Continuare.
-439-
Am văzut că sora B. avea din plin pentru ce să fie mâhnită, ca urmare a purtării soțului față de ea; viața ei fusese foarte tristă, când el ar fi putut s-o facă fericită. Părea deprimată și că simte profund că este neglijată și neiubită de soțul ei. În lipsa lui, părea uneori în pragul nebuniei și a devenit geloasă și neîncrezătoare în el. Satana era prezent cu ispitele lui, iar ea privea anumite lucruri într-o lumină exagerată. Toate acestea ar fi putut lipsi dacă fratele B. și-ar fi păstrat consacrarea față de Dumnezeu. Am fost dusă încă și mai departe și am văzut că el umbla în necredință și întuneric, în timp ce îi plăcea să creadă că numai el avea lumina adevărată. Cu cât se îndepărta mai mult de Dumnezeu, cu atât avea mai puțină iubire pentru frații săi și pentru adevăr.
Mi-a fost arătat fratele B. punând sub semnul întrebării, unul după altul, punctele credinței noastre, care ne-au scos afară din lume și ne-au făcut un popor deosebit, distinct, aflat în căutarea fericitei nădejdi și a venirii în slavă a Domnului și Mântuitorului nostru, Isus Hristos. Necredința și întunecimea lui nu au mișcat stâlpii de bază ai credinței noastre. El nu a anulat complet adevărul lui Dumnezeu. Rămâne totuși același adevăr; dar el a avut o oarecare influență asupra minții fraților săi. Declarațiile buzelor mincinoase despre mine și soțul meu, pe care el le-a adus din est, au creat suspiciuni și îndoieli în mintea altora. Cei care nu ne cunoșteau n-au putut să stea de partea noastră și să ne ia apărarea. Comunitatea din _____, după cum am văzut eu, ar fi putut avea de trei ori mai mulți membri decât numără acum și ar fi putut avea o tărie de zece ori mai mare, dacă fratele B. nu ar fi făcut jocul vrăjmașului. În necredința lui oarbă, a făcut tot ce a putut ca să-i descurajeze și să-i dezbine pe cei ce cred adevărul. În orbirea sa, nu și-a dat seama că drumul pe care îl apucase era grav înaintea lui Dumnezeu. Descurajarea și întunericul pe care le-a provocat au făcut lucrările fratelui C. de două ori mai grele; căci influența sa nu a fost resimțită numai de comunitatea din _____, ci și de alte comunități.
-440-
Fratele B. are o necredință întărită și o influență împotrivitoare, cărora fratele C. a trebuit să le facă față. Am văzut că și noi aveam să ne confruntăm cu aceleași lucruri și că avea să dureze până la smulgerea vechii rădăcini a amărăciunii, prin care mulți au fost afectați; că este un timp pentru a vorbi și un timp pentru a tăcea; că atunci când Dumnezeu va pune asupra noastră povara de a vorbi, va trebui să nu ezităm, fie că poporul va asculta, fie că se va abține; și că va trebui să insistăm asupra chestiunii, chiar dacă aceasta ar aduce pe unii în afara bisericii și în afara adevărului. Dumnezeu are o lucrare de făcut în _____, și aceasta va fi împlinită la timpul cuvenit, iar adevărul va triumfa.
Aceia dintre frații noștri care nu au obținut o experiență personală în adevărul prezent n-au putut răspunde argumentelor fratelui B. și, chiar dacă n-au putut primi concepțiile susținute de acesta, au fost mai mult sau mai puțin afectați de vorbirea și raționamentele sale. Unii n-au simțit deloc spiritul de libertate când se întâlneau pentru închinare. În Sabat, le era frică să-și declare în mod deschis adevăratele lor simțăminte și credința, așteptându-se ca el să critice ceea ce aveau să spună. Un spirit morbid a fost prezent la adunări și a existat doar puțină libertate.
Fratele B. dorește ca alții să-l respecte ca fiind unul care poate explica Scripturile; dar mi s-a arătat că este amăgit și nu le înțelege. El a pornit pe o pistă greșită, căutând să ridice o nouă credință, o teorie originală a credinței. El ar vrea să dezrădăcineze și să plaseze greșit toți stâlpii indicatori care ne arată direcțiile corecte, că ne aflăm aproape de încheierea istoriei acestui pământ. El se poate măguli la gândul că este condus de Domnul, dar cu siguranță că acesta este un alt duh. Dacă nu își schimbă întru totul felul de a umbla și nu este dispus să fie călăuzit și să învețe, va fi lăsat să meargă pe căile alese de el și să eșueze total în credință.
-441-
Unii au fost atât de orbiți de necredința lui, încât n-au putut să-și dea seama de spiritul fratelui B. El ar fi putut să-i ajute, dacă ar fi rămas sub călăuzirea lui Dumnezeu. I-ar fi putut conduce către lumină, în loc să le sporească nedumeririle și confuzia în privința credinței. Însă el a fost o piatră de poticnire, o călăuză oarbă a celor orbi. Dacă ar fi făcut cărări drepte pentru picioarele sale, cei care șchiopătează nu ar fi fost îndepărtați de pe cale, ci ar fi fost vindecați. El a refuzat să umble în lumina adevărului pe care l-a dat Dumnezeu poporului Său, iar pe cei care voiau să umble în lumină i-a împiedicat.
El are simțământul că este o onoare să sugerezi îndoieli și neîncredere în ce privește credința întemeiată a poporului păzitor al poruncilor lui Dumnezeu. Adevărul de care s-a bucurat odată este acum întuneric pentru el și, dacă nu își schimbă calea, va aluneca înapoi într-un amestec de concepții ale diferitelor denominațiuni, dar nu va fi total de acord cu nici una dintre ele; va fi o biserică distinctă, a lui însuși, dar nu sub controlul marelui Cap al bisericii. Aducându-și concepțiile în opoziție cu credința trupului, el demoralizează și descurajează biserica. Își dă seama că, dacă acești păzitori ai Sabatului au adevărul, el se află în întuneric, iar lucrul acesta nu-l poate admite. Adevărul îl condamnă, iar el, în loc să-și aducă sufletul în armonie cu acesta, plecându-se înaintea cerințelor lui și murind față de eu, caută o poziție în care să nu se afle sub condamnare.
Mi s-a arătat că, dacă va continua să meargă pe aceeași cale, orb față de starea reală în care se află, după un timp va fi bucuros să găsească vreun pretext pentru a renunța la Sabat. Așa cum i-a condus pe mulți alții, Satana îl conduce sigur departe de corpul bisericii, pe o cale a amăgirii și rătăcirii. Cu cât mai sigur ar fi pentru fratele B. să-și aducă sufletul în armonie cu adevărul decât să interpreteze greșit Scripturile pentru a le aduce în armonie cu ideile și acțiunile sale! Dacă ar vrea să-și aducă acțiunile în armonie cu principiile Legii lui Dumnezeu, are în mâinile sale o însărcinare la care nici n-a visat. Inima firească este în vrăjmășie cu Dumnezeu. Ea nu se supune Legii lui Dumnezeu și nici nu poate să se supună.
-442-
Insinuările și discursurile deschise ale celor care ne sunt dușmani în Battle Creek au fost primite de fratele B. în timpul călătoriei sale în Est, întorcându-se cu simțăminte rele în inima sa împotriva celor din centrul lucrării, în special împotriva mea și a lucrării mele. Nu a avut nici un motiv întemeiat pentru simțămintele pe care le nutrea și pentru părerile pe care le-a exprimat în privința lucrărilor și mărturiilor mele. El a căutat să insufle în mintea altora neîncrederea și prejudecata care îi stricaseră propriul suflet. A făcut aceasta cu un efect apreciabil. La început, mulți au fost influențați de sofistica și întunericul său; căci el poate face presupuneri și trage concluzii ca și cum ar mânui fapte reale. Știe cum să pună problema și se exprimă cu ușurință. Cuvintele sale au avut influență asupra unora care nu erau consacrați și care își doreau să fie exact în lumina în care reprezentase el lucrarea și chemarea noastră. El a avut influență și a incitat prejudecata în mintea unora pe care ar fi putut să-i ajute dacă nu ne-ar fi închis calea, așa încât să nu avem trecere înaintea lor. Din această categorie făceau parte fratele și sora D.
În aceasta, fratele B. poate vedea roadele căii pe care a urmat-o; și au fost și alții influențați în același mod, cu aceleași rezultate în ce privește credința și încrederea lor în adevăr. Când fratele B. sau oricare alții hotărăsc că aceia care au avut cel mai mult de făcut pentru aducerea cauzei adevărului prezent în starea în care se află acum nu sunt conduși de Dumnezeu, ci sunt oameni ascunși și uneltitori, înșelând poporul, atunci calea pe care trebuie s-o urmeze pentru a fi consecvenți este de a renunța la întreaga lucrare ca fiind o amăgire, o înșelătorie. Pentru a fi consecvenți, trebuie să arunce totul peste bord. În ce-l privește, fratele B. a făcut acest lucru într-un mod abia perceptibil, și au mai făcut-o și alții. Cândva în viitor, dacă nu chiar acum, își va privi lucrarea cu sentimente diferite de cele pe care le are acum. Își va vedea lucrarea pe care a făcut-o în ultimii ani așa cum o vede Dumnezeu și nu o va contempla cu satisfacția pe care o simte acum. Când va vedea lucrarea nenorocită în care a fost angajat de câțiva ani încoace, lăudăroșenia cu înțelepciunea și cunoștințele sale superioare se va sfârși și se va pocăi cu sufletul plin de amărăciune, căci sângele sufletelor se află pe veșmintele lui.
-443-
Dacă fratele B. ar fi dorit să privească lucrurile în mod corect și ar fi simțit că putea exista alternativa ca el să fie amăgit, ar fi venit la fratele și sora White cu acele relatări dăunătoare pentru reputația lor și le-ar fi dat ocazia să se apere. Zvonurile pe care le-a adus cu sine până pe coasta Pacificului sunt mărturii mincinoase, încălcând astfel Legea lui Dumnezeu. Se va întâlni într-o zi cu cuvintele grele care, asemenea sofismelor amăgitoare inspirate de Satana, au fost întipărite în mintea oamenilor ca să strice influența mea și a soțului meu. Această chestiune nu este între mine și el, ci între el și Dumnezeu.
Dumnezeu ne-a încredințat lucrarea pe care o avem; iar dacă El ne-a dat o solie pe care s-o ducem poporului Său, cei ce ne vor împiedica în lucrare și vor slăbi credința poporului în faptul că este adevărată nu luptă împotriva instrumentului, ci împotriva lui Dumnezeu, și trebuie să-I dea socoteală pentru efectul pe care l-au avut cuvintele și faptele lor. Toți cei ce au discernământ spiritual pot judeca pomul după roadele sale. Fratele B. a luat poziția unuia care este luminat de Dumnezeu să atenționeze poporul să nu se lase amăgit în privința lucrării și misiunii noastre. Dacă vor, toți pot vedea roada pe care o aduce acest pom. Frate B., este aceasta pentru viață veșnică sau pentru moarte?
După ce fratele B. a primit din Battle Creek aceste informații deosebite care l-au făcut să apuce pe calea denigrării lucrării și misiunii noastre, el s-a simțit liber să se alăture celor necredincioși în viața de plăceri, iar prin această ușurătate a comportamentului a adus rușine asupra cauzei lui Hristos și mare suferință soției sale. Era el într-atât de orbit încât să nu-și dea câtuși de puțin seama că demola ceea ce Dumnezeu construia? Nu i-a trecut deloc prin cap că lupta, poate, împotriva lui Dumnezeu? Îngerii au consemnat în ceruri lucrarea pe care a făcut-o, iar el va trebui să răspundă pentru aceasta, când fiecare faptă va fi adusă la judecată pentru a fi cercetată de Dumnezeul cel nesfârșit. În orbirea lui, fratele B. și-a ridicat brațul bicisnic pentru a lupta împotriva lui Dumnezeu, în timp ce își măgulea sufletul amăgit că Îi slujea lui Dumnezeu. Lucrarea fiecărui om urmează să fie încercată în focul ultimei zile și numai aurul, argintul și pietrele prețioase vor trece testul.
-444-
Cu Dumnezeu nu te poți juca. Poate fi îndelung răbdător cu oamenii, dar va pedepsi nelegiuirile lor și va răsplăti pe fiecare om după cum au fost faptele lui. Chiar dacă oamenii pot vorbi cu lăudăroșenie și se pot mândri cu înțelepciunea lor, o singură răsuflare de pe buzele lui Dumnezeu poate aduce în țărână toată cinstirea și slava de care se bucură aceștia. Mi s-a arătat că fratele B. va fi de neiertat în ziua lui Dumnezeu, când fiecare caz în parte este apreciat cu cântarul Sanctuarului. Cunoaște prea bine lucrurile ca să-și permită să facă ce a făcut. A avut dovezi suficiente pentru a hotărî ce caracter are lucrarea pe care ne-a încredințat-o Dumnezeu. Roadele acestei lucrări stau înaintea lui pentru a le putea vedea și înțelege, dacă voiește.
Cea mai grozavă este încrederea în sine a fratelui B., și aceasta este o cursă pentru el. Dacă nu o biruie, primejdioasa trăsătură din caracterul său îi va aduce ruina. El se simte în elementul lui natural când se luptă și combate punctele de doctrină; pune sub semnul întrebării, despică firul în patru și se contrazice cu frații, până când Satana îi stăpânește în așa măsură mintea, încât crede cu adevărat că el are adevărul, și frații lui sunt rătăciți. El nu stă în lumină și nu are binecuvântarea lui Dumnezeu; căci constituie o parte din religia sa faptul de a se opune punctelor de învățătură clare ale poporului păzitor al poruncilor lui Dumnezeu. Să fie toți aceștia amăgiți? Și este fratele B. singurul om căruia Dumnezeu i-a dat adevărul corect? Nu este Dumnezeu dispus în aceeași măsură să dea slujitorilor Săi devotați, jertfitori de sine, o corectă înțelegere a Scripturilor asemenea fratelui B., pentru a fi nevoie ca acesta să le-o transmită?
Își pune fratele B. la probă calea pe care o urmează, folosind acest simplu test? “Mă trage mai aproape de Hristos această lumină și cunoaștere pe care le-am găsit și care mă aduc în discordie cu frații mei? Fac ele ca Mântuitorul să-mi fie mai scump, iar caracterul meu să semene tot mai mult cu al Său?” Există în caracterele noastre trăsătura firească, dar nu plăcută, de a fi observatori fini și de a ne aminti necurmat greșelile și lipsurile altora.
-445-
Fratele B. nu încearcă să fie în unitate cu frații săi; încrederea în sine l-a făcut să nu simtă o nevoie deosebită de a se afla în unitate. El are simțământul că mintea lor a fost concepută după o structură inferioară minții sale și că a primi părerile și sfatul lor ca fiind demne de atenție ar fi un act de mare bunăvoință. Această încredere în sine l-a despărțit de iubirea și simpatia fraților lui și de unirea cu ei. El are sentimentul că este prea înțelept și experimentat pentru a avea nevoie de precauțiile care sunt indispensabile multora. Are păreri atât de înalte față de calitățile sale și o asemenea încredere în propriile lui realizări, încât se crede pregătit pentru orice stare de urgență. Arătând către fratele B., îngerii cerești au spus: “Cel care crede că stă în picioare să ia aminte să nu cadă.” Încrederea în sine duce la neglijarea vegherii și a rugăciunii umile, în pocăință. Există ispite exterioare ce trebuie evitate și vrăjmași dinăuntru și nedumeriri ce trebuie biruite; căci Satana își adaptează ispitele în funcție de caracterele și temperamentele indivizilor.
Biserica lui Hristos se află într-un pericol continuu. Satana caută să nimicească poporul lui Dumnezeu și mintea, judecata unui singur om nu este de ajuns pentru a avea încredere în ea. Hristos dorește ca urmașii Săi să fie aduși împreună în plenul bisericii, păzind ordinea, având reguli și disciplină și fiind supuși toți unii altora, prețuindu-i pe alții mai mult decât propriile persoane. Unitatea și încrederea sunt esențiale pentru prosperitatea bisericii. Dacă fiecare membru al bisericii se simte liber să acționeze independent de ceilalți, urmând calea sa proprie, deosebită, cum se poate afla biserica în siguranță în ceasul de primejdie? Prosperitatea și însăși existența unei biserici depind de acțiunea promptă, unită și de încrederea reciprocă a membrilor ei. Când, într-un moment critic, cineva dă alarma, anunțând primejdia, este nevoie de o lucrare promptă, activă, fără opriri pentru a pune întrebări și a pune pe tapet întregul subiect amănunțit, lăsând astfel ca, prin amânare, vrăjmașul să câștige toate avantajele, când acțiunea unită ar fi putut salva multe suflete de la pieire.
-446-
Dumnezeu vrea ca poporul Său să fie unit în cele mai strânse legături de părtășie creștină; încrederea în frații noștri este esențială pentru prosperitatea bisericii; unitatea de acțiune este importantă într-o criză religioasă. Un singur pas imprudent, o singură acțiune neatentă pot arunca biserica în dificultăți și încercări din care se poate să nu iasă ani de-a rândul. Un singur membru al bisericii care este umplut de necredință poate da marelui vrăjmaș un avantaj care va afecta prosperitatea întregii biserici, iar ca rezultat, multe suflete pot fi pierdute. Isus dorește ca urmașii Săi să fie supuși unii altora; atunci Dumnezeu îi poate folosi ca instrumente pentru a-i salva pe unii cu ajutorul altora; căci se poate ca unul să nu vadă primejdiile pe care ochiul altuia le vede cu repeziciune; dacă însă cei ce nu au această percepție se vor supune cu încredere avertizării, pot scăpa de multe încurcături și încercări.
Când Isus era tocmai pe punctul de a-și părăsi ucenicii, S-a rugat pentru ei în modul cel mai mișcător și solemn, “ca toți să fie una, cum Tu, Tată, ești în Mine, și Eu în Tine; ca și ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Eu le-am dat slava, pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum și Noi suntem una, — Eu în ei, și Tu în Mine; — pentru ca ei să fie în chip desăvârșit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine”. Apostolul Pavel, în prima sa epistolă către Corinteni, îi îndeamnă fierbinte la unitate: “Vă îndemn, fraților, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveți toți același fel de vorbire, să nu aveți dezbinări între voi, ci să fiți în chip desăvârșit uniți într-un gând și o simțire.”
Dumnezeu călăuzește un popor afară din lume, ducându-l pe platforma înaltă a adevărului etern, poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus. El Își va disciplina și pregăti poporul. Ei nu vor fi dezbinați, unul crezând ceva, iar altul având o credință și păreri total opuse, fiecare acționând independent de trup. Prin diversitatea darurilor și posturilor de conducere pe care le-a așezat în biserica Sa, ei vor ajunge toți la unirea credinței. Dacă un om își stabilește părerile despre adevărul Bibliei fără să țină seama de opiniile fraților săi și își îndreptățește purtarea, pretinzând că are dreptul la propriile lui concepții deosebite, iar apoi și le impune și altora, cum poate împlini el rugăciunea lui Hristos? Iar dacă un altul se ridică și apoi încă unul, fiecare invocându-și dreptul de a crede și vorbi tot ceea ce poftește, fără a reflecta credința trupului comunitar, unde va fi acea armonie existentă între Hristos și Tatăl Său și pentru care Hristos S-a rugat să existe între frații Săi?
-447-
Dumnezeu conduce un popor și îi statornicește, pe marea și unica platformă a credinței, poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus. El a dat poporului Său o desfășurare corectă a adevărului biblic, care este clar și compact. Acest adevăr este de origine cerească și a fost căutat asemenea unei comori ascunse. A fost dezgropat printr-o cercetare atentă a Scripturilor și prin multă rugăciune.
Fratele B. pune la îndoială punctele credinței noastre, unul după altul. Dacă el are dreptate în noile lui teorii, corpul păzitorilor Sabatului se află în greșeală. Să renunțăm, ca fiind eronată, la credința fundamentată în punctele puternice ale poziției noastre, care ne-a condus afară din lume și ne-a unit ca popor distinct, deosebit? Să primim credința acestui singur om, împreună cu dovezile pe care ni le dă despre roadele caracterului său religios? Sau va renunța fratele B. la judecata și opiniile sale și se va alătura bisericii? Dacă nu și-ar fi orbit sufletul, îmbrățișând prejudecata și nutrind o împotrivire rea față de lucrarea lui Dumnezeu, nu ar fi fost lăsat în întuneric și amăgire.
El este un vorbitor priceput și își va susține cu perseverență părerile, fără să se încline înaintea greutății dovezilor ce-i stau împotrivă. Este o cruzime din partea lui să stea în calea prosperității bisericii, după cum a făcut-o. Lumea este mare; are toate privilegiile pe care le poate pretinde pentru a ieși printre necredincioși și a-i converti la teoriile sale; iar când va putea înfățișa un corp bine organizat, al cărui mijloc de convertire de la păcat la neprihănire a fost el, atunci, și nu înainte, să insiste cu concepțiile sale deosebite asupra bisericii lui Dumnezeu, care este îndurerată și deprimată din pricina întunericului și rătăcirii sale. Nu are nici un drept să zidească pe temelia pusă de altul, folosind lemnul, fânul și paiele sale, pentru a fi mistuite de focul zilei din urmă.
-448-
Mi-a fost arătat că singura poziție sigură pentru fratele B. este să stea la picioarele lui Isus și să învețe cum să viețuiască în mod desăvârșit. Învățătura Lui va cădea ca ploaia, iar cuvintele Sale se vor condensa ca roua asupra celor umili și dispuși să fie învățați. Fratele B. trebuie să obțină dispoziția de a se lăsa învățat. El nu trebuie să stea ca judecător, ci ca învățăcel; nu ca să critice, ci ca să creadă; nu ca să pună sub semnul îndoielii, să găsească vină și să se împotrivească, ci ca să asculte. Mândria trebuie să cedeze locul umilinței și prejudecata să fie schimbată cu imparțialitatea, căci altfel cuvintele pline de har ale lui Hristos vor fi în zadar pentru el. Fratele meu, poți raționa cu judecata ta oarbă și cu mintea ta nesfințită până în ziua lui Dumnezeu și să nu înaintezi nici un pas către cer; poți dezbate, studia și cerceta autori învățați și chiar Scripturile și să ajungi cu toate acestea tot mai amăgit de tine însuți, într-un întuneric tot mai mare, așa cum au ajuns evreii în ce-L privește pe Hristos. Care a fost vina lor? Au respins lumina pe care Dumnezeu le-o dăduse deja și căutau lumină nouă prin care să poată interpreta în așa fel Scripturile, încât să-și susțină faptele.
Tu faci același lucru: treci pe lângă lumina pe care Dumnezeu a considerat că este potrivit să ți-o dea în publicațiile despre adevărul prezent și în Cuvântul Său și cauți învățături proprii, teorii care nu pot fi susținute de Cuvântul lui Dumnezeu. Când vei deveni asemenea unui copilaș, dispus să fii călăuzit, și când priceperea ta va fi sfințită și îți vei preda voința și prejudecățile, o asemenea strălucire îți va umple inima, încât va lumina Scripturile și îți va arăta adevărul prezent în armonia sa minunată. Îți va apărea asemenea unui lanț de aur, verigile prinzându-se una de alta într-un tot desăvârșit. “Dacă nu vă veți întoarce și nu veți deveni asemenea unor copilași, cu nici un chip nu veți intra în Împărăția Cerurilor.” “Învățați de la Mine”, spune Hristos, “căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.”
Dacă ai intrat într-adevăr în școala lui Hristos, El așteaptă de la tine să arăți în caracterul și comportamentul tău smerenia exemplificată atât de frumos în caracterul Său. Hristos nu va întreprinde nimic pentru a-i învăța pe cei mulțumiți de ei înșiși, înfumurați și îndărătnici. Dacă astfel de persoane vin la El cu întrebarea “ce este adevărul?”, El nu le dă nici un răspuns. Numai celor blânzi le va călăuzi judecata; pe cei blânzi îi va învăța calea Sa. Solomon era înzestrat din fire cu o judecată bună, cu mare pricepere, însă el s-a recunoscut ca fiind un copilaș înaintea lui Dumnezeu. A căutat înțelepciune cu umilință la Dumnezeu, și nu a căutat-o în zadar. Dacă ești într-adevăr în căutarea adevărului, pornind de la motivația corectă, vei veni la trup, căci acolo este adevărul. Dacă cercetezi Scripturile și diferiții autori pentru a putea descoperi învățături care să coincidă cu propriile tale păreri preconcepute și dacă ți-ai format deja credința, atunci vei fi lăudăros, încrezător în tine însuți și neînduplecat.