Continuare.
Cei din poporul nostru merg în mod constant în regres în ce privește reforma sănătății. Satana vede că nu poate avea o putere la fel de mare de a-i stăpâni cum ar avea dacă aceștia și-ar îngădui pofta. Sub influența alimentelor nesănătoase, conștiința intră în amorțire, mintea se întunecă și capacitatea ei de a fi impresionată este tocită. Însă vina păcătosului nu este micșorată pentru motivul amorțirii conștiinței violate și insensibilizării ei.
Satana corupe mintea și distruge sufletul prin ispitele sale subtile. Vor vedea oare cei din poporul nostru și vor simți păcatul îngăduirii unui apetit stricat? Vor renunța ei la ceai, cafea, mâncăruri cu carne și toate alimentele ațâțătoare și își vor consacra răspândirii adevărului mijloacele materiale cheltuite pentru asemenea îngăduințe vătămătoare? Aceste stimulente nu fac decât rău; cu toate acestea, vedem cum un număr mare dintre aceia care mărturisesc că sunt creștini folosesc tutunul. Chiar acești bărbați vor deplânge răul alcoolismului și, în timp ce vorbesc împotriva folosirii băuturilor spirtoase, vor scuipa din gură sucul tutunului. Din moment ce starea de sănătate a minții depinde de condiția normală a forțelor vitale, ce grijă ar trebui arătată pentru a nu folosi nici stimulente, nici narcotice!
Tutunul este o otravă lentă, perfidă, iar urmările lui sunt mai greu de curățat din organism decât cele ale alcoolului. Ce putere poate avea cel devotat tutunului pentru a opri înaintarea alcoolismului? Trebuie să existe o revoluție în lumea noastră în privința tutunului înainte ca securea să fie înfiptă la rădăcina pomilor. Chiar lărgim și mai mult subiectul acesta. Ceaiul și cafeaua întrețin un apetit crescând pentru stimulente mai puternice, ca tutunul și alcoolul. Și ne apropiem și mai mult de cămin, de mesele zilnice, acele mese încărcate din familiile creștine. Se practică cumpătarea în toate aceste lucruri? Sunt împlinite aici reformele — care sunt vitale pentru sănătate și fericire? Fiecare creștin adevărat își va stăpâni apetitul și pasiunile. Dacă nu este eliberat din lanțurile și robia apetitului, nu poate fi un adevărat slujitor ascultător al lui Hristos. Îngăduirea apetitului și a pasiunilor face ca adevărul să nu aibă nici un efect asupra inimii. Îi este cu neputință spiritului și puterii adevărului să sfințească un om, suflet, trup și spirit, când acesta se află sub stăpânirea apetitului și pasiunii.
“Nu pot să mă cobor”
“Am o mare lucrare de făcut”, spune Neemia, “și nu pot să mă cobor; cât timp aș lăsa-o ca să vin la voi, lucrul ar înceta.”
Pe 3 ianuarie 1878 mi-a fost arătat că poporul lui Dumnezeu nu ar trebui să iasă nici un moment din starea de veghere și vigilență. Satana este pe urmele noastre. El este hotărât să biruie prin ispitele lui pe poporul păzitor al poruncilor lui Dumnezeu. Dacă nu-i lăsăm nici un loc descoperit, ci ne împotrivim stratagemelor lui, statornici în credință, vom avea tăria de a ne despărți de orice nelegiuire. Cei ce țin poruncile lui Dumnezeu vor fi o putere în țară, dacă trăiesc în conformitate cu lumina și privilegiile pe care le au. Ei pot fi modele de evlavie, sfinți în inimă și conversație. Nu vom avea liniște, astfel încât să putem înceta vegherea și rugăciunea. Pe măsură ce timpul ca Hristos să Se arate pe norii cerului se apropie, ispitele lui Satana vor fi folosite pentru a apăsa cu mai mare putere asupra celor care țin poruncile lui Dumnezeu; căci el știe că are puțină vreme.
-571-
Lucrarea lui Satana va fi dusă la împlinire prin agenții săi. Predicatori care urăsc Legea lui Dumnezeu vor folosi orice mijloace pentru a îndepărta sufletele de la loialitatea lor față de Dumnezeu. Cei mai înverșunați vrăjmași ai noștri se vor afla printre adventiștii de ziua întâi. Inimile lor sunt deplin hotărâte să ducă război împotriva celor ce țin poruncile lui Dumnezeu și au credința lui Isus. Cei care aparțin acestei categorii simt că este o virtute să vorbească, să scrie și să dea pe față ura cea mai amarnică împotriva noastră. Nu trebuie să ne așteptăm să vină un comportament cinstit sau dreptate din mâinile lor. Mulți dintre ei sunt insuflați de Satana cu o nebunie grozavă, îndreptată spre păzitorii poruncilor lui Dumnezeu. Vom fi ponegriți, prezentați într-o lumină greșită; toate motivațiile și acțiunile noastre vor fi judecate în mod eronat, iar caracterele ne vor fi atacate. În acest mod se va manifesta mânia balaurului. Dar am văzut că nu trebuie să ne descurajăm câtuși de puțin. Tăria noastră este în Isus, apărătorul nostru. Dacă, în umilință, avem încredere în Dumnezeu și ne prindem cu tărie de făgăduințele Sale, El ne va da har și înțelepciune cerească pentru a ține piept vicleșugurilor lui Satana și a ieși biruitori.
În vedenia pe care am avut-o de curând, am văzut că a trece la represalii sau a ne coborî de la înălțimea marii noastre lucrări la nivelul lor, pentru a le înfrunta calomniile, nu va face ca influența noastră să crească sau să câștigăm favoarea lui Dumnezeu. Există unii care vor recurge la orice fel de amăgire și minciuni grosolane pentru a-și atinge țelul și a amăgi suflete și de a arunca un stigmat asupra Legii lui Dumnezeu și acelora care adoră să o păzească. Ei vor repeta cele mai contradictorii și mai ticăloase neadevăruri, iarăși și iarăși, până ajung să se convingă pe ei înșiși că sunt adevărate. Acestea sunt cele mai puternice argumente pe care le au pentru a le folosi împotriva Sabatului poruncii a patra. Nu ar trebui să îngăduim ca sentimentele noastre să pună stăpânire pe noi și să ne distragă de la lucrarea de avertizare a lumii.
Cazul lui Neemia a fost prezentat înaintea mea. El era angajat în lucrarea de înălțare a zidurilor Ierusalimului, iar vrăjmașii lui Dumnezeu erau hotărâți ca zidurile să nu fie construite. “Dar Sanbalat, Tobia, Arabii, Amoniții și Asdodiții s-au supărat foarte tare când au auzit că dregerea zidurilor înainta și că spărturile începeau să se astupe. S-au unit toți împreună ca să vină împotriva Ierusalimului și să-i facă stricăciuni.”
-572-
În acest caz, un spirit de ură și potrivnicie față de evrei a constituit liantul care a strâns împreună și a creat o simpatie reciprocă între grupuri diferite de oameni, care altminteri s-ar fi războit unul cu altul. Aceasta ilustrează bine situația la care suntem adesea martori în zilele noastre, a unității existente între oamenii diferitelor denominațiuni pentru a se împotrivi adevărului prezent — oameni a căror unică legătură pare a fi aceea care prin natura ei aparține balaurului, manifestând încrâncenare și ură împotriva rămășiței care păzesc poruncile lui Dumnezeu. Aceasta se vede mai ales la adventiștii de ziua întâi, cei fără o zi anume și pentru care “toate zilele-s la fel”, care se pare că au o reputație pentru faptul că se urăsc și se calomniază reciproc — aceasta când pot găsi ceva timp disponibil în afara eforturilor de a-i reprezenta greșit, a-i calomnia și a-i insulta în toate felurile pe adventiștii de ziua a șaptea.
“Atunci ne-am rugat Dumnezeului nostru și am pus o strajă zi și noapte, din cauza lor.” Ne aflăm necurmat în primejdia de a deveni încrezători în propriile noastre forțe, bizuindu-ne pe înțelepciunea noastră și nefăcând din Dumnezeu tăria noastră. Nimic nu-l deranjează pe Satana atât de mult ca faptul că îi cunoaștem stratagemele. Dacă simțim primejdiile care ne pândesc, vom simți nevoia rugăciunii, așa cum a simțit-o Neemia, și, asemenea lui, vom obține acea apărare reală care ne va da siguranță în timp de primejdie. Dacă suntem neglijenți și indiferenți, vom fi în mod sigur biruiți de mașinațiile lui Satana. Trebuie să fim vigilenți. Câtă vreme recurgem, ca Neemia, la rugăciune, ducându-ne toate încurcăturile și poverile înaintea lui Dumnezeu, nu trebuie să simțim că nu mai avem altceva de făcut. Trebuie să și veghem când ne rugăm. Ar trebui să fim cu ochii la lucrarea adversarilor noștri, ca să nu câștige avantaj în lucrarea lor de amăgire a sufletelor. Ar trebui să facem eforturi, în înțelepciunea lui Hristos, de a dejuca țelurile lor, dar, în același timp, să nu-i lăsăm să ne sustragă de la marea noastră lucrare. Adevărul este mai puternic decât rătăcirea. Dreptatea va câștiga în lupta cu răul.
-573-
Poporul Domnului caută să repare spărtura care a fost făcută în Legea lui Dumnezeu. “Ai tăi vor zidi iarăși pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune; vei fi numit ‘Dregător de spărturi’, ‘Cel ce drege drumurile și face țara cu putință de locuit.’ Dacă îți vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ți faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfințești pe Domnul, slăvindu-L, și dacă-L vei cinsti, neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale și nededându-te la flecării, atunci te vei putea desfăta în Domnul și Eu te voi sui pe înălțimile țării, te voi face să te bucuri de moștenirea tatălui tău Iacov; căci gura Domnului a vorbit.”
Aceasta îi deranjează pe vrăjmașii credinței noastre și este folosit orice mijloc pentru a ne împiedica în lucrare. Și cu toate acestea, zidul distrus se înalță neîncetat. Lumea este avertizată și mulți încetează să mai calce în picioare Sabatul lui Iehova. Dumnezeu este angajat în această lucrare și omul nu o poate opri. Îngeri ai lui Dumnezeu se alătură eforturilor slujitorilor Săi credincioși, iar lucrarea înaintează în mod constant. Vom întâmpina împotriviri de tot soiul, cum au întâmpinat și cei ce ridicau zidurile Ierusalimului; dacă însă vom veghea, ne vom ruga și vom lucra, așa cum au făcut-o ei, Dumnezeu va lupta pentru noi și ne va dărui victorii prețioase.
Neemia, “s-a alipit de Domnul și nu s-a despărțit de calea lui, ci a păzit poruncile Sale, pe care Domnul le-a făcut cunoscute lui Moise; și Domnul a fost cu el”. Au fost trimiși soli în mod repetat, solicitând o întrevedere cu Neemia, dar el a refuzat întâlnirea cu ei. Au fost aduse amenințări cutezătoare privitoare la ceea ce aveau de gând să înfăptuiască și au fost trimiși soli pentru a adresa cuvântări poporului angajat în lucrarea de zidire. Aceștia au prezentat perspective atrăgătoare și au promis constructorilor eliberarea de restricții și privilegii minunate dacă aveau să-și unească interesele cu ale lor și să înceteze lucrarea de zidire.
Dar poporului i s-a poruncit să nu se angajeze în controverse cu vrăjmașii lor și să nu le adreseze nici un cuvânt în replică, astfel ca să nu li se ofere vreun avantaj verbal. S-a recurs la amenințări și ridiculizări. Ei au spus: “Dacă se va sui o vulpe, le va dărâma zidul de piatră”. Sanbalat “s-a mâniat și s-a supărat foarte tare. Și și-a bătut joc de iudei”. Neemia s-a rugat: “Ascultă, Dumnezeul nostru, cum suntem batjocoriți! Fă să cadă ocările lor asupra capului lor”.
-574-
“Le-am trimis soli cu următorul răspuns: ‘Am o mare lucrare de făcut și nu pot să mă cobor; cât timp aș lăsa-o ca să vin la voi, lucrul ar înceta’. Mi-au făcut în patru rânduri aceeași cerere și le-am dat același răspuns. Sanbalat mi-a trimis solia aceasta a cincea oară prin slujitorul său, care ținea în mână o scrisoare deschisă.”
Vom întâlni cea mai crâncenă împotrivire din partea adventiștilor care se opun Legii lui Dumnezeu. Dar, asemenea constructorilor zidurilor Ierusalimului, nu ar trebui să ne lăsăm abătuți și să fim împiedicați din lucrarea noastră de zvonuri, de trimiși care doresc discuții sau controverse sau de amenințări de natură să intimideze, de publicarea neadevărurilor sau de orice stratageme pe care le poate insufla Satana. Răspunsul nostru ar trebui să fie: Suntem angajați într-o mare lucrare și nu ne putem coborî. Vom fi uneori în încurcătura de a nu ști ce cale ar trebui să urmăm pentru a menține onoarea cauzei lui Dumnezeu și de a apăra adevărul Său.
Calea urmată de Neemia ar trebui să aibă o puternică influență asupra minții noastre în ceea ce privește modul de a înfrunta astfel de împotrivitori. Ar trebui să aducem în rugăciune toate aceste lucruri înaintea Domnului, așa cum și Neemia a rostit cererea sa fierbinte, în timp ce duhul său era smerit. El s-a prins de Dumnezeu cu o credință neșovăitoare. Aceasta este calea pe care ar trebui s-o urmăm. Timpul este prea prețios pentru a fi devotat de către slujitorii lui Dumnezeu apărării caracterului lor, umbrit de cei ce urăsc Sabatul Domnului. Ar trebui să înaintăm cu o convingere nestrămutată, crezând că Dumnezeu va acorda adevărului Său mari și prețioase victorii. În umilință, blândețe și curăție a vieții, sprijinindu-ne pe Isus, ar trebui să ducem cu noi puterea de convingere că avem adevărul.
Noi nu înțelegem, după cum avem privilegiul s-o facem, credința și încrederea pe care le putem avea în Dumnezeu și marile binecuvântări pe care ni le va da credința. Avem o lucrare importantă înaintea noastră. Trebuie să obținem o pregătire morală pentru Cer. Cuvintele și exemplul pe care-l dăm trebuie să vorbească lumii. Îngerii lui Dumnezeu sunt angajați activ în lucrarea de a sluji copiilor lui Dumnezeu. Sunt consemnate făgăduințe prețioase, cu condiția să ne supunem cerințelor lui Dumnezeu. Cerul este plin de cele mai bogate binecuvântări, gata spre a ne fi oferite. Dacă simțim nevoia pe care o avem și venim la Dumnezeu cu sinceritate și credință solidă, vom fi aduși în strânsă părtășie cu Cerul și vom fi canale de lumină pentru lume.
-575-
Trebuie să răsune adesea avertizarea: “Fiți treji și vegheați! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește și caută pe cine să înghită.”