Încrederea în sine, o cursă
Frate B., cu spiritul pe care-l ai în prezent, de independență și încăpățânare, te vei îndepărta tot mai mult și mai mult de adevăr; și, dacă nu te convertești, te vei dovedi o mare piedică pentru cauza lui Dumnezeu în orice loc în care ai o influență oarecare. Ești tenace în susținerea părerilor tale. Trebuie să renunți la spiritul tău de independență înainte de a putea vedea totul clar. Ai făcut-o pe soția ta să creadă că ești un mai bun cunoscător al adevărului decât oricare pastor de-al nostru; ai luat cheile cunoașterii în propriile-ți mâini în ceea ce o privește pe soția ta și ai ținut-o în întuneric. Dumnezeu a dăruit bisericii Sale oameni cu judecată, experiență și credință. Ei cunosc calea adevărului și a mântuirii, căci au căutat-o cu un duh zdrobit din pricina împotrivirii pe care au fost siliți s-o întâmpine din partea acelor oameni care au preschimbat adevărul lui Dumnezeu într-o minciună; iar câștigul realizat de acești slujitori credincioși ai lui Dumnezeu este dat lumii.
Sunt foarte puțini cei care își dau seama de natura nobilă a lucrării lui Dumnezeu în comparație cu grijile afacerilor vremelnice ale vieții. Isus, Învățătorul ceresc, a dat prin ucenicii Săi lecții pentru educația noastră. Când i-a trimis pe cei doisprezece, i-a instruit ca în orice oraș sau orășel ar intra să întrebe cine era acolo vrednic de atenția și vizita lor; iar dacă ar găsi un loc potrivit, unde oamenii ar prețui binecuvântările ce le-au fost trimise — privilegiul de a-i găzdui pe solii lui Hristos — acolo ar fi urmat să locuiască și să-și lase pacea până aveau să părăsească acel oraș. Nu au fost instruiți să viziteze orice casă și fiecare casă, fără să aleagă, impunând oamenilor prezența lor, fie că erau sau nu bineveniți; dacă nu erau însă bineveniți, dacă pacea lor nu putea rămâne în casa aceea, urma ca ei să o părăsească și să caute o casă ai cărei membri erau vrednici, o casă în care duhul lor se putea odihni.
-450-
Când mesagerii lui Hristos care merg să învețe și pe alții adevărul sunt respinși, iar cuvintele lor nu-și găsesc nici un loc în inimă, Hristos este respins și Cuvântul Său disprețuit în persoana solilor adevărului, pe care El i-a ales și trimis. Aceasta are o aplicație deplină în acest veac al lumii, întocmai cum a avut în vremea în care Hristos a dat această îndrumare solilor săi aleși.
Când Hristos era pe pământ, existau oameni care nu aveau nici urmă de respect sau considerație pentru solii lui Dumnezeu și nici nu prețuiau avertizarea acestora mai presus de propria lor judecată; tot așa și în acest veac al lumii, există oameni care nu respectă mărturia slujitorilor aleși ai lui Dumnezeu tot atât de mult ca opiniile proprii. Astfel de persoane nu pot beneficia de lucrările slujitorilor lui Dumnezeu și nu trebuie pierdut timpul dezonorând lucrarea lui Dumnezeu pentru a veni în întâmpinarea unor asemenea oameni. Hristos le-a spus servilor pe care i-a trimis: “Cine vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă; și cine vă nesocotește pe voi, pe Mine Mă nesocotește; iar cine Mă nesocotește pe Mine, nesocotește pe Cel ce M-a trimis pe Mine.”
Hristos dă putere glasului bisericii. “Adevărat vă spun, că orice veți lega pe pământ va fi legat în cer; și orice veți dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer.” Nu este avut în vedere nimic de felul acesta — un om care să pornească pe propria-i răspundere și să apere orice fel de păreri, indiferent de judecata bisericii. Dumnezeu a învestit biserica Sa cu cea mai mare putere sub cer. Prin poporul Său unit în plenul bisericii, vocea lui Dumnezeu este aceea care trebuie respectată.
-451-
Dumnezeu a dat bisericii Sale oameni cu experiență, care au postit, au plâns și s-au rugat chiar noaptea întreagă ca Dumnezeu să deschidă Scripturile pentru mintea lor. În umilință, acești oameni au oferit lumii câștigul provenit din experiența lor matură. Este aceasta lumina Cerului sau a oamenilor? Are vreo valoare sau nu face nici două parale? Fratele B. desfășoară o lucrare de răspândire a părerilor greșite despre adevărul biblic, pe care într-o zi va dori să le retracteze; va fi însă în zadar. Se poate pocăi, poate fi chiar salvat ca din foc; dar, ah, cât de mult timp prețios va fi fost pierdut, timp care nu va mai putea fi răscumpărat niciodată! Cât de multă sămânță a aruncat, sămânță care n-a adus decât mărăcini și spini! Cât de multe suflete au fost pierdute, suflete care ar fi putut fi salvate dacă ar fi încercat să răspândească lumina cea adevărată cu aceeași pasiune cu care și-a răspândit întunericul! Dar ce n-ar fi făcut, dacă ar fi fost consacrat, sfințit prin adevăr! Fratele B. se simte prea independent, prea bogat și neducând lipsă de nimic pentru a vedea că are nevoie de ceva. Martorul Credincios a arătat către el și a spus: “Dacă nu veți deveni asemenea unui copilaș, nu veți putea vedea Împărăția Cerurilor.” El nu respectă lumina adevărului, adusă cu atâta grijă în cărți și publicații, dar își înalță propria-i judecată mai presus de cea mai scumpă lumină, iar această lumină va străluci la judecată pentru a-l condamna.
Am văzut că el ridica semne de întrebare în ce-i privește pe bărbații asupra cărora Dumnezeu a pus responsabilitatea lucrării Sale. Își înălța propriile păreri și concepții deasupra luminii pe care Dumnezeu o dăduse prin ei și se lăuda cu cunoștințele lui, fiind un acuzator al fraților lui, fără a-i ocoli pe ambasadorii lui Hristos. Dacă nu se va pocăi de toată această influență puternică folosită pentru a minimaliza judecata slujitorilor lui Dumnezeu și a-i acuza de slăbiciuni și greșeli, înălțându-și propriile păreri deasupra opiniilor lor, o va descoperi consemnată în cărțile scrise împotriva lui, pe care le va vedea cu rușine în ziua lui Dumnezeu.
-452-
Dumnezeu Își va susține slujitorii, îi va păstra pe cei plăcuți Lui; dar vai de cel care va lipsi de putere cuvintele ambasadorilor lui Hristos, care primesc cuvântul din gura lui Dumnezeu pentru a vorbi poporului și care le spun acestora că sabia vine și îi avertizează să se pregătească pentru marea zi a lui Dumnezeu. Fratele B. va descoperi că lucrarea în care a fost angajat nu este nici ușoară, nici comună; este o lucrare care se va întoarce asupra sufletului său cu o greutate zdrobitoare. El și-a adus duhul împotriva lui Dumnezeu. Are înaintea lui o lucrare grea. Hristos spune: “Este cu neputință să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de acela prin care vin!”
Frate B., calea pe care ai urmat-o mi-a fost arătată cu trei ani în urmă. Am văzut că erai greșit în aproape orice acțiune, și cu toate acestea, încercai să potrivești adevărul după acțiunile tale, în loc să le potrivești pe acestea după adevăr. Nu erai o lumină pentru poporul lui Dumnezeu, ci o povară teribilă. Tu nu ridici când este nevoie de așa ceva și îi descurajezi și pe alții de a rămâne în unitate de acțiune. Ești veșnic pus pe critică și în dispoziția de a-i vorbi de rău pe frații tăi; și în timp ce erai ocupat cu cenzurarea căii altora, o groază de buruieni otrăvitoare ți-au năpădit inima și au prins rădăcini adânci în ea. Aceste rădăcini ale amărăciunii care s-au ridicat au necurățit pe mulți și vor necurăți încă pe mulți alții, dacă nu le vezi și nu le smulgi.
Mi-a fost arătat că un spirit aspru, fariseic, avea să crească în fratele B. și să pună stăpânire pe el, în afară doar de cazul în care acesta își vede teribilele defecte de caracter și obține har pentru a îndrepta răul. Înainte de a îmbrățișa adevărul, părea că mâna lui este ridicată împotriva tuturor; spiritul său de combativitate se întărea la orice provocare și respectul de sine era vătămat; era un om dificil, care intra în necazuri și făcea necazuri. Adevărul lui Dumnezeu a făcut o schimbare în el. Dumnezeu l-a primit și mâna Lui l-a ajutat. Însă de când fratele B. și-a pierdut spiritul de consacrare, vechiul său spirit turbulent, de discordie cu ceilalți, s-a întărit continuu și a căutat să câștige supremația. Când va muri față de eu și își va umili inima mândră înaintea lui Dumnezeu, va descoperi cât de neînsemnată îi este tăria; va simți nevoia sprijinului divin și va striga: “Necurat, necurat sunt înaintea Ta, o, Dumnezeule!” Toată lauda sa de sine se va sfârși.
-453-
Viața în această lume furtunoasă, în care întunecimea morală triumfă asupra adevărului și virtuții, va fi pentru creștin un conflict neîncetat. Acesta va descoperi că trebuie să poarte armura; căci el va fi silit să lupte împotriva unor forțe care nu obosesc niciodată și a unor dușmani care nu dorm nicicând. Vom fi împresurați de ispite fără număr; și trebuie să găsim tărie în Hristos pentru a le birui sau vom fi biruiți noi de ele și ne vom pierde sufletele. Avem de făcut o lucrare mare și solemnă, iar dacă vom eșua, ce pierdere îngrozitoare vom avea! Dacă lucrarea pe care ne-a lăsat-o Stăpânul va fi găsită neînfăptuită, nu ni se poate oferi un al doilea test. Ea trebuie să rămână nefăcută pentru totdeauna.
Mi-a fost arătată viața fratelui B. în familia sa. Îngerii plângeau văzând calea urmată de el în cămin; plângeau când îi vedeau soția pe care n-o iubește și care nu primește nici un pic de respect din partea lui, a cărui datorie este de a o iubi și de a o îngriji ca pe propriul său trup, tot așa cum Hristos și-a iubit și și-a îngrijit biserica. El face sforțări ca să scoată în evidență defectele ei, să-și înalțe propria înțelepciune și judecată și s-o facă să-și simtă inferioritatea și când este singură, și în compania altora. În ciuda faptului că este neinstruită, spiritul ei este cu mult mai plăcut lui Dumnezeu decât acela al soțului ei. Dumnezeu privește asupra sorei B. cu cele mai adânci simțăminte de milă. Ea trăiește principiile adevărului, după lumina pe care o are, cu mult mai bine decât soțul ei. Nu va fi răspunzătoare pentru lumina și cunoștința pe care le-a avut soțul ei, dar pe care ea nu le-a avut. El ar putea fi lumină, mângâiere și binecuvântare pentru ea, dar influența lui este folosită într-un mod greșit. Îi citește ceea ce vrea el, ceea ce va da putere concepțiilor și părerilor lui, în timp ce ascunde lumina esențială, pe care nu vrea ca ea s-o audă.
Nu-și respectă soția și le îngăduie copiilor săi să manifeste lipsă de respect față de ea. Acești copii sunt lăsați să crească asemenea copiilor lui Eli. Ei nu sunt înfrânați, iar această neglijență se va întoarce odată și odată împotriva lui. Fratele B. va culege în mod sigur ceea ce seamănă acum. În multe privințe, sora B. este mai aproape de Împărăția Cerurilor decât soțul ei. Acești copii nesupuși, neascultători, care nu sunt educați în spiritul stăpânirii de sine, vor înfige ghimpi în inimile părinților lor, iar aceștia nu-i vor putea opri; și apoi, la judecată, Dumnezeu îi va chema pe părinți să dea socoteală pentru faptul că au adus copii pe lume și i-au lăsat să crească needucați, neiubitori și neiubiți. Acești copii nu pot fi mântuiți în Împărăția Cerurilor fără o schimbare majoră în caracterele lor.
-454-
Fratele B. caută s-o facă pe soția sa să creadă în același fel în care crede el; și vrea s-o facă să creadă că tot ceea ce face el este corect, că știe mai multe decât oricare dintre predicatori și că este, ca înțelepciune, mai presus de toți oamenii. Mi-a fost arătat că, în înțelepciunea sa lăudăroasă, se poartă cu trupurile copiilor lui tot așa cum se poartă cu sufletul soției. A urmat o cale, după înțelepciunea lui, care ruinează sănătatea fetiței sale. Îi place să creadă că otrava pe care a introdus-o în organismul ei este cea care o ține în viață. Ce greșeală! Ar trebui să înțeleagă că ar fi fost mult mai bine dacă ar fi lăsat-o în pace și nu i-ar fi împovărat organismul. Această copilă nu poate avea niciodată o constituție sănătoasă, pentru că oasele și fluxul sangvin i-au fost otrăvite. Constituția zdruncinată a copiilor săi, suferințele și durerile lor îngrozitoare vor striga împotriva înțelepciunii sale lăudăroase, care este nebunie.
Dar lucrul mai vrednic de plâns decât toate celelalte este că a lăsat ușa pierzării deschisă pentru copiii lui, ca să intre pe ea și să fie pierduți. Firea copiilor săi va trebui schimbată, caracterele lor transformate și refăcute ca noi, căci altfel nu poate exista nădejde pentru ei. Pot îngerii să se uite cu afecțiune la familia ta, frate B.? Pot fi ei încântați să stea în casa ta? Clădirea este bună, dar nu casa aduce fericirea dinăuntru. Cei ce locuiesc între pereții ei o fac să fie rai sau iad. Tu nu o respecți pe mama copiilor tăi. Îngădui în ei nesupunerea și lipsa de respect.
Ai putea spune: “De ce vine sora White la mine cu aceasta? Eu nu cred deloc în viziunile ei.” Am știut aceasta înainte de a mă apuca de scris, dar simt că a sosit timpul să pun aceste lucruri înaintea ta. Trebuie să-ți spun adevărul, căci mă aștept să întâlnesc la judecată ceea ce am scris imperfect aici. Am așteptat, sperând că voi putea spune ceva care să ajungă la inima ta și să ți-o îmblânzească tocmai ca să primești cuvintele pe care le-am scris aici. Dar am pierdut orice nădejde în această privință, căci tu ești întărit cu o armură impenetrabilă ca oțelul. Nu vrei să accepți nimic din ceea ce nu se potrivește cu mintea ta. Mi-a fost arătat că ar fi fost mai bine pentru cauza adevărului prezent dacă n-ai fi îmbrățișat niciodată Sabatul. Tu nu ai o conștiință foarte sensibilă; ești orbit de vrăjmaș.
-455-
Am renunțat la orice nădejde de a mai face ceva pentru comunitatea din _____, atâta vreme cât tu ești o piatră de poticnire pentru ei. Ai iubit odată adevărul, iar dacă ai fi continuat să mergi pe cărarea adevărului și sfințeniei, acum ai fi fost un ambasador al lui Hristos. În marea zi a lui Dumnezeu, vei avea de dat o socoteală înfricoșătoare pentru talanții tăi, care au rămas nefolosiți. Ai avut calități bune. Dumnezeu ți-a împrumutat talanții ca să-i folosești într-un scop bun, dar tu ai abuzat de aceste daruri. Dacă ți-ai fi folosit spre bine destoinicia pe care ți-a încredințat-o Dumnezeu, ai fi făcut mult în direcția câștigării de suflete la Hristos; și ai vedea în Împărăția cerului suflete mântuite prin mijlocirea ta. Dar tu ai risipit în loc să aduni cu Hristos. Frații tăi au fost descurajați în încercarea de a se ridica și înainta; aceasta pentru că tu, asemenea unui adversar, contracarezi binele pe care l-ar face ei.
Inima lui Dumnezeu nu a fost niciodată mistuită ca acum de o dragoste mai adâncă și o compasiune plină de gingășie pentru copiii Săi de pe pământ. N-a fost niciodată o vreme în care Dumnezeu să fie gata și să aștepte să facă mai mult pentru poporul Său ca acum. Iar El va educa și va salva pe toți cei ce aleg să fie salvați în modul rânduit de El. Cei ce sunt spirituali pot deosebi lucrurile spirituale și pot vedea pretutindeni dovezi ale prezenței și lucrării lui Dumnezeu. Satana, prin strategia sa abilă și plină de răutate, i-a scos afară din Grădina Edenului pe primii noștri părinți — afară din inocența și puritatea lor, ducându-i în păcat și într-o nenorocire de nespus. El nu a încetat să nimicească; toate forțele pe care le poate comanda sunt folosite cu sârguință în aceste ultime zile, pentru a extinde ruina sufletelor. Se prinde de orice artificiu pe care-l poate folosi pentru a amăgi, zăpăci și încurca pe poporul lui Dumnezeu.
-456-
El te-a folosit ca agent al său pentru a împrăștia întuneric și confuzie și descoperă că lucrezi admirabil în mâinile lui. Ești tocmai instrumentul pe care-l poate folosi cu bune rezultate pentru a răni, descuraja și demola. Nu ești zelos să pui umărul la greu împreună cu poporul lui Dumnezeu; ci, atunci când ei se pun în mișcare, te arunci ca greutate suplimentară pentru a-i opri de la ceea ce ar putea înfăptui, înaintând în direcția cea bună. Satana se ocupă de cei care țin poruncile lui Dumnezeu și au credința lui Isus. În el este cea mai amară ură împotriva celor ce-I sunt loiali lui Dumnezeu și păzesc poruncile Sale. El nu doarme; nu-și ostoiește vigilența nici o clipă. De-ar fi cei ce mărturisesc că sunt urmașii lui Dumnezeu înțelepți, sârguincioși și perseverenți în lucrarea lui Dumnezeu numai pe jumătate cât este Satana în lucrarea lui!
Frate B., dacă atunci când ai pus mâna prima dată pe coarnele plugului ai fi mers înainte și nu te-ai fi uitat înapoi, ai fi fost acum un mesager al luminii, care să ducă adevărul la cei aflați în întuneric. Dar Dumnezeu nu te poate folosi spre slava Sa până nu înveți să te sfătuiești cu frații tăi și să nu gândești că știi tot ceea ce merită să cunoști. Satana a reușit să te oprească să faci binele. O vreme chiar ai alergat bine, dar ispitele lui Satana te-au biruit. Ți-a făcut mare plăcere să fii primul și să fii lingușit. Ai iubit puterea pe care o dau banii. Satana înțelege slăbiciunea oamenilor. El are o cunoaștere pe care a acumulat-o veacuri de-a rândul și care îi servește cu iscusință în lucrare. Viclenia și tertipurile lui sunt deplin maturizate și încununate prea adesea de succes, pentru că cei din poporul lui Dumnezeu nu sunt tot atât de înțelepți ca șerpii.
Satana apare adesea ca un înger de lumină, acoperit în veșmântul Cerului; el își ia un aer prietenesc, arătând o mare sfințenie a caracterului și înaltă considerație pentru victimele lui, pentru sufletele pe care intenționează să le amăgească și să le nimicească. Primejdiile se aștern pe cărarea pe care invită sufletele să călătorească; dar el reușește să le ascundă și nu înfățișează decât atracțiile. Marele Comandant al mântuirii noastre a biruit în locul nostru, pentru ca, prin El, să biruim, dacă vrem, pentru noi înșine. Dar Hristos nu salvează pe nimeni împotriva alegerii lui; nu silește pe nimeni la ascultare. El a adus infinita jertfă pentru ca ei să poată birui în Numele Său și neprihănirea Sa să le fie atribuită.
-457-
Însă, pentru a fi salvat, trebuie să accepți jugul lui Hristos și să lași deoparte jugul pe care ți l-ai făcut tu însuți pentru gâtul tău. Biruința pe care a câștigat-o Isus în pustie este o garanție pentru tine în ce privește biruința pe care o poți câștiga prin Numele Său. Singura ta nădejde și mântuire este în a birui așa cum a biruit Hristos. Mânia lui Dumnezeu stă acum asupra ta. Tu iubești atracțiile lumii mai presus de comoara cerească. Pofta ochiului și mândria vieții te-au despărțit de Dumnezeu. Încrederea pe care o ai în eul tău sărac, slab și supus greșelii trebuie să fie spulberată. Trebuie să-ți simți slăbiciunea înainte să cazi, cu povara ta, în mâinile lui Dumnezeu. Sufletul care se încrede cu totul, fără rezerve, în Dumnezeu nu va rămâne niciodată de rușine.
Dumnezeu nu vrea ca noi să ne supunem Lui, după cum ne convine mai bine. Hristos n-a căutat să-și placă Lui Însuși când a fost om printre oameni. El a fost un om al durerii și obișnuit cu suferința. Maiestatea Cerului nu a avut unde să-și plece capul, nici un loc pe care să-l pretindă ca fiind al Său. El a devenit sărac de dragul nostru, pentru ca prin El să putem fi cu adevărat bogați. Haideți să nu vorbim despre jertfă; căci noi nu știm ce înseamnă să jertfești pentru adevăr. Până acum, abia dacă am ridicat puțin crucea de dragul scumpului Hristos. Să nu căutăm o cărare mai ușoară decât aceea pe care a mers Hristos înaintea noastră. Cât de lipsit de pricepere ești, cu toată înțelepciunea ta lăudăroasă, ca să te călăuzești singur! Cât de dispus ești să urmezi îndrumările unei conștiințe amăgite, să alergi pe calea rătăcirii și să-i tragi și pe alții după tine!
Temperamentul tău natural este de o așa natură, încât supunerea și ascultarea de cerințele lui Dumnezeu îți sunt foarte grele. Încrederea ta nețărmurită în tine însuți, prejudecățile și sentimentele tale te fac să alegi cu ușurință o cale greșită. Hristos îți va fi o călăuză infailibilă dacă Îl vei alege pe El, preferându-L propriei tale judecăți oarbe. În afacerile tale, nu ai avut un ochi ațintit numai la slava lui Dumnezeu. Ai avut de întâlnit multe încurcături și dificultăți, iar dacă te-ai fi încrezut în Sfetnicul Credincios în loc să-ți pui încrederea în propria-ți judecată, ai fi fost întotdeauna scos din încurcăturile întâlnite în tranzacțiile tale de afaceri.
-458-
Ai înaintea ta o lucrare importantă, pe care n-o vei putea înfăptui niciodată fără ajutorul special al lui Dumnezeu. Ești capabil să-ți asiguri compania îngerilor și să fii un moștenitor al lui Dumnezeu, un împreună moștenitor cu Isus Hristos; dar să lucrezi pentru a continua să-ți plasezi nădejdea și dorința în sfera strâmtă a propriei tale comodități ar fi greșeala vieții tale. Este o greșeală îngrozitoare să trăiești numai pentru această lume. Te uiți în urmă, simți condamnarea propriei căi urmate și cauți să te îndreptățești, găsindu-le vină altora. Orice cale ar putea urma ceilalți sau oricât de greșiți ar putea fi, greșelile lor nu-ți vor putea acoperi nici măcar o singură greșeală; iar în ziua judecății finale, nu vei îndrăzni să aduci acest lucru înaintea lui Dumnezeu ca un paleativ pentru neglijarea datoriei tale.
Dumnezeu Se oferă să te accepte ca fiind un copil al Său și să te facă membru al familiei regale, copil al Împăratului Ceresc, aceasta cu condiția să ieși din lume, să te separi de ce este al ei și să nu te atingi de lucrul necurat. Monarhul Cerului dorește să ai și să te bucuri de tot ceea ce-ți poate înnobila, extinde și înălța făptura și să te pregătească să locuiești cu El pentru vecie, existența ta măsurându-se cu viața lui Dumnezeu. Ce perspectivă reprezintă viața ce va veni! Ce încântări are ea! Cât de largă, adâncă, fără margini este iubirea lui Dumnezeu arătată omului! Nu există cuvinte care să descrie această iubire; ea depășește orice gând și imaginație, dar este o realitate pe care o poți deprinde experimentând; te poți bucura în ea printr-o fericire inexprimabilă și plină de slavă.
Cu o asemenea perspectivă înaintea ta, cum poți să-ți îngustezi mintea la sfera gândurilor lumești și la cadrul ocupațiilor lumești, căutând câștigul și renunțând la adevărul prezent, punct cu punct? Este de dorit ca tu să reții adevărul, principiul și conștiința. Favoarea lui Dumnezeu este mai bună decât casele din argint și din aur. Cea mai profundă bucurie a inimii vine din cea mai adâncă umilință. Încrederea în Dumnezeu și supunerea față de El dezvoltă tăria și noblețea caracterului. Lacrimile nu sunt în toate cazurile dovezi ale slăbiciunii. Pentru a-ți zidi un caracter care este simetric înaintea unui Dumnezeu curat și sfânt, trebuie să începi cu temelia. Inima trebuie să fie frântă înaintea lui Dumnezeu și trebuie totodată arătată adevărata pocăință pentru păcat înainte să vii în întâmpinarea cererilor adevărului și datoriei. Atunci vei avea adevăratul respect pentru tine însuți și adevărata încredere în Dumnezeu. Vei avea simțăminte tandre. Tot spiritul acela de fanfaron va dispărea. În locul asprimii va fi o mare delicatețe, îmbinată cu neclintirea în hotărârea de a sta de partea adevărului în toate împrejurările. Vei vedea atunci, în lume și în propria ta inimă, multe care să te facă să plângi.