Credincioșia în îndatoririle casnice
Dragă soră O.,
Cred că nu ești fericită. Căutând să faci vreo lucrare mare, treci cu vederea îndatoririle imediate care stau chiar în calea ta. Nu ești fericită, pentru că privești mai sus de datoriile mărunte ale vieții de zi cu zi, pentru a înfăptui o lucrare mai mare, mai înaltă. Ești neliniștită, neîmpăcată și nemulțumită. Îți place cu mult mai mult să poruncești decât să execuți. Îți place mai mult să spui altora ce să facă decât să iei inițiativa și, cu voioșie, să faci tu însăți acel lucru.
Ai fi făcut căminul tatălui tău mai fericit dacă te-ai fi concentrat mai puțin asupra înclinației tale și mai mult asupra fericirii altora. Când ești angajată în îndatoririle obișnuite ale vieții, nu reușești să pui suflet în munca ta. Mintea îți zboară încoace și încolo către o lucrare mai plăcută, mai înaltă sau mai onorabilă. Dar cineva trebuie să facă și aceste lucruri care nu-ți fac nici o plăcere, ba chiar îți displac. Aceste datorii simple, făcute de bunăvoie și cu credincioșie, îți vor oferi o educație pe care ai nevoie s-o dobândești pentru a avea dragoste de îndatoririle casnice. În așa ceva ai de câștigat o experiență extrem de importantă pentru tine, dar pe care nu o iubești. Murmuri când vine vorba de ceea ce îți revine să faci, aducând nefericirea peste cei din jurul tău și suferind tu însăți o mare pierdere. Se poate să nu fii niciodată chemată să desfășori o lucrare publică. Dar toate lucrările pe care le facem și trebuie făcute, fie spălatul vaselor, fie punerea mesei, fie slujirea celor bolnavi, fie gătitul sau spălatul rufelor, au o importanță morală. și până nu te vei apuca de aceste îndatoriri cu voioșie și de bunăvoie, nu ești pregătită pentru datorii mai mari și mai înalte. Sarcinile umile care ne stau înainte trebuie să fie împlinite de cineva; iar cei ce le împlinesc ar trebui să simtă că înfăptuiesc o lucrare necesară și onorabilă și că, în misiunea lor, așa umilă cum este, ei fac lucrarea lui Dumnezeu, întocmai ca și Gabriel când a fost trimis la profeți. Toți lucrează după poziția lor în sferele de activitate corespunzătoare. Femeia, în casa ei, ducând la îndeplinire îndatoririle simple ale vieții, care trebuie împlinite, poate și ar trebui să dea pe față credincioșie, supunere și iubire cu sinceritatea de care dau dovadă îngerii în sfera lor. Faptul că ne supunem voinței lui Dumnezeu face ca orice lucrare ce trebuie împlinită să fie onorabilă.
-80-
Tu ai nevoie de dragoste și afecțiune. Caracterul tău are nevoie de modelare. Îngrijorarea ta trebuie lăsată deoparte și în locul acesteia ar trebui să nutrești blândețe și iubire. Cultivă tăgăduirea de sine. N-am fost făcuți îngeri, ci mai jos decât îngerii, totuși lucrarea noastră este importantă. Nu suntem în cer, ci pe pământ. Când vom fi în cer, vom fi calificați pentru împlinirea lucrării alese și înălțătoare a cerului. Aici, în această lume, trebuie să fim puși la probă și încercați. Ar trebui să fim înarmați pentru luptă și pentru datorie.
Cea mai înaltă datorie ce îi revine tineretului este cea din propriile cămine, de a binecuvânta pe tată și pe mamă, pe frați și surori prin afecțiune și interes sincer. Aici, ei pot arăta tăgăduire de sine și generozitate prin grija pe care o au și ceea ce fac pentru alții. Femeia nu va fi niciodată înjosită prin această lucrare. Este sarcina cea mai sfântă și mai înălțată pe care o poate avea. Ce influență poate avea o soră asupra fraților! Dacă este corectă, ea poate influența dezvoltarea caracterului fraților săi. Rugăciunile, blândețea și afecțiunea ei pot face mult într-o familie. Sora mea, aceste calități nobile nu pot fi niciodată transmise și altor minți dacă nu există mai întâi în propria ta minte. Acea satisfacție a minții, acea afecțiune, blândețe și acea fire senină care vor atinge fiecare inimă vor reflecta asupra propriei tale persoane ceea ce inima ta oferă celorlalți. Dacă Hristos nu domnește în inimă, va exista nemulțumire și diformitate morală. Egoismul va pretinde de la alții ceea ce noi nu suntem dispuși să dăm altora. Dacă Hristos nu este în inimă, caracterul va fi dizgrațios.
-81-
Nu numai lucrările și bătăliile mari încearcă sufletul și reclamă curaj. Viața de fiecare zi aduce încărcăturile, încercările și descurajările sale. Lucrarea umilă este aceea care aduce adesea după sine răbdare și tărie. Încrederea în sine și hotărârea fermă vor fi necesare pentru înfruntarea și biruirea tuturor dificultăților. Asigură-te că Domnul stă alături de tine în orice loc, pentru a te mângâia și consola. Un spirit blând și liniștit, iată lucrul de care ai mare nevoie, iar fără acesta nu poți avea fericirea. Dumnezeu să te ajute, sora mea, să cauți blândețea și neprihănirea. Duhul lui Dumnezeu, de El ai nevoie. Dacă ești dispusă să accepți fie mărirea, fie smerenia, Dumnezeu te va ajuta, te va întări și te va binecuvânta. Dacă însă neglijezi micile îndatoriri, nu ți se vor încredința niciodată altele mai mari.
Mândria și gândurile deșarte
Dragi copii P. și Q.,
Sunteți amăgiți în ceea că vă privește. Voi nu sunteți creștini. Ca să fiți adevărați creștini, trebuie să fiți asemenea lui Hristos. Sunteți departe de țintă în această privință; dar sper că nu vă veți amăgi până când va fi prea târziu să vă mai formați caractere pentru cer.
Exemplul vostru nu a fost bun. Nu ați ajuns până în punctul de a vă supune cuvintelor lui Hristos: “Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze”. Aici sunt lecții pe care nu le-ați învățat. Lepădarea de sine nu a constituit o parte din educația voastră. Ați neglijat să studiați cuvintele vieții. “Cercetați Scripturile”, a spus Învățătorul ceresc. El a știut că acest lucru le era tuturor necesar pentru a deveni adevărați urmași ai lui Hristos. Vă place să citiți cărți de ficțiune, dar nu găsiți interesant Cuvântul lui Dumnezeu. Ar trebui să vă restrângeți lecturile la Cuvântul lui Dumnezeu și la cărțile care au un caracter spiritual și folositor. Făcând astfel, veți închide o ușă înaintea ispitei și veți fi binecuvântați.
-82-
Dacă ați fi tras foloase de pe urma luminii care a fost dată în Battle Creek, ați fi mult mai înaintați în viața divină de cum sunteți acum. Amândoi sunteți frivoli și mândri. Voi nu ați avut simțământul că trebuie să dați socoteală de isprăvnicia voastră. Sunteți răspunzători înaintea lui Dumnezeu pentru toate privilegiile voastre și pentru toate mijloacele materiale care trec prin mâinile voastre. Ați căutat propriile plăceri și satisfacții egoiste cu prețul sacrificării conștiinței și aprobării lui Dumnezeu. Voi nu vă purtați ca niște slujitori ai lui Hristos, răspunzători față de Mântuitorul care v-a cumpărat cu propriul Său sânge prețios. “Nu știți că, dacă vă dați robi cuiva, ca să-l ascultați, sunteți robii aceluia de care ascultați, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire? Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, după ce ați fost robi ai păcatului, ați ascultat acum din inimă de dreptarul învățăturii pe care ați primit-o. și prin chiar faptul că ați fost izbăviți de sub păcat, v-ați făcut robi ai neprihănirii”.
Sunteți, după mărturisirea voastră, slujitori ai lui Hristos. Deci, vă veți supune Lui neîntârziat și de bunăvoie? Vă veți întreba voi cu seriozitate cum să-I fiți plăcuți Celui ce v-a chemat să fiți soldați ai crucii lui Hristos? Veți ridica fiecare crucea și vă veți mândri cu ea? La aceste întrebări, dați răspunsurile înaintea lui Dumnezeu. Toate faptele voastre, oricât de tainice ați putea crede că au fost, sunt cunoscute de Tatăl vostru ceresc. Nimic nu este ascuns, nimic nu este acoperit. Toate faptele și motivațiile care stau la baza împlinirii lor sunt deschise înaintea privirilor Sale. El cunoaște pe deplin cuvintele și gândurile voastre. Voi aveți datoria de a vă controla gândurile. Va trebui să duceți un război împotriva unei imaginații deșarte. Ați putea gândi că nu este nici un păcat să lăsați ca gândurile voastre să alerge fără nici o cenzură, așa cum în mod firesc o și fac. Dar nu este așa. Sunteți răspunzători față de Dumnezeu pentru că v-ați îngăduit gânduri deșarte; căci din închipuiri deșarte se ajunge la comiterea păcatelor, la înfăptuirea directă a acelor lucruri cu care s-a ocupat mintea. Stăpâniți-vă gândurile și va fi atunci mult mai ușor să vă controlați acțiunile. Este nevoie ca gândurile voastre să fie sfințite. Pavel le scria corintenilor: “Noi răsturnăm raționamentele și orice înălțime care se ridică împotriva cunoașterii lui Dumnezeu; și orice gând îl facem rob ascultării de Hristos”. Când veți ajunge în starea aceasta, lucrarea de consacrare va fi mai bine înțeleasă de amândoi. Gândurile voastre vor fi curate, caste și înălțate; acțiunile voastre vor fi pure și fără păcat. Trupurile voastre vor fi păstrate în sfințenie și cinste, ca să le puteți aduce “ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească”. Vi se cere tăgăduire de sine atât în lucrurile mici, cât și în cele mari. Ar trebui să vă predați în întregime lui Dumnezeu; nu sunteți aprobați de El în starea în care vă aflați acum.
-83-
Ați avut o influență nesfințită asupra tinerilor din _____. Iubirea voastră de etalare duce la o cheltuire greșită a mijloacelor voastre bănești. Nu vă dați seama ce pretenții are Domnul asupra voastră. Nu v-ați familiarizat cu rezultatele minunate ale tăgăduirii de sine. Roadele ei sunt sacre. Să vă slujiți propriile persoane și să vă faceți gusturile, aceasta a fost prioritatea vieților voastre. Să vă cheltuiți mijloacele pentru a vă satisface mândria, aceasta v-a fost practica favorită. O, cu cât mai bine ar fi fost pentru voi să vă fi înfrânat dorințele și să fi făcut niște sacrificii pentru adevărul lui Dumnezeu, iar prin această tăgăduire a poftei ochiului, a poftei carnale și a mândriei vieții să fi avut ceva de pus în vistieria lui Dumnezeu! În loc să cumpărați lucruri de nimic, puneți-vă puținul în banca Cerului, pentru ca, la venirea Stăpânului, să aveți și capital, și dobânzi.
Ați studiat, fiecare dintre voi, cât de mult ați putea face pentru a-L onora pe pământ pe Răscumpărătorul vostru? O, nu! Ați găsit plăcerea să vă dați vouă înșivă cinstire și să primiți cinstire de la alții; însă a cerceta cum să vă faceți plăcuți lui Dumnezeu nu, aceasta nu a constituit povara vieților voastre. Religia curată în mod desăvârșit, cu principiile ei puternice, s-ar dovedi asemenea unei ancore pentru voi. Pentru a răspunde la marile întrebări ale vieții, voi trebuie să evitați exemplul acelora care caută propria plăcere și amuzament și care nu au înaintea ochilor frica de Dumnezeu. Iar Dumnezeu a luat măsuri generoase în ceea ce vă privește. El a stabilit ca în cazul în care vă veți supune condițiilor prevăzute în Cuvântul Său și vă veți despărți de lume, să puteți primi de la El tărie pentru a înfrânge orice influență înjositoare și să dezvoltați ceea ce este nobil, bun și înălțător. Hristos va fi în voi “un izvor care țâșnește în viața veșnică”. Voința, intelectul și fiecare emoție, când se află sub stăpânirea religiei, au o putere transformatoare.
-84-
“Fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți altceva, să faceți totul spre slava lui Dumnezeu.” Iată un principiu care stă la temelia fiecărei fapte, fiecărui gând și motivații: consacrarea întregii ființe, atât din punct de vedere fizic, cât și intelectual, punerea ei sub controlul Duhului lui Dumnezeu. Voința și pasiunile nesfințite trebuie răstignite. Acest lucru poate fi privit ca o lucrare grea și istovitoare. Totuși, ea trebuie îndeplinită sau veți auzi sentința îngrozitoare din gura lui Isus: “Depărtați-vă”. Puteți face totul prin Hristos, care vă întărește. Aveți acea vârstă la care voința, pofta și pasiunile cer cu putere să fie satisfăcute. Dumnezeu le-a sădit în ființa voastră în scopuri înalte și sfinte. Nu trebuie ca acestea să devină pentru voi un blestem prin pervertirea lor. Vor ajunge astfel numai când refuzați să vă supuneți controlului rațiunii și conștiinței. Înfrânare, tăgăduire — acestea sunt cuvinte și fapte pe care voi nu le cunoașteți din experiență. Ispitele v-au stăpânit. Mințile nesfințite nu reușesc să primească acea tărie și mângâiere pe care le-a prevăzut Dumnezeu pentru ele. Acestea sunt agitate și sunt stăpânite de o dorință arzătoare după ceva nou — ceva care să desfete, să mulțumească și să ațâțe mintea, iar aceasta este numită plăcere. Satana are farmece ademenitoare, prin care stârnește interesul și stimulează imaginația tineretului, îndeosebi pentru a-i putea prinde în capcana sa. Voi zidiți pe nisip. Aveți nevoie să strigați cu sinceritate: “O, Doamne, schimbă Tu lăuntrul sufletului meu!” Puteți avea o influență bună asupra tinerilor, sau o influență spre rău.
Fie ca Dumnezeul păcii să vă sfințească pe de-a-ntregul, suflet, trup și spirit.
-85-
Lucrarea din Battle Creek
Într-o viziune ce mi-a fost dată în Bordoville, Vermont, pe 10 decembrie 1871, mi s-a arătat că soțul meu a avut o poziție foarte dificilă. Grija și munca apăsau asupra lui. Frații săi de slujbă nu au avut de purtat aceste poveri și nu au apreciat munca sa. Apăsarea continuă la care a fost supus l-au extenuat intelectual și fizic. Mi s-a arătat că legătura sa cu poporul lui Dumnezeu era în unele privințe asemănătoare cu cea existentă între Moise și Israel. Existau cârtitori împotriva lui Moise, când împrejurările erau vitrege; și au fost cârtitori și împotriva soțului meu.
N-a existat nimeni în rândurile păzitorilor Sabatului care ar fi procedat ca soțul meu. El și-a pus aproape toate interesele în slujba zidirii cauzei lui Dumnezeu, făcând abstracție de interesele sale personale și cu prețul jertfirii clipelor de părtășie familială. În devotamentul său față de cauză, el și-a primejduit adesea sănătatea și viața. A fost atât de apăsat de povara acestei lucrări, încât nu a avut un timp adecvat pentru studiu, meditație și rugăciune. Dumnezeu nu i-a cerut să ajungă în această situație, nici măcar în interesul și spre înaintarea lucrării editoriale din Battle Creek. Există alte ramuri ale lucrării, alte interese ale cauzei care au fost neglijate din cauza implicării sale în aceasta. Dumnezeu ne-a încredințat amândurora o mărturie care să atingă inimile. El a deschis înaintea mea multe canale de lumină, nu numai spre folosul meu, ci spre binecuvântarea poporului Său în general. A dat, de asemenea, soțului meu o mare lumină privind subiecte biblice, nu numai pentru el, ci și pentru alții. Am văzut că aceste lucruri trebuie scrise și discutate în amănunt și că o nouă lumină avea să strălucească în continuare asupra Cuvântului.
Am văzut că am putea realiza de zece ori mai mult în zidirea cauzei, lucrând printre cei din poporul lui Dumnezeu, dând mărturii diverse pentru acoperirea nevoilor cauzei în diferite locuri și în împrejurări diferite, decât am putea da dacă am rămâne la Battle Creek. De darurile noastre este nevoie în același domeniu al scrisului și al predicării. În timp ce soțul meu este împovărat peste măsură, cum a tot fost până acum, cu un surplus de griji și probleme financiare, mintea sa nu poate fi tot atât de rodnică în cuvânt cum ar fi dacă lucrurile ar sta altfel. și este descoperit la atacurile vrăjmașului; căci el se găsește într-o poziție în care este supus unei presiuni constante, iar bărbații și femeile vor fi ispitiți, cum au fost și israeliții, să se plângă și să cârtească împotriva celui care se află în poziția cu cea mai mare răspundere în cauza și lucrarea lui Dumnezeu.
-86-
În timp ce se afla sub apăsarea acestor poveri pe care nimeni nu s-a aventurat să le preia, soțul meu a vorbit uneori, sub presiunea grijilor, fără o cuvenită deliberare și cu o aparentă severitate. I-a criticat uneori pe cei de la editură pentru că nu erau cu băgare se seamă. Iar când au apărut greșeli absolut gratuite, a simțit că indignarea sa pentru cauza lui Dumnezeu era de înțeles. Calea aceasta nu a avut întotdeauna urmările cele mai bune. Uneori a fost urmată chiar de neglijarea de către cei mustrați a lucrurilor pe care ar fi trebuit să le facă; căci se temeau că nu le vor înfăptui așa cum trebuie și apoi vor fi făcuți răspunzători pentru aceasta. În acele cazuri în care totul s-a întâmplat așa, rezultatul a fost că povara a apăsat și mai mult asupra soțului meu.
Un lucru mult mai bun ar fi fost ca el să petreacă mai mult timp în afara editurii, nu cum a făcut de fapt, și să lase lucrarea în seama altora. Iar dacă, după o încercare în spiritul dreptății și răbdării, s-ar fi dovedit necredincioși sau incompetenți pentru acea lucrare, ar fi fost îndepărtați din funcții și lăsați să se angajeze în ocupații în care greșelile și gafele lor grosolane să le afecteze interesele personale, nu cauza lui Dumnezeu.
Au existat dintre aceia care ocupau locurile de conducere în administrația Asociației Editoriale și care au fost, ca să nu spun decât atât, necredincioși. Iar dacă aceia, în special, care au fost asociați cu ei ca membri în consiliul de administrație ar fi fost vigilenți, cu ochii neacoperiți și cu simțurile neamorțite, acești oameni ar fi fost îndepărtați din lucrare cu mult timp înainte de data la care s-a întâmplat de fapt aceasta.
Când și-a revenit după lunga și greaua sa boală, soțul meu s-a apucat de lucrare, încurcată și suferind financiar, cum fusese lăsată de oameni necredincioși. El a muncit cu toată hotărârea și tăria intelectuală și trupească pe care le avea, pentru a ridica lucrarea și a o răscumpăra din cumplita încurcătură în care fusese adusă de către aceia care ținuseră mai mult la propriile lor interese și care nu simțeau că lucrarea în care s-au angajat este sacră. Mâna lui Dumnezeu s-a întins peste cei necredincioși pentru a turna judecata. Calea pe care au urmat-o și rezultatul pe care l-au obținut ar trebui să fie ca un avertisment, ca să nu facă și alții cum au făcut ei.
-87-
Experiența soțului meu în timpul în care a fost bolnav a fost nefericită pentru el. Lucrase pentru această cauză cu un interes și devotament cum nu mai muncise vreun alt om. El se avântase și ocupase poziții avansate, după cum fusese condus de providență, fără a ține seama de critici sau laude. Stătuse singur și se luptase sub apăsarea suferințelor fizice și mintale, fără a ține cont de propriile interese, în timp ce aceia pe care Dumnezeu îi hotărâse ca sprijin al său l-au părăsit când a avut mai multă nevoie de ajutorul lor. Nu numai că a fost lăsat să se lupte și să răzbată fără ajutorul și compasiunea lor, dar a mai întâmpinat și împotrivirea și cârtirea lor, cârtiri împotriva unuia care făcea de zece ori mai mult decât oricare dintre ei pentru a zidi cauza lui Dumnezeu. Toate aceste lucruri și-au lăsat amprenta; au modelat mintea în care odinioară nu exista suspiciune, care era încrezătoare, și l-au făcut să-și piardă încrederea în frații săi. Cei care au avut un rol în împlinirea acestei lucrări vor fi răspunzători într-o mare măsură de rezultate. Dumnezeu i-ar fi călăuzit dacă L-ar fi slujit cu sinceritate și devotament.
Mi s-a arătat că soțul meu le dăduse fraților săi dovezi de netăgăduit ale devotamentului și interesului pe care-l avea față de lucrarea lui Dumnezeu. După ce își petrecuse ani întregi din viață în lipsuri și muncă neîncetată pentru a pune interesele editoriale pe o temelie sigură, el a renunțat în favoarea poporului lui Dumnezeu la ceea ce era numai al lui și pe care l-ar fi putut păstra foarte bine, primind binefacerile din acest lucru, dacă ar fi ales să procedeze astfel. Prin aceasta, el a arătat poporului că nu caută avantajul propriu, ci promovarea cauzei lui Dumnezeu.
-88-
Când soțul meu s-a îmbolnăvit, mulți s-au purtat cu el în același mod lipsit de compasiune cum se purtau fariseii cu cei năpăstuiți și oprimați. Fariseii le spuneau celor aflați în suferință că nenorocirile veniseră asupra lor ca urmare a păcatelor lor și că judecata lui Dumnezeu este asupra lor. Făcând astfel, ei măreau povara suferințelor lor. Când soțul meu s-a prăbușit sub greutatea grijilor sale, au existat dintre aceia care s-au purtat fără milă.
Când a început să se simtă mai bine, astfel încât, în sărăcia și slăbiciunea sa, a prins să lucreze câte ceva, el le-a cerut celor care se aflau la conducerea editurii un rabat de patruzeci la sută pentru o comandă de cărți în valoare de o sută de dolari. Era dispus să plătească șaizeci de dolari pentru cărțile despre care știa că Asociația cheltuise numai cincizeci de dolari. El a cerut această reducere specială, având în vedere munca și sacrificiile sale din trecut în favoarea departamentului editorial; i s-a refuzat însă această mică favoare. I s-a spus cu răceală că nu i se putea oferi decât un rabat de douăzeci și cinci la sută. Soțul meu a considerat că acest lucru era foarte greu, dar a încercat totuși să rabde totul creștinește. Dumnezeu din cer a notat această decizie nedreaptă și a luat din acel moment cazul în mâinile Sale și a readus binecuvântările de care fusese lipsit, așa cum a procedat față de credinciosul Iov. Din momentul acelei hotărâri nemiloase, El a lucrat pentru slujitorul Său și l-a adus la o stare a sănătății trupești mai bună decât înainte, dându-i luciditate și puteri intelectuale superioare și libertate a spiritului. Iar de atunci, soțul meu a avut plăcerea de a pregăti fără bani, cu propriile sale mâini, publicații de-ale noastre, valorând mii de dolari. Dumnezeu nu-i va uita cu desăvârșire și nici nu-i va părăsi de-a pururi pe aceia care au fost credincioși, chiar dacă și ei fac uneori greșeli.
Soțul meu a fost zelos pentru Dumnezeu și pentru adevăr, iar uneori acest zel l-a adus la muncă în exces, în dauna tăriei fizice și mintale. Însă Domnul nu a privit acest lucru ca fiind un păcat tot atât de mare ca neglijența și necredincioșia slujitorilor Săi de a mustra nedreptățile. Cei care i-au lăudat pe cei necredincioși și i-au lingușit pe cei neconsacrați au fost părtași la păcatul neglijenței și necredincioșiei acestora.
Va continua.