și mângâiere de care ai nevoie. Tu ai griji și poveri de purtat în familia ta, care adesea te îngrijorează; dar dacă faci numai acele lucruri care sunt necesare pentru confortul și fericirea voastră vremelnică, vei găsi timp să citești Biblia cu rugăciune și interes și să-ți desăvârșești un caracter creștin.
Frate K., tu ai avut multe descurajări; dar trebuie să fii zelos, neclintit și hotărât să-ți faci datoria în familia ta și să o iei cu tine, dacă este posibil. Nu trebuie să renunți la nici un efort spre a-i convinge pe ai tăi să te însoțească pe calea spre cer. Dar dacă mama și copiii aleg să nu te însoțească, ci mai degrabă caută să te îndepărteze de îndatoririle și privilegiile tale religioase, tu trebuie să mergi înainte, chiar dacă mergi singur. Trebuie să trăiești în temere de Dumnezeu. Trebuie să folosești ocaziile de a participa la adunări și de a dobândi toată puterea spirituală pe care o poți dobândi, pentru că vei avea nevoie de ea în zilele care vor veni. Toată averea lui Lot a fost mistuită. Dacă vei întâmpina pierderi, să nu te descurajezi; și dacă poți salva numai o parte din familia ta, este mult mai bine decât să-i pierzi pe toți.
-113-
Iubite frate și soră, ca părinți, voi sunteți răspunzători în mare măsură pentru sufletele copiilor voștri. Voi i-ați adus la existență și tot voi trebuie să-i conduceți, prin învățătură și exemplu, la Domnul și curțile din cer. Trebuie să le întipăriți gândul că interesele vremelnice sunt de mică importanță când sunt comparate cu bunăstarea lor veșnică.
Acești scumpi copii trăiesc în mijlocul unor oameni lumești și ei sunt plini de iubire pentru deșertăciunile vieții. Fiul vostru L. este un băiat spiritual, cu inimă bună; dar are nevoie de atenta purtare de grijă a unei mame, a cărei experiență zilnică în viața creștină o va face potrivită să-l sfătuiască și să-l învețe. El este la acea vârstă când o mamă afectuoasă și judicioasă îl poate modela prin influența ei; dar mă tem, soră K., că tu cauți mai degrabă să-ți formezi copiii după moda acestei lumi și neglijezi să-i înveți că lucrarea importantă din viață este formarea de caractere care vor asigura nemurirea.
Dacă L. neglijează să fie familiarizat cu subiecte religioase și creștinism practic, viața lui va fi o greșeală. El trebuie să înțeleagă că are nevoie de educație în lucruri religioase, ca să-și poată folosi capacitățile întru totul pentru Dumnezeu. Dumnezeu cheamă tineri să lucreze în via Lui. Tinerii nu trebuie să neglijeze ramurile principale ale educației. Dar dacă ei își îndreaptă toată atenția asupra studiului profan, și neglijează să fie la curent cu marile subiecte religioase, și nu dobândesc experiență creștină, ei se descalifică pentru lucrarea lui Dumnezeu. Oricât de favorabil ar putea fi avantajul educațional, mai este nevoie de ceva, pe lângă cunoștința din cărți, spre a salva sufletul și a conduce pe alții la pocăință. Dedicarea unei perioade de ani de zile pentru a dobândi numai o cunoștință științifică, nu este o pregătire spre a fi un lucrător eficient în serviciul lui Dumnezeu.
-114-
Tinerii trebuie să dedice mult timp pentru studiu; dar ei trebuie să unească munca fizică cu eforturile mintale și să pună în practică cunoștința pe care au dobândit-o, ca prin exercițiu folositor toate aptitudinile minții și puterile trupului să poată fi dezvoltate în mod egal. Ei nu trebuie să neglijeze lucrurile necesare pentru mântuire, nici să le considere secundare, față de orice din această viață.
Iubite frate și soră, Dumnezeu vă iubește familia și dorește să reverse binecuvântările Sale speciale asupra voastră, ca să puteți deveni o unealtă a neprihănirii în călăuzirea altora spre cer. Dacă este pe deplin consacrat lui Dumnezeu, fratele K. ar putea face mult bine într-o localitate unde sfatul și influența lui ar fi mai bine primite și apreciate. Noi avem o puternică speranță că voi amândoi veți corecta ceea ce este greșit în viața voastră și veți reînnoi credința și ascultarea voastră față de Dumnezeu, primind putere nouă de la El, care a făgăduit să-i ajute pe cei ce cheamă Numele Lui.
Frate tânăr L., ai făcut o greșeală în viața ta. Urmărindu-ți îndeaproape studiile, ai neglijat să-ți dezvolți toate aptitudinile. Creșterea morală niciodată să nu fie împiedicată de efortul de a dobândi educație, ci să fie cultivată într-o mai mare măsură decât s-a crezut a fi necesar. Iubitul meu frate tânăr, tu ai avut ambiția să dobândești cunoștință. Această ambiție este vrednică de laudă; dar, ca s-o satisfaci, ți-ai neglijat interesele veșnice și le-ai pus pe locul al doilea în studiile tale. În afecțiunile tale, Dumnezeu și cerul au ocupat o poziție de subordonare. Cerințele sfintei Legi a lui Dumnezeu n-au fost păzite cu sfințenie în viața ta zilnică. Ai profanat Sabatul, făcându-ți studiile în acel timp sfânt, care nu era al tău, spre a te ocupa de propriile tale scopuri. Dumnezeu a spus: “Să nu faci nici o lucrare în ea.”
“Dacă îți vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ți faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfințești pe Domnul, slăvindu-L și dacă-L vei cinsti, neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale, și nededându-te la flecării; atunci te vei putea desfăta în Domnul, și Eu te voi sui pe înălțimile țării, te voi face să te bucuri de moștenirea tatălui tău Iacov; căci gura Domnului a vorbit.” Tu ai ascultat mai degrabă de înclinație decât de datorie și ai socotit că studiile tale sunt superioare față de porunca expresă a Celui Prea Înalt.
-115-
Adunările noastre de tabără sunt aranjate și ținute cu mare cheltuială. Slujitorii lui Dumnezeu care susțin un adevăr nepopular muncesc foarte mult la adunări mari, spre a duce solia harului despre un Răscumpărător răstignit sărmanilor păcătoși căzuți. A neglija sau a trata aceste solii cu indiferență înseamnă a disprețui harul lui Dumnezeu și glasul Lui de avertizare și implorare. Absența ta de la aceste adunări a fost foarte păgubitoare pentru bună-starea ta spirituală. Tu ai pierdut puterea pe care o puteai câștiga acolo, dacă ascultai Cuvântul predicat al lui Dumnezeu și te uneai cu credincioșii adevărului. Mintea ta a fost adormită într-o apatie fatală în ce privește bunăstarea sufletului tău. Tu ai ridicat educația ta profană deasupra cunoștinței care trebuie câștigată în școala lui Hristos. Într-o viață religioasă adevărată, este necesară o experiență pentru a forma un caracter acceptabil pentru Dumnezeu și pentru a obține virtuți curate care să poarte lumina cerului.
Ce dorință fierbinte ai manifestat să-ți instruiești mintea prin studiu, să fii un bun cunoscător al manualelor tale, pentru ca să poți trece onorabil examinarea în fața profesorilor, prietenilor și spectatorilor interesați! Ce ambițios ai fost ca să dovedești că ai fost un elev silitor și ți-ai folosit fidel timpul spre a înmagazina în mintea ta cunoștințe folositoare! Tu ai fost tot atât de sincer doritor să progresezi în studiile tale cât ai fost să obții lauda prietenilor și profesorilor tăi. Ai meritat pe drept onoarea pe care ai primit-o pentru cunoștințele tale. Dar cum a fost mintea ta învățată în cele ale religiei? N-ai pus tu, fără să-ți dai seama, Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Sa mai prejos decât avansarea în cele ale științei? Este adevărat că unele dintre facultățile omului au fost sădite mai ales pentru a se angaja în probleme vremelnice. Dar puterile superioare ale minții trebuie să fie consacrate în întregime lui Dumnezeu. Acestea îl controlează pe om, formând viața și caracterul lui. Și în timp ce nu trebuie să neglijezi studiile tale profane, tu n-ai nici un drept să le acorzi toată atenția, ci trebuie să te consacri mai ales pentru cerințele morale și spirituale ale Tatălui tău ceresc.
-116-
Cât de puțină dorință ai manifestat să folosești avantajele religioase la îndemână, spre a dobândi o mai completă cunoaștere a legilor lui Dumnezeu și o hotărâre de a rămâne credincios față de ele! Tu nu te-ai străduit să devii un creștin fidel și înțelept. Atunci, cum vei fi pregătit să treci examinarea cea mare, când toate faptele, cuvintele și gândurile cele mai intime ale inimii tale vor fi date pe față înaintea Marelui Judecător și a adunării sfinților și a îngerilor? Ai avut puțină ambiție să obții o destoinicie spirituală, ca să poți suporta această amănunțită examinare în prezența acelei mulțimi proslăvite. Atunci care va fi decizia ta finală în ce privește realizările tale morale și religioase, acea decizie împotriva căreia nu se poate face apel? Ce fel de onoruri îți vor fi acreditate din cauza credincioșiei tale în a păstra armonia care se cere între religie și urmărirea științelor? Vei sta atunci ca unul care are curaj moral neșovăielnic, în care să se vadă măiestria cunoștințelor umane unită cu un zel sfânt pentru Dumnezeu și ascultare de Legea Sa?
Frate al meu, tu trebuie să consideri înțelepciunea lui Dumnezeu ca fiind esențială. Religia trebuie să meargă mână în mână cu știința, pentru a face ca educația ta să fie un mijloc sfințit de a face bine și de a întoarce pe alții la adevăr. Cu cât învățăm mai mult în școala lui Hristos, cu atât suntem mai dornici să înaintăm în acea cunoștință. Toate realizările noastre sunt de mică valoare, dacă nu este înnobilat caracterul prin religie. Dumnezeu are pentru fiecare individ sarcini de îndeplinit și va fi luată o hotărâre cu privire la fiecare caz în ceea ce privește credincioșia cu care au fost duse la îndeplinire aceste sarcini.
Adesea, Domnul ne pune în situații grele spre a ne stimula la un efort și mai mare. În providența Sa, uneori are loc un necaz special spre a pune la probă răbdarea și credința noastră. Dumnezeu ne dă lecții de încredere. El vrea să ne învețe unde să căutăm ajutor și putere la vreme de nevoie. În felul acesta, obținem o cunoștință practică despre voința Sa divină de care avem atâta nevoie în experiența vieții noastre. Credința crește puternic în conflict serios cu îndoiala și teama. Frate, tu poți fi biruitor dacă ești atent la căile tale. Ar trebui să dedici tânăra ta viață cauzei lui Dumnezeu și să te rogi pentru succes. Nu trebuie să-ți închizi ochii față de primejdii, ci trebuie să te pregătești în mod hotărât pentru fiecare dificultate în înaintarea ta creștină. I-ați timp pentru meditație și rugăciune serioasă și smerită. Talentele tale sunt remarcabile și ești plin de speranță în legătură cu succesul tău viitor; dar dacă nu înțelegi slăbiciunea inimii tale firești, vei fi dezamăgit.
-117-
Tu de-abia ai pornit în viață; ai ajuns la o vârstă la care îți porți singur de grijă. Aceasta este o perioadă critică din viața ta. Acum, în tinerețe, semeni în ogorul vieții. Ceea ce semeni aceea vei și secera; cum a fost sămânța, așa va fi și recolta. Dacă ești neglijent și nepăsător cu privire la lucrurile veșnice, vei suporta o pierdere mare și, prin influența ta, vei împiedica și pe alții să-și îndeplinească obligațiile față de Dumnezeu.
Amândouă lumile sunt în fața ta. Pe care vrei s-o alegi? Fii înțelept și ține-te de viața veșnică. Nu te abate de la integritatea ta, oricât de neplăcute ar putea să-ți apară îndatoririle în actuala împrejurare critică. Poate ți se pare că trebuie să faci sacrificii mari pentru a-ți păstra sufletul curat, dar nu ezita; mergi înainte în temere de Dumnezeu și El va binecuvânta eforturile tale și te va recompensa de o mie de ori. Nu renunța la cerințele și privilegiile tale, pentru a satisface dorințele prietenilor și rudelor tale necredincioase. Ești chemat să iei poziție pentru adevăr, chiar dacă aceasta ar fi în opoziție directă cu cei care sunt în legătură strânsă cu tine. Ferească Dumnezeu ca acest ultim necaz să mai vină vreodată asupra ta, să-ți pună la probă integritatea în ce privește binele.
Pune temelia caracterului tău creștin pe veșnica Stâncă a mântuirii și fă ca clădirea să fie solidă și trainică.
Noi nădăjduim că mama ta te va ajuta pe tine, pe frații și surorile tale în eforturile voastre de a vă desăvârși caractere adevărate după modelul lui Hristos, ca să puteți avea o destoinicie morală pentru societatea îngerilor sfinți din Împărăția slavei.
-118-
Un interes împărțit
Iubiți frați M.,
În vedenia pe care am avut-o în ianuarie trecut, mi-au fost arătate unele lucruri cu privire la voi amândoi. Mi-a fost arătat că nu creșteți în spiritualitate după cum ar fi datoria și privilegiul vostru să creșteți. Măreția lucrării și ocazia providențială a lui Dumnezeu ar trebui să vă miște inimile. Hristos a intenționat ca credincioșii Săi copii să fie lumina lumii și sarea pământului. Viața cea sfântă și exemplul creștin al unui om bun dintr-o localitate revarsă o lumină care se reflectă asupra altora. Cât de mare ar fi atunci influența unei grupe de credincioși, care umblă cu toții în ascultare de poruncile lui Dumnezeu!
Predicarea Cuvântului este poruncită de Dumnezeu spre a-i trezi și convinge pe păcătoși. Și când predicatorul exemplifică în propria lui viață lepădarea de sine și sacrificiile lui Hristos, când conversația și faptele lui sunt în armonie cu Modelul divin, atunci influența lui va fi puternică asupra celor ce ascultă glasul lui. Dar nu toți pot fi predicatori la amvon. Datoriile diferitelor persoane variază și lucrare de făcut există pentru fiecare. Toți pot să ajute cauza prin dăruirea altruistă din banii lor, ca ajutor pentru diferitele ramuri ale lucrării, prin aprovizionarea mijloacelor pentru publicarea tratatelor și a revistelor spre a fi împrăștiate printre oameni și a răspândi adevărul. Cei care dau bani ca să promoveze cauza poartă o parte din sarcina lucrării; ei sunt împreună lucrători cu Hristos, pentru că Dumnezeu i-a aprovizionat pe oameni cu bani pe încredere, spre a fi folosiți pentru scopuri sfinte și chibzuite. Ei sunt uneltele pe care le-a rânduit Dumnezeu să facă bine și oamenii trebuie să pună acești bani la schimbător.
Iubiți frați, să vă aduceți aminte că sunteți ispravnici ai lui Dumnezeu și că El vă face răspunzători pentru talanții vremelnici pe care vi i-a dat cu împrumut, spre a-i folosi cu pricepere și spre slava Sa. Nu vreți să vă cercetați inimile, să vedeți motivele care vă îndeamnă la acțiune? Am văzut că primejdia constă în iubirea averilor voastre. Urechile voastre nu se grăbesc să audă chemarea Stăpânului în persoana sfinților Săi și a lipsurilor cauzei Sale. Voi nu investiți cu bucurie comoara voastră în acțiunea creștinismului. Dacă doriți o comoară în cer, trebuie să faceți rost de ea cât aveți ocazie. Dacă socotiți mai prudent să vă folosiți banii pentru o mai mare acumulare de bogății pământești și să investiți cu economie în cauza lui Dumnezeu, atunci să fiți mulțumiți să primiți comoara cerească după investiția din depozitul ceresc.
Va continua.