Continuare.
Adevărul, adânc înrădăcinat în inimile credincioșilor, va crește și va aduce roadă întru neprihănire. Cuvintele și faptele lor sunt canale prin care principiile curate ale adevărului și sfințeniei sunt transmise lumii. Pentru cei care iubesc adevărul și umblă după lumina pe care au primit-o există binecuvântări și privilegii deosebite. Dacă ei neglijează să facă astfel, lumina lor va deveni întuneric. Când cei din poporul lui Dumnezeu devin înfumurați, Domnul îi lasă în propria lor înțelepciune. Îndurarea și adevărul sunt făgăduite celor cu o inimă umilă, celor ascultători și credincioși.
Fratele K. a stat în calea copiilor săi. Dacă ar fi fost consacrat lui Dumnezeu, având inima pusă în lucrare și trăind practic adevărul pe care l-a mărturisit, el ar fi simțit importanța de a-și trage familia după el, cum a făcut credinciosul Avraam.
Lipsa de armonie și iubire între cei doi frați K. este o rușine pentru cauza lui Dumnezeu. Amândoi greșesc. Amândoi au de făcut o lucrare, și anume aceea de a-și reprima eul și de a cultiva calitățile creștine. Dumnezeu este dezonorat prin disensiunile, iar eu nu merg prea departe când zic ura, care există între acești doi frați naturali. Fratele A. K. a greșit mult. El a nutrit simțăminte care nu se armonizează cu voința lui Dumnezeu. El cunoaște particularitățile fratelui său B. K. Și știe că are un temperament aprins, nefericit. Adesea, el nu poate vedea ceva bun nici atunci când acesta se află chiar pe cărarea sa. Nu vede decât răul și se descurajează foarte ușor. În fața sa, Satana aduce un mușuroi de cârtiță la dimensiunile unui munte. Dacă luăm totul în considerație, fratele B. K. a avut în multe privințe o purtare mai puțin condamnabilă decât fratele său, și aceasta pentru că a dăunat cauzei adevărului prezent într-o măsură mai mică.
Acești frați după trup trebuie să se împace perfect unul cu celălalt înainte să poată ridica rușinea pe care dezbinarea lor a provocat-o cauzei lui Dumnezeu. “Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu și copiii diavolului. Oricine nu trăiește în neprihănire, nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubește pe fratele său.” “Cine zice că este în lumină, și urăște pe fratele său, este încă în întuneric până acum.” Cei care lucrează pentru Dumnezeu ar trebui să fie niște vase curate, sfințite, pentru a fi folosite de Stăpânul lor. “Curățiți-vă, voi ce purtați vasele Domnului!” “Dacă cineva zice: ‘Eu iubesc pe Dumnezeu’ și urăște pe fratele său este un mincinos; căci cine nu iubește pe fratele său, pe care-l vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede? Și aceasta este porunca pe care o avem de la El: cine iubește pe Dumnezeu să iubească și pe fratele său.”
-60-
Ambasadorii lui Hristos au o răspundere și o lucrare sacră înaintea lor. Ei sunt fie un miros de viață spre viață, fie de moarte spre moarte. Influența lor hotărăște soarta sufletelor pentru care a murit Hristos. Atât fratelui, cât și sorei K. le lipsește experiența. Viețile lor nu au fost îndreptate către sfințenie. Ei nu au avut o cunoaștere profundă și sistematică a voinței lui Dumnezeu. Ei nu au înaintat constant și nu s-au înălțat în viața divină, astfel încât experiența lor să poată fi prețioasă bisericii. Calea lor nu a împovărat biserica doar într-o mică măsură.
Ultima parte a vieții sorei K. nu a fost de așa natură, încât experiența ei să poată fi o binecuvântare pentru alții. Ea nu a trăit conform convingerilor sale privitoare la datoria pe care o are. Conștiința sa a fost călcată de prea multe ori. Ea a fost o căutătoare de plăceri și și-a închinat viața frivolității, deșertăciunii și modei, chiar confruntată fiind cu lumina adevărului care a strălucit pe cărarea ei. A cunoscut calea, dar a neglijat să meargă pe ea. Domnul i-a dat o mărturie de avertizare și mustrare. Ea a crezut în acea mărturie și s-a despărțit de cei care erau iubitori de plăceri mai mult decât de Dumnezeu. Apoi, privindu-și viața din trecut, atât de plină de lucruri rele și neglijențe, a cedat necredinței și melancoliei necugetate. Disperarea și-a întins aripile întunecate peste ea. Căsătoria cu fratele K. a schimbat întrucâtva starea lucrurilor, însă periodic, de atunci, a fost foarte mâhnită și descurajată.
Sora K. cunoaște bine profețiile, le poate expune și poate vorbi despre ele cu multă ușurință. Unii frați și unele surori au ținut foarte mult să-i determine pe fratele și sora K. să fie amândoi lucrători activi. Există însă pericolul ca ei să lucreze dintr-o perspectivă greșită. Avantajele datorate educației sorei K. au fost superioare educației multora dintre cei ce o înconjoară. În lucrarea publică, ea a depins de propria sa tărie mai mult decât de Duhul lui Dumnezeu. A avut un spirit de independență semeață și s-a gândit că este mai în măsură să-i învețe pe alții decât să fie ea însăși învățată. Cu lipsa ei de experiență în lucrurile spirituale, este nepregătită să lucreze pentru comunități. Nu are discernământul și tăria spirituală necesare pentru zidirea acestora. Dacă ea și soțul ei se angajează totuși în această lucrare, ar trebui să înceapă amândoi prin exercitarea unei bune influențe în comunitatea din _____. Munca lor ar trebui să se desfășoare acolo unde este cel mai mult nevoie de lucrare.
-61-
Este nevoie de lucrare în câmpuri noi. Păcătoșii, care nu au auzit niciodată solia de avertizare, au nevoie să fie încunoștințați. Acolo, fratele și sora K. au loc suficient pentru a-și împlini lucrarea și dovedi chemarea. Nimeni nu ar trebui să stea în calea eforturilor lor în câmpuri noi. Există în toate părțile păcătoși de salvat. Unii pastori însă au înclinația de a bătători mereu și mereu aceleași drumuri printre comunități, unde nu au succes în lucrările lor, irosindu-și astfel timpul.
Dorim ca toți slujitorii Domnului să fie lucrători. Lucrarea de avertizare a sufletelor nu ar trebui să se restrângă la cercul pastorilor, ci ar trebui ca frații care au adevărul în inimile lor și care au exercitat o influență benefică acasă să simtă că asupra lor apasă răspunderea de a consacra o parte din timpul lor mergând pe la vecini și în orașele din împrejurimi ca misionari ai lui Dumnezeu. Ei ar trebui să ducă publicațiile noastre, să se angajeze în conversație și, în spiritul lui Hristos, să se roage pentru și cu aceia pe care îi vizitează. Aceasta este lucrarea ce va trezi un spirit de cercetare și reformă.
Ani de-a rândul a atras Domnul atenția poporului Său asupra reformei sănătății. Aceasta este una dintre marile ramuri ale lucrării de pregătire pentru venirea Fiului omului. Ioan Botezătorul a ieșit în spiritul și puterea lui Ilie pentru a pregăti calea Domnului și a-i întoarce pe oameni la înțelepciunea celor drepți. El a reprezentat pe cei ce trăiesc în aceste ultime zile și cărora Dumnezeu le-a încredințat adevăruri sacre pentru a le prezenta înaintea poporului, pentru a pregăti calea celei de-a doua apariții a lui Hristos. Ioan a fost un reformator. Îngerul Gabriel, trimis din cer, a ținut o cuvântare despre reforma sănătății tatălui și mamei lui Ioan. El a spus că Ioan nu trebuia să bea vin sau băutură tare și că avea să fie umplut cu Duhul Sfânt de la nașterea sa.
-62-
Ioan s-a despărțit de prietenii săi și de viața îmbelșugată. Simplitatea îmbrăcămintei sale, un veșmânt țesut din păr de cămilă, era o mustrare permanentă la adresa extravaganței și etalării preoților evrei și la adresa oamenilor în general. Hrana sa, pur vegetariană, constând din roșcove și miere sălbatică, era o mustrare pentru îngăduința apetitului și lăcomia ce stăpânea pretutindeni. Profetul Maleahi declară: “Iată, vă voi trimite pe proorocul Ilie, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare și înfricoșată. El va întoarce inima părinților spre copii și inima copiilor spre părinții lor.” Aici, profetul descrie caracterul lucrării. Cei care au de pregătit calea pentru cea de-a doua venire a lui Hristos sunt reprezentați prin credinciosul Ilie, tot așa cum Ioan a venit în spiritul lui Ilie pentru a pregăti calea pentru prima venire a lui Hristos. Trebuie agitat marele subiect al reformei și conștiința poporului trebuie astfel trezită. Solia trebuie însoțită de cumpătarea în toate lucrurile, pentru a întoarce poporul lui Dumnezeu de la idolatria lui, de la lăcomie, de la extravaganțele manifestate în îmbrăcăminte și în alte lucruri.
Tăgăduirea de sine, umilința și cumpătarea, cerute de la cei drepți, pe care Dumnezeu îi conduce și îi binecuvântează în mod deosebit, urmează să fie prezentate poporului în contrast cu obiceiurile extravagante care distrug sănătatea celor ce trăiesc în acest veac degenerat. Dumnezeu a arătat că reforma sănătății este tot atât de strâns legată de solia celui de-al treilea înger cum este mâna legată de corp. Nicăieri nu poate fi găsită o cauză mai mare a degradării fizice și morale ca aceea a neglijării acestui subiect important. Cei ce-și îngăduie apetitul și pasiunea și își închid ochii față de lumină de frică să nu vadă îngăduințele păcătoase pe care nu sunt dispuși să le părăsească, sunt vinovați înaintea lui Dumnezeu. Oricine se întoarce de la lumină într-un domeniu anume își împietrește inima pentru a nesocoti lumina în alte privințe. Oricine încalcă obligațiile morale în ce privește alimentația și îmbrăcămintea pregătește calea pentru încălcarea cerințelor lui Dumnezeu privitoare la interese veșnice. Trupurile noastre nu ne aparțin. Dumnezeu are pretenția ca noi să avem grijă de vasul pe care ni l-a dat, pentru a-I putea oferi trupurile noastre ca o jertfă vie, sfântă și plăcută. Trupurile noastre aparțin Celui ce le-a făcut și suntem legați de datoria de a deveni cunoscători în ce privește cele mai bune mijloace de a le păzi de stricăciune. Dacă slăbim trupul prin auto indulgență, prin îngăduirea poftei și prin faptul că ne îmbrăcăm în conformitate cu modele ce distrug sănătatea, pentru a fi în armonie cu lumea, devenim vrăjmași ai lui Dumnezeu.
-63-
Fratele și sora K. nu au apreciat lumina privitoare la reforma sănătății. Ei nu au găsit că aceasta are vreo legătură cu solia îngerului al treilea. Providența i-a scos pe cei din poporul lui Dumnezeu din obiceiurile extravagante ale lumii, i-a îndepărtat de îngăduirea apetitului și a pasiunii, pentru a se plasa pe platforma tăgăduirii de sine și a cumpătării în toate lucrurile. Poporul pe care-l conduce Dumnezeu va fi deosebit. Ei nu vor fi asemenea lumii. Însă, dacă urmează călăuzirea lui Dumnezeu, ei vor împlini scopurile Sale și vor preda voinței Lui propria lor voință. Hristos va locui în inimă. Templul lui Dumnezeu va fi sfânt. Trupul vostru, spune apostolul, este templul Duhului Sfânt. Dumnezeu nu cere de la copiii Săi tăgăduirea de sine în detrimentul tăriei fizice. El le cere să respecte legile naturale, să-și păstreze sănătatea fizică. Calea naturală este drumul marcat de El, și aceasta este suficient de largă pentru orice creștin. Dumnezeu a asigurat cu mână largă un belșug de daruri mărinimoase de tot felul pentru subzistența și bucuria noastră. Însă ca noi să ne putem bucura de apetitul natural, care va păstra sănătatea și prelungi viața, El pune restricții asupra poftei. El spune: Fiți atenți, înfrânați-vă și tăgăduiți apetitul nefiresc. Dacă ne creăm un apetit stricat, violăm legile ființei noastre și ne asumăm răspunderea pentru faptul că am fi abuzat de corpurile noastre și că am adus boala asupra noastră.
-64-
Spiritul și puterea lui Ilie au mișcat inimile înspre reformă și le-a călăuzit spre înțelepciunea celor drepți. Fratele și sora K. nu au fost convertiți la reforma sănătății, în ciuda dovezilor numeroase pe care le-a furnizat Dumnezeu despre acest subiect. Tăgăduirea de sine este esențială pentru religia adevărată. Cei care nu au învățat să se lepede de sine sunt lipsiți de o evlavie vie, practică. Nu ne putem aștepta la altceva decât ca cerințele religiei să vină în contact cu simțămintele firii și cu interesele lumești. Este de lucru pentru toți în via Domnului. Nimeni nu ar trebui să stea degeaba. Toți îngerii lui Dumnezeu se află în mișcare, urcând la cer și coborând iarăși pe pământ cu solii de îndurare și avertizare. Acești soli îngerești lucrează la mintea și inima oamenilor. Există pretutindeni bărbați și femei ale căror inimi sunt dispuse să se lase inspirate de adevăr. Dacă aceia care cunosc adevărul ar lucra acum împreună cu Duhul lui Dumnezeu, am vedea împlinită o mare lucrare.
Noi câmpuri sunt deschise, în care toți își pot pune la probă chemarea printr-un efort experimental pentru a aduce suflete afară din întuneric și eroare, stabilindu-le astfel pe platforma adevărului veșnic. Dacă fratele și sora K. simt că Dumnezeu i-a chemat în lucrarea Sa, ei au destul de făcut pentru a chema păcătoși la pocăință; însă, pentru ca Dumnezeu să lucreze în și prin ei, au nevoie de o convertire deplină. Lucrarea de pregătire a unui popor pentru venirea lui Hristos în aceste ultime zile este o lucrare cu desăvârșire solemnă și sfântă și reclamă lucrători devotați, lipsiți de egoism. Cei ce au umilință, credință, energie, perseverență și hotărâre vor găsi destule de făcut în via Stăpânului. Există îndatoriri importante de împlinit, care cer seriozitate și o exercitare a tuturor puterilor. Dumnezeu acceptă slujirea de bunăvoie. Dacă adevărul pe care-l mărturisim are o importanță atât de covârșitoare încât să hotărască soarta sufletelor, cât de atenți ar trebui să fim când îl prezentăm!
“Cărarea celor drepți este ca lumina strălucitoare, care merge crescând până la miezul zilei.” Frate și soră K., dacă ați fi mers în lumină, în timp ce aceasta strălucea pe cărarea voastră, dacă v-ați fi apropiat mai mult de Dumnezeu, dând crezare cu statornicie adevărului și umblând cu umilință înaintea lui Dumnezeu în lumina pe care a dat-o, ați avea acum o experiență de o valoare inestimabilă. Dacă ați fi cultivat talentele pe care vi le-a împrumutat Dumnezeu, ați fi strălucit ca lumini în lume. Însă lumina tuturor celor care nu umblă în ea devine întuneric. Pentru a fi acceptați și binecuvântați de Dumnezeu așa cum au fost părinții noștri, trebuie să fim credincioși ca ei. Trebuie să tragem foloase de pe urma luminii noastre, după cum au făcut-o profeții credincioși din vechime. Dumnezeu cere de la noi în raport cu harul pe care l-a revărsat asupra noastră, iar El nu va accepta nimic mai prejos decât ceea ce pretinde. Toate justele Sale cereri trebuie împlinite pe deplin. Pentru ca noi să ne achităm de responsabilități, trebuie să stăm pe acel teren înălțat pe care l-a pregătit pentru noi ordinea și înaintarea adevărului sacru.
-65-
Fratele L. nu reușește să obțină acea influență sfințitoare a adevărului lui Dumnezeu asupra inimii. El nu este îngăduitor, umil și îndelung răbdător cum ar trebui să fie. Se tulbură ușor; eul se înalță și el spune și face multe lucruri fără să reflecteze cum se cuvine. El nu exercită întotdeauna o influență mântuitoare. Dacă ar fi impregnat cu Duhul lui Hristos, s-ar putea prinde cu o mână de Cel puternic, în timp ce cu mâna credinței și iubirii s-ar întinde către bietul păcătos. Fratele L. are nevoie de puternica influență a iubirii divine; căci aceasta i-ar înnoi și rafina inima, i-ar sfinți viața, ar înălța și înnobila omul în întregime. Atunci cuvintele și faptele sale ar avea mireasma cerului, și nu a propriului său duh.
Dacă sunt sădite în inimă cuvintele vieții veșnice, se va aduce roadă în neprihănire și pace. Trebuie să birui spiritul de independență și trufie, dragul meu frate. Ar trebui să cultivi un spirit care este dispus să fie învățat și sfătuit. Indiferent de ce ar spune sau face alții, ar trebui să spui: Ce are a face aceasta cu mine? Hristos m-a îndemnat să-L urmez. Ar trebui să cultivi un spirit de blândețe. Ai nevoie de experiență în ce privește adevărata evlavie, căci, dacă nu ai acest lucru, nu te poți angaja cu pricepere în lucrarea lui Dumnezeu. Duhul tău trebuie să se înmoaie și să fie supus, fiind adus la ascultarea față de voința lui Hristos. Ar trebui să păstrezi în orice situație acea demnitate a umilinței ce caracterizează pe orice urmaș al lui Isus. Comportamentul nostru, cuvintele și acțiunile noastre predică de la sine altora. Suntem epistole vii, cunoscute și citite de toți oamenii.
-66-
Ar trebui să fii cu băgare de seamă să nu predici adevărul dintr-un spirit de ceartă sau împotrivire; căci, dacă faci astfel, cu siguranță vei întoarce lupta împotriva ta și vei fi găsit că faci să înainteze cauza vrăjmașului mai degrabă decât cea a adevărului lui Dumnezeu. Ori de câte ori te angajezi într-un diferend, ar trebui s-o faci dintr-un simțământ al datoriei. Dacă faci din Dumnezeu tăria ta și te supui, lăsând ca adevărul să câștige biruința, mijloacele folosite de Satana și săgețile sale arzătoare vor cădea chiar împotriva lui, iar tu vei fi întărit, păzit de greșeli și de orice cale falsă. Ai nevoie să cultivi prevederea și să nu înaintezi cu grabă în propria ta putere. Lucrarea este importantă și sacră și ai nevoie de multă înțelepciune. Ar trebui să te sfătuiești cu frații care au experiență în lucrare. Însă, mai presus de orice altceva, ar trebui să îți cunoști bine propriile slăbiciuni și primejdii și să-ți întărești punctele slabe din caracter, pentru a nu cădea pe calea credinței.
Trăim sub amenințarea primejdiilor din ultimele zile și, dacă vom avea un spirit de mândrie și independență, vom fi expuși șiretlicurilor lui Satana și vom fi biruiți. Independența trebuie îndepărtată de la tine și tu să fii ascuns în Dumnezeu, depinzând numai de El pentru a primi putere. Bisericile nu au nevoie de munca ta. Dacă ești consacrat lui Dumnezeu, poți lucra în câmpuri noi, iar Dumnezeu va lucra cu tine. Dumnezeu va accepta o inimă și o viață curată. Nu va privi la nimic mai prejos de acestea. Trebuie să suferim cu Hristos dacă vrem să domnim împreună cu El.
Fratele M. ar fi putut realiza lucruri bune dacă, cu ani în urmă, ar fi dat totul pentru Hristos. El nu a fost sfințit prin adevăr; inima lui nu a fost cinstită față de Dumnezeu. El și-a ascuns talantul în pământ. Ce va spune acela care și-a folosit talentele într-un mod greșit, când Stăpânul îi va cere să dea socoteală de isprăvnicia sa? Fratele M. nu a fost o pricină de laudă pentru cauza lui Dumnezeu. Este primejdios să te lupți cu providența lui Dumnezeu și să fii nemulțumit aproape de orice lucru, ca și când ar fi fost un aranjament special de împrejurări menit să ispitească și să distrugă. Lucrarea de limpezire și curățire pentru a ne pregăti pentru cer este o mare lucrare și ne va costa multe încercări și suferințe, deoarece voința noastră nu este supusă voinței lui Hristos. Trebuie să umblăm prin cuptor până când focul va fi consumat reziduurile și vom fi curățiți, reflectând chipul divin. Cei care își urmează înclinațiile și se lasă conduși de aparențe nu au o judecată bună cu privire la ceea ce face Dumnezeu. Ei sunt plini de nemulțumire. Văd eșec acolo unde este un real triumf și o mare pierdere acolo unde este câștig; și, asemenea lui Iacov, ei sunt gata să exclame: “Toate acestea îmi stau împotrivă”, când tocmai lucrurile de care se plâng lucrează împreună pentru binele lor.
-67-
Fără cruce nu există nici coroană. Cum poate fi cineva tare în Domnul fără încercări? Pentru a avea tărie, ne trebuie exercițiu. Pentru a avea o credință puternică, trebuie să fim puși în împrejurări în care credința noastră va fi pusă la lucru. Chiar înainte de martiriul său, apostolul Pavel l-a povățuit pe Timotei: “Suferă împreună cu Evanghelia, prin puterea lui Dumnezeu”. Prin multe strâmtorări urmează să intrăm în Împărăția lui Dumnezeu! Mântuitorul nostru a fost încercat în toate modurile posibile și totuși El a triumfat neîncetat în Dumnezeu. Este privilegiul nostru să fim puternici în tăria lui Dumnezeu, în toate împrejurările, și să ne lăudăm cu crucea lui Hristos.
O experiență în care nu putem avea încredere
Dragă soră N.,
În viziunea ce mi s-a dat pe 10 decembrie 1871, am văzut că unele lucruri fuseseră mari piedici în calea restabilirii sănătății tale. Trăsăturile tale particulare de caracter te-au împiedicat să te bucuri de binele pe care l-ai fi putut primi și să-ți recapeți sănătatea, așa cum s-ar fi putut întâmpla. Tu ai o rutină anume după care acționezi și nu te lași deloc întoarsă de la ea. Ai idei proprii pe care le aplici, când, adesea, ele nu sunt în armonie cu legile care guvernează trupul, ci doar cu judecata ta.
-68-
Tu ai o fire încăpățânată și o voință neînduplecată și crezi că înțelegi propriul caz mai bine decât o pot face alții, pentru că te conduci după simțăminte. Ești călăuzită de sentimente și te conduci doar după experiența ta. Ai încercat cutare sau cutare plan spre deplina ta satisfacție și ai hotărât că e cel mai bine să urmezi propria judecată în cazul tău. Însă care a fost standardul pe care l-ai avut? Răspuns: sentimentele. Acum, sora mea, ce-au sentimentele de-a face cu elementele faptice, reale în acest caz? Prea puțin. Sentimentele sunt un criteriu nefericit, mai ales când sunt guvernate de o imaginație bogată și o voință neclintită. Ești o fire foarte hotărâtă și ai înaintea ta un plan trasat clar; însă nu abordezi cazul tău dintr-o perspectivă corectă. Judecata ta nu este un lucru în care să te poți încrede când este vorba chiar de cazul în care te afli.
Mi s-a arătat că reușisei să-ți ameliorezi starea întrucâtva, dar nu într-atât de mult, de repede și deplin cum ar fi trebuit, aceasta pentru că îți iei cazul în propriile mâini. Pentru acest motiv și pentru ca să poți simți că este de datoria ta să te lași călăuzită de judecata celor cu mai multă experiență, am dorit să vii la Institutul de Sănătate. Medicii de la acest Institut cunosc boala, cauzele și tratamentul corect pentru ea mai bine decât poți tu; și dacă vei renunța de bunăvoie la ideile tale fixe și vei accepta judecata lor, există nădejdea de a te însănătoși. Dacă refuzi însă să faci aceasta, nu văd nici o speranță să ajungi la ceea ce-ai putea fi, printr-un tratament adecvat.
După cum am spus-o și mai înainte, tu, sora mea, te bizui pe experiență. Experiența ta hotărăște să urmezi o anumită cale. Dar ceea ce unii numesc experiență nu este deloc așa ceva; este pur și simplu obicei sau doar o îngăduință urmată orbește adeseori cu ignoranță, printr-o hotărâre neschimbată, încăpățânată și fără a judeca obiectiv sau a te informa cu privire la legile care acționează în direcția obținerii rezultatului dorit.
Va continua.