Pentru noi nu a existat nici un timp de odihnă, oricât de mult am fi avut nevoie de el. The Review, The Reformer și The Instructor trebuie editate. Fuseseră puse deoparte multe scrisori pentru ca noi să le examinăm la data întoarcerii noastre. La editură, lucrurile erau într-o stare jalnică. Totul trebuia pus în rânduială. Soțul meu s-a apucat de treabă și eu l-am ajutat cu ce am putut; însă aceasta era prea puțin. El a lucrat fără încetare pentru a pune la punct mari încurcături administrativ-financiare și a îmbunătăți condiția publicațiilor noastre periodice. El nu se putea bizui pe ajutor din partea unuia din frații săi slujbași. Capul, inima și mâinile îi erau pline. Nu a fost încurajat de frații A. și C., când ei știau că se află singur sub poverile de la Battle Creek. Ei nu i-au susținut mâinile ridicate. Au scris în cea mai descurajantă manieră despre sănătatea lor șubredă și despre faptul că se aflau într-o asemenea stare de epuizare, încât nu se putea conta pe ei pentru împlinirea vreunei lucrări. Soțul meu a văzut că nu exista nici o speranță în acea direcție. În ciuda volumului dublu de muncă pe care l-a prestat toată vara, nu s-a putut odihni. Și, cu toată slăbiciunea sa, el s-a angajat pentru a înfăptui lucrarea pe care o neglijaseră alții.
Revista The Reformer era aproape moartă. Fratele B. susținuse poziția extremistă a dr. Trall. Aceasta îl influențase pe doctor să scrie în Reformer mai ferm decât ar fi făcut-o în alte împrejurări, pentru eliminarea din alimentație a laptelui, zahărului și sării. Scoaterea completă din alimentație a acestora poate fi corectă la timpul potrivit; însă nu venise vremea de a sprijini generalizarea acestor puncte. Iar aceia care susțin totuși poziția lor și pledează în favoarea eliminării totale a laptelui, untului și zahărului ar trebui să-și ușureze propriile mese de aceste lucruri. Fratele B., chiar și atunci când lua poziție în Reformer, alături de dr. Trall, în privința efectelor dăunătoare ale sării, laptelui și zahărului, nu practica aceste lucruri despre care vorbea. Acestea erau folosite zilnic chiar la masa lui.
-20-
Mulți din poporul nostru își pierduseră interesul pentru revista Reformer și erau primite zilnic scrisori cu această cerere descurajantă: „Vă rog să nu-mi mai trimiteți revista Reformer”. Primeam scrisori din vest, care este un ținut nou, unde sunt puține fructe, scrisori în care eram întrebați: „Cum își duc traiul la Battle Creek prietenii reformei sănătății? Renunță ei complet la sare? Dacă ei o fac, noi nu putem adopta acum reforma sănătății. Nu putem obține decât puține fructe și am renunțat la folosirea cărnii, a ceaiului, a cafelei și a tutunului; dar de ceva care să ne țină în viață tot avem nevoie.”
Petrecusem câtva timp în vest și știam că fructele sunt o raritate, și simpatizam cu frații noștri care căutau cu conștiinciozitate să fie în armonie cu corpul de adventiști păzitori ai Sabatului. Ei se descurajau, iar unii încetau să țină reforma sănătății, temându-se că cei de la Battle Creek erau extremiști și fanatici. N-am putut trezi nicăieri în vest interesul de a obține abonamente la Health Reformer. Am văzut că cei care publicau articole în Reformer se îndepărtau de popor și îi lăsau în urmă. Dacă luăm poziții pe care creștinii conștiincioși, care sunt cu adevărat reformatori, nu le pot adopta, cum ne-am putea aștepta să aducem binefaceri acelui grup de oameni la care nu putem ajunge decât de pe pozițiile păstrării sănătății?
Nu trebuie să mergem mai repede decât se pot ține de noi aceia ale căror conștiințe și minți sunt convinse de adevărurile pe care le susținem. Trebuie să-i întâmpinăm pe oameni acolo unde se află. Unii dintre noi au avut nevoie de ani mulți pentru a ajunge acolo unde suntem acum cu reforma sănătății. Dobândirea unei reforme în alimentație se face printr-o muncă lentă. Avem de înfruntat pofte puternice; căci lumea este dedată lăcomiei. Dacă am vrea să acordăm oamenilor tot atâta timp cât ne-a trebuit nouă ca să ajungem la nivelul avansat din prezent în ce privește reforma, am fi foarte răbdători cu ei și le-am îngădui să înainteze pas cu pas, cum am făcut și noi, până când picioarele lor vor fi bine fixate pe platforma reformei sănătății. Însă ar trebui să fim cu băgare de seamă să nu înaintăm prea repede, pentru a nu fi nevoiți să ne întoarcem pe urmele noastre. În orice reformă, am face mai bine să rămânem cu un pas în urma țintei propuse decât să o depășim cu un pas. Și dacă există vreo greșeală, aceasta să fie din partea poporului.
-21-
Mai presus de toate acestea, noi nu ar trebui ca, prin ceea ce scriem, să apărăm poziții pe care nu le punem la probă în mod practic, în familiile noastre, chiar la mesele noastre. Aceasta este disimulare, un tip de ipocrizie. În Michigan ne putem descurca mai bine fără sare, zahăr și lapte decât mulți din cei ce se află în vestul îndepărtat sau departe, spre est, unde nu sunt fructe. Dar în Battle Creek sunt foarte puține familii care nu folosesc aceste articole alimentare. Noi știm că o folosire în exces a acestora este foarte dăunătoare sănătății și în multe cazuri gândim că, dacă nu le-am folosi deloc, ne-am bucura de o stare a sănătății mult mai bună. Acum însă povara noastră nu o reprezintă aceste lucruri. Poporul este atât de în urmă cu reforma, încât vedem cu ochii noștri că oamenii nici nu pot suporta să te vadă trăgând linie peste plăcerile lor vătămătoare și peste narcoticele ațâțătoare pe care le folosesc. Noi dăm o mărturie hotărâtă împotriva tutunului, băuturilor alcoolice, tabacului, ceaiului, cafelei, alimentelor din carne, untului, mirodeniilor, prăjiturilor bogate, plăcintelor cu carne, folosirii în exces a sării și tuturor substanțelor ațâțătoare folosite în alimentație.
Dacă întâlnim persoane care nu au fost luminate în ce privește reforma sănătății și le punem înainte de la început pozițiile noastre cele mai puternice, există pericolul ca acestea să se descurajeze, văzând la câte trebuie să renunțe, astfel încât nu vor face nici un efort de a-și reforma felul de viață. Trebuie să-i conducem pe oameni cu răbdare și în mod treptat, amintindu-ne mereu ce groapă adâncă s-a săpat pentru ca noi să putem ieși.
-22-
Capacități nesfințite
Mi s-a arătat că fratele B. are defecte serioase în caracter, care îl fac nepotrivit pentru poziția de a fi în strânsă legătură cu lucrarea lui Dumnezeu, unde trebuie purtate răspunderi importante. El are o capacitate intelectuală suficient de mare, însă inima, sentimentele nu au fost consacrate lui Dumnezeu spre sfințire; de aceea, nu se poate conta pe el ca fiind calificat pentru o lucrare așa de importantă cum este cea de publicare a adevărului, la editura din Battle Creek. O greșeală sau o neglijare a datoriei în această lucrare afectează în general cauza lui Dumnezeu. Fr. B. nu și-a văzut defectele, prin urmare, el nu se schimbă.
Prin lucruri mărunte, caracterele noastre își formează obiceiul de a fi integre. Tu, frate al meu, ai fost înclinat să subestimezi importanța micilor întâmplări din viața de zi cu zi. Aceasta este o mare greșeală. Nimic nu este neînsemnat din toate cele cu care avem de-a face. Fiecare faptă are o însemnătate anume, fie de partea binelui, fie de partea răului. Numai prin aplicarea principiilor în micile treburi ale vieții obișnuite suntem probați, iar caracterele noastre formate. În diferitele împrejurări ale vieții, noi suntem probați și încercați, prin aceasta căpătând o putere de a face față unor teste mai mari și mai importante, pe care suntem chemați să le trecem, și devenim capabili de a ocupa poziții tot mai importante. Mintea trebuie pregătită prin probele de fiecare zi, pentru a-și forma obiceiuri ale credincioșiei, obiceiul de a pune cerințele binelui și datoriei deasupra înclinațiilor firești și plăcerii. Mintea astfel pregătită nu oscilează între bine și rău, așa cum tremură trestia în vânt; ci își dă seama ce principiu este implicat de îndată ce se confruntă cu probleme și alege instinctiv binele fără a discuta îndelung chestiunea în cauză. Astfel de oameni sunt loiali pentru că s-au autoeducat, formându-și obiceiuri ale credincioșiei și adevărului. Fiind credincioși în lucruri de mică însemnătate, ei dobândesc tărie și devine ceva ușor pentru ei să fie credincioși în lucrurile mari.
Educația fr. B. nu a fost de o asemenea natură încât să întărească acele înalte calități morale care l-ar face în stare să stea singur în tăria lui Dumnezeu, în apărarea adevărului în mijlocul celei mai aspre împotriviri, neclintit în principii precum o stâncă, credincios caracterului moral, insensibil față de lauda venită de la oameni, față de critici sau recompense, preferând mai degrabă moartea decât încălcarea conștiinței. De o asemenea integritate este nevoie la editură, de unde sunt difuzate adevăruri sacre, prin care lumea urmează să fie încercată.
-23-
Lucrarea lui Dumnezeu cere bărbați cu puteri morale înalte, care să o ducă la îndeplinire. Este nevoie de bărbați ale căror inimi sunt aprinse de un zel sfânt, bărbați tari în scopurile urmărite, care nu sunt ușor de clintit, care pot lăsa deoparte orice interes egoist și care pot dărui totul pentru cruce și cunună. Cauza adevărului prezent duce lipsă de bărbați credincioși simțământului datoriei și dreptății, a căror integritate morală este neștirbită și a căror energie este pe măsura ocaziilor oferite de providența lui Dumnezeu. Calități ca acestea sunt de o valoare mai mare decât nespus de multă bogăție investită în lucrarea și cauza lui Dumnezeu. Energia, integritatea și hotărârea puternică de a face binele sunt calități care nu pot fi înlocuite prin nici o cantitate de aur. Bărbații care au aceste înzestrări pot avea influență oriunde. Viețile lor vor fi mai puternice decât elocvența înaltă. Dumnezeu cheamă bărbați cu integritate morală, a inimii și a minții, pe care îi poate face depozitarii adevărului Său și care Îi vor reprezenta în mod corect principiile sacre în viața lor zilnică.
În unele privințe, fr. B. are calități pe care numai câțiva le au. Dacă inima sa ar fi sfințită pentru lucrare, el ar putea ocupa o poziție importantă la editură, care să fie aprobată de Dumnezeu. El are nevoie să fie convertit, să se umilească asemenea unui copilaș și să caute religia curată a inimii, pentru ca influența sa la editură sau în cauza lui Dumnezeu, pretutindeni, să fie ceea ce ar trebui să fie. După cum s-a manifestat însă influența sa, ea a dăunat tuturor celor implicați în munca de la editură, în mod special tinerilor. Poziția sa de șef de lucrări la editură i-a conferit influență. El nu s-a comportat cu conștiinciozitate, în teamă de Dumnezeu. I-a favorizat pe unii mai mult decât pe alții. I-a neglijat pe aceia care, pentru credincioșia și destoinicia lor, meritau o încurajare deosebită și a adus suferință și nedumerire asupra acelora pentru care ar fi trebuit să aibă un interes special. Cei ce se leagă afectiv și din interes de unul și altul, favorizându-i în dezavantajul altora, nu ar trebui să-și păstreze poziția în editură nici măcar pentru o zi. Această părtinire nesfințită față de anumite persoane, din capriciu, cu prețul neglijării altora, care sunt conștiincioși și temători de Dumnezeu și în ochii Lui mai valoroși, este jignitoare pentru Dumnezeu. Ceea ce Dumnezeu consideră ca fiind prețios ar trebui și noi să privim ca prețios. Podoaba unui duh blând și liniștit este privită de El ca având o valoare mai mare decât frumusețea exterioară, împodobirea artificială, decât bogățiile sau cinstirea lumească.
-24-
Adevărații urmași ai lui Hristos nu vor alege să fie prieteni intimi cu aceia ale căror caractere au defecte serioase și al căror exemplu, în linii generale, nu ar fi prudent să-l urmăm, dar este privilegiul lor să fie apropiați de persoane care dau atenție cu conștiinciozitate datoriei în ce privește afacerile și religia. Cei cărora le lipsesc principiile și devotamentul exercită în general o influență mai puternică spre modelarea minții prietenilor lor intimi decât aceea a persoanelor care par bine echilibrate și în stare să controleze și să-i influențeze pe cei cu un caracter defectuos, pe cei cărora le lipsesc spiritualitatea și devotamentul.
Influența fr. B., dacă nu este sfințită, va periclita sufletele celor ce-i urmează exemplul. Tactul său natural și agerimea minții lui sunt admirate, conducându-i pe cei care vin în contact cu el să-i acorde încredere pentru calități pe care nu le are. La editură, el a fost nepăsător față de timpul său. Dacă aceasta l-ar fi afectat numai pe el, ar fi fost o chestiune minoră; însă poziția sa de șef de lucrări la tipografie i-a dat influență. Exemplul său înaintea celor de la editură, mai cu seamă față de ucenici, nu a fost unul prevăzător și conștiincios. Dacă, alături de talentul său intelectual, fratele B. ar avea un simțământ înalt al obligației morale, serviciile sale ar fi neprețuite pentru editură. Dacă principiile sale ar fi fost de așa natură încât nimic să nu-l fi putut îndepărta de la linia dreaptă a datoriei, încât nici o atracție ce i s-ar fi putut arăta să nu-i fi câștigat încuviințarea în direcția unei fapte greșite, influența lui bună i-ar fi modelat pe alții; însă înclinațiile sale după plăceri l-au îndepărtat de datoria pe care o avea. Dacă ar fi stat în puterea lui Dumnezeu, nemișcat de critici sau de lingușeli, loial principiului, credincios convingerilor sale legate de adevăr și dreptate, el ar fi fost un om superior și ar fi câștigat o influență plină de autoritate pretutindeni. Fratelui B. îi lipsesc cumpătarea și spiritul de economie. Îi lipsește tactul care l-ar face în stare să se adapteze la căile deschise de providența lui Dumnezeu și l-ar transforma într-un om gata de acțiune în orice moment. El iubește lauda venită de la oameni. Este dirijat de împrejurări și este predispus să cedeze ispitei, iar pe integritatea sa nu te poți bizui.
-25-
Experiența religioasă a fratelui B. nu a fost solidă. El a acționat în virtutea impulsului, nu din principiu. Inima sa nu a fost corectă cu Dumnezeu și nu a avut înaintea lui teama de Dumnezeu și slava Sa. S-a comportat foarte asemănător cu un om angajat într-o activitate obișnuită; nu a simțit decât într-o foarte mică măsură sfințenia lucrării în care era implicat. El nu a practicat economia și tăgăduirea de sine și, ca urmare, nu a avut nici o experiență în privința aceasta. Uneori muncea în mod serios și manifesta un interes viu pentru lucrare. Apoi iarăși era nepăsător cu timpul său și irosea momente prețioase prin discuții neimportante, împiedicându-i pe alții să-și facă datoria și dându-le un exemplu de nechibzuință și necredincioșie. Lucrarea lui Dumnezeu este sacră și reclamă bărbați de o desăvârșită integritate morală. Este nevoie de bărbați al căror simț al dreptății, chiar în lucrurile cele mai mărunte, nu le va îngădui să-și facă o distribuire a timpului lor altfel decât judicioasă și corectă, bărbați care își vor da seama că se ocupă cu mijloace care aparțin lui Dumnezeu și care nu și-ar însuși pe nedrept nici un cent spre folosul lor; bărbați care vor fi la fel de credincioși și metodici, atenți și sârguincioși în muncă în absența patronului lor ca în prezența acestuia, dovedind prin credincioșia lor că nu caută doar să fie pe placul oamenilor, niște slujitori care lucrează bine numai sub supraveghere, ci sunt lucrători conștiincioși, credincioși, onești, făcând ceea ce este corect nu pentru lauda venită de la oameni, ci pentru că ei iubesc și aleg să facă ceea ce este corect dintr-un înalt simțământ al obligației lor față de Dumnezeu.
Părinții nu sunt scrupuloși în educația dată copiilor lor. Ei nu văd necesitatea modelării minții acestora prin disciplină. Ei le dau o educație superficială, arătând o grijă mai mare față de educația ornamentală decât față de acea educație solidă care le-ar dezvolta și le-ar canaliza în așa fel calitățile, încât să scoată la iveală energiile sufletului și să provoace extinderea și întărirea puterilor minții prin exercițiu. Facultățile intelectuale au nevoie de cultivare pentru a putea fi exercitate spre slava lui Dumnezeu. Ar trebui acordată o mare atenție cultivării intelectului, pentru ca diferitele părți ale minții să poată avea în mod egal tărie prin exersarea lor, a fiecăreia în domeniul ei distinct. Dacă părinții le îngăduie copiilor lor să-și urmeze tendințele propriilor minți, propriile înclinații și plăceri cu prețul neglijării datoriei, caracterele lor li se vor forma după acest tipar și ei nu vor fi competenți pentru nici un fel de poziție de răspundere în viață. Dorințele și înclinațiile celor tineri ar trebui să fie reținute, punctele lor slabe din caracter întărite, iar tendințele lor excesiv de puternice să fie reprimate.
-26-
Dacă se îngăduie unei calități să rămână inactivă sau dacă este deviată de la cursul ei normal, nu este împlinit scopul lui Dumnezeu. Toate facultățile ar fi trebuit să fie bine dezvoltate. Ar trebui să i se acorde atenție fiecăreia, căci fiecare are o înrâurire asupra celorlalte și toate trebuie exercitate pentru ca mintea să fie echilibrată. Dacă una sau două părți sunt cultivate și folosite neîncetat, pentru că este alegerea copiilor voștri aceea de a folosi puterea minții într-o direcție, cu prețul neglijării altor puteri ale intelectului, ei vor ajunge la maturitate cu minți neechilibrate și cu caractere dezvoltate nearmonios. Ei vor fi capabili și puternici într-o direcție, dar cu mari deficiențe în altele, la fel de importante. Nu vor fi femei și bărbați competenți. Deficiențele lor vor fi observate și vor întina tot caracterul.
Fratele B. a cultivat o slăbiciune aproape de nestăpânit pentru excursii și călătorii de plăcere. Timp și bani sunt irosiți pentru satisfacerea dorinței sale de a face excursii de plăcere. Iubirea sa egoistă de plăceri duce la neglijarea datoriilor sacre. Fratelui B. îi place foarte mult să predice, dar nu s-a angajat niciodată să facă această lucrare simțind că blestemul cade asupra lui dacă nu predică Evanghelia. El a părăsit adesea lucrarea de la editură, care cerea atenția sa, pentru a răspunde invitațiilor vreunora dintre frații săi din alte comunități. Dacă ar fi fost pătruns de solemnitatea lucrării lui Dumnezeu pentru acest timp și ar fi înaintat punându-și încrederea în Dumnezeu, practicând tăgăduirea de sine și ridicând crucea lui Hristos, el ar fi avut realizări bune. Însă adesea a înțeles atât de puțin cât de sfântă este lucrarea, încât avea să-și creeze mai multe ocazii de a vizita alte comunități, făcând din aceste ocazii o scenă a mulțumirii de sine, pe scurt, o călătorie de plăcere. Ce contrast între calea sa și cea urmată de apostoli, care au înaintat împovărați de Cuvântul vieții și, prin manifestarea Duhului, L-au predicat pe Hristos răstignit! Ei au arătat calea vieții prin tăgăduire de sine și cruce. Ei au avut părtășie cu Mântuitorul lor prin suferințele Sale și cea mai mare dorință a lor a fost aceea de a-L cunoaște pe Hristos Isus, și pe El răstignit. Ei nu s-au gândit la propriul lor confort și nu și-au socotit viețile ca fiind scumpe pentru ei înșiși. Nu au viețuit pentru a se simți bine, ci pentru a face binele și pentru a salva suflete pentru care a murit Hristos.
-27-
Fratele B. poate prezenta argumente în favoarea unor puncte de doctrină, dar lecțiile practice de sfințire, tăgăduire de sine și cruce nu le-a trăit personal. El poate vorbi către ureche, însă, nesimțind influența sfințitoare a acestor adevăruri asupra inimii sale, neaplicându-le la viața sa, nu reușește să imprime adevărul adânc în conștiință printr-un sentiment profund al solemnității și importanței lui în vederea judecății, când trebuie hotărât fiecare caz. Fratele B. nu și-a educat mintea, iar comportamentul său în afara adunării nu a fost exemplar. Povara lucrării nu părea să-l apese, ba chiar s-a purtat cu ușurătate, ca un băiețaș, iar prin exemplul lui a coborât standardul religiei. Lucrurile sacre și cele comune au fost puse la același nivel.
Fratele B. nu a fost dispus să suporte crucea; el nu a fost dispus să-L urmeze pe Hristos de la iesle până la sala de judecată și Calvar. A adus asupra sa multă suferință, căutându-și propria plăcere. Mai are încă de învățat că propria sa tărie este slăbiciune și că înțelepciunea sa este nebunie. Dacă ar fi simțit că este angajat în lucrarea lui Dumnezeu și că este îndatorat Aceluia care i-a dat timpul și talentele pe care le are și care a cerut ca acestea să fie sporite spre slava Sa, dacă ar fi stat cu credincioșie la postul său, nu ar fi avut de suferit din pricina acelei boli lungi și supărătoare. Expunerea la care s-a supus în acea călătorie de plăcere i-a provocat luni de suferință și i-ar fi cauzat moartea dacă n-ar fi existat rugăciunea sinceră, eficientă a credinței, înălțată pentru el de aceia care au simțit că nu era pregătit să moară. Dacă ar fi murit atunci, cazul său ar fi fost cu mult mai grav decât acela al păcătosului neluminat. Însă Dumnezeu, milostiv, a ascultat rugăciunile poporului Său și i-a acordat o nouă prelungire a vieții, pentru a putea avea ocazia să se pocăiască de necredincioșia sa și să răscumpere timpul. Exemplul său i-a influențat pe mulți din Battle Creek într-o direcție greșită.
-28-
Fratele B. și-a revenit din boală; dar cât de puțin s-au simțit el și familia sa smeriți sub mâna lui Dumnezeu! Lucrarea Duhului lui Dumnezeu și înțelepciunea primită de la Domnul nu se manifestă pentru ca noi să putem fi fericiți și satisfăcuți de noi înșine, ci pentru ca sufletele noastre să poată fi înnoite în cunoaștere și veritabilă sfințire. Cu cât ar fi fost mai bine pentru acest frate dacă nenorocirea lui l-ar fi împins către o cercetare cu credincioșie a inimii, pentru a descoperi nedesăvârșirile din caracterul său, ca să le poată îndepărta și, cu un spirit umil, să iasă din cuptor asemenea aurului curățit, reflectând chipul lui Hristos!
Biserica l-a ajutat să suporte boala pe care el și-a adus-o asupră-și. Au fost găsiți supraveghetori și cheltuielile sale au fost suportate într-o mare măsură de către comunitate; cu toate acestea, nici el și nici familia sa nu au apreciat această bunătate și generozitate din partea bisericii. Simțeau că li se cuvenea tot ceea ce se făcuse pentru ei. Când fratele B. și-a revenit după boală, a avut sentimente nedrepte față de soțul meu pentru motivul să acesta dezaprobase calea sa, care era atât de condamnabilă. El s-a alăturat altora pentru a prejudicia influența soțului meu și, de când a părăsit editura, nu și-a schimbat sentimentele. Nu ar sta prea bine dacă ar fi pus la probă de către Dumnezeu.
Fratele B. nu a învățat încă lecția pe care va fi nevoit să o învețe, dacă vrea să fie salvat în cele din urmă, să se tăgăduiască pe sine și să se împotrivească înclinației sale după plăceri. Va trebui să fie adus din nou în aceeași împrejurare și încercat chiar mai puternic, pentru că n-a reușit să suporte încercările din trecut. El L-a nemulțumit pe Dumnezeu prin îndreptățirea de sine. El nu are decât o mică experiență în părtășia la suferințele lui Hristos. Îi place mult etalarea ostentativă și nu face economie în ce privește mijloacele sale. Domnul știe. El cântărește simțămintele ascunse și intențiile inimii. El îl cunoaște pe om și îi pune la probă credința. Ne cere să-L iubim și să-L slujim cu toată mintea, inima și tăria noastră. Iubitorii de plăceri pot afișa o formă de evlavie, care poate avea chiar unele accente de tăgăduire de sine, pot sacrifica timp și bani și cu toate acestea eul să nu fie reprimat, iar voința să nu fie adusă în supunere față de voința lui Dumnezeu.
Va continua.