Muncă fizică pentru studenți
Prin planul actual de învățământ, este deschisă înaintea tinerilor o ușă pentru ispită. Deși, în general, au prea multe ore de studiu, au și multe ore în care nu au nimic de făcut. Aceste ore libere sunt petrecute adesea cu nepăsare. Obiceiurile rele sunt transmise de la unul la altul, iar viciul se răspândește foarte mult. Un număr mare de tineri care au primit o educație religioasă în cămin și care merg la studii, caracterizați îndeobște de nevinovăție și puritate, ajung corupți prin prietenia lor cu amici vicioși. Ei pierd respectul de sine și jertfesc principiile nobile. În acest moment, ei sunt pregătiți să meargă pe calea care îi duce în jos; căci ei și-au siluit într-atât conștiințele, încât păcatul nu le mai pare peste măsură de păcătos. Aceste rele care există în școlile conduse după planul de învățământ de acum ar putea fi remediate într-o mare măsură, dacă studiul și munca ar putea fi îmbinate. Aceleași rele există și în școlile înalte, dar într-un grad mai mare; căci mulți tineri s-au învățat cu viciile și conștiințele lor s-au îmbolnăvit.
-149-
Numeroși părinți supraestimează stabilitatea și calitățile bune ale copiilor lor. Ei nu par să ia în seamă faptul că aceștia vor fi expuși influențelor amăgitoare ale tinerilor vicioși. Părinții au unele temeri când îi trimit la școală, la o oarecare distanță, dar le place să creadă că, dacă aceștia au avut exemple bune și o educație religioasă, vor ține la principii și în viața de la liceu. Mulți părinți nu-și fac decât o vagă idee despre gradul de stricăciune care există în aceste instituții de învățământ. În multe cazuri, părinții au muncit din greu și au suportat multe privațiuni pentru scumpul obiectiv de a le asigura copiilor lor o educație completă. Iar după toate eforturile depuse, mulți au amara experiență de a-și primi copiii înapoi de la studii cu obiceiuri libertine și cu o constituție fizică ruinată. și aceștia sunt adesea lipsiți de respect față de părinții lor, nemulțumitori și nesfinți. Acești părinți răniți, care sunt astfel răsplătiți de către copii nerecunoscători, se lamentează că și-au trimis copiii de acasă pentru a fi expuși la ispite și s-au întors la ei ca niște epave fizice, mintale și morale. Cu speranțele înșelate și inimile aproape frânte, ei văd cum copiii lor, de la care așteptau lucruri mari, merg pe un drum al viciului și se târăsc într-o existență mizeră.
Există însă și dintre aceia care au principii ferme, care onorează așteptările părinților și profesorilor. Ei trec prin procesul de instruire cu o conștiință limpede și se întorc cu constituții fizice solide și cu moralitatea neîntinată de influențe corupătoare. Numărul acestora este însă mic.
Unii studenți pun tot sufletul în studiu și își concentrează mintea asupra obiectivului de a obține o educație. Ei își pun mintea la lucru, dar lasă ca puterile fizice să rămână inactive. Creierul este suprasolicitat, iar mușchii devin slabi pentru că nu sunt folosiți în exercițiu fizic. La absolvire, este evident că acești studenți și-au căpătat educația cu prețul vieții. Au studiat zi și noapte, an după an, ținându-și mintea încordată încontinuu, aceasta în timp ce n-au reușit să ofere mușchilor lor suficient exercițiu. Ei sacrifică totul pentru a cunoaște științele și coboară în mormânt.
-150-
Tinerele domnișoare se dedau adesea studiului, neglijând alte ramuri ale educației, chiar mai importante pentru viața practică decât studiul din cărți. Iar după ce își vor fi obținut educația, sunt deseori vătămate pentru toată viața. Ele și-au neglijat sănătatea, rămânând prea mult timp în încăperi închise, lipsite de aerul curat al cerului și de lumina soarelui pe care a dat-o Dumnezeu. Aceste tinere s-ar fi putut întoarce de la studii în deplină sănătate, dacă ar fi combinat studiul cu muncile casnice și exercițiul fizic în aer liber.
Sănătatea este o mare comoară. Este cea mai mare avere pe care o pot avea muritorii. Bogăția, onoarea sau învățătura sunt cumpărate fie chiar și cu prețul pierderii vigorii sănătății. Nici una dintre aceste realizări nu poate aduce fericirea, dacă lipsește sănătatea. Este un păcat îngrozitor să ne riscăm sănătatea pe care ne-a dat-o Dumnezeu; căci fiecare atentat la sănătate ne slăbește pe viață și ne lasă neîmpliniți, oricâtă educație vom câștiga.
În multe cazuri, părinții bogați nu simt importanța de a oferi copiilor o educație atât în ce privește îndatoririle practice ale vieții, cât și în științe. Ei nu văd necesitatea, pentru binele minții și moralității copiilor lor și pentru eficiența lor viitoare, de a-i face să înțeleagă în mod clar importanța muncii utile. Acest lucru este o datorie față de copiii lor, pentru ca, în cazul vreunei nenorociri, aceștia să poată rezista cu noblețe în independență, știind cum să-și folosească mâinile. Dacă au putere, nu pot fi săraci, chiar dacă n-au nici măcar un dolar. Mulți dintre cei care în tinerețe s-au aflat în împrejurări favorabile pot fi deposedați de toate bogățiile și lăsați în schimb cu părinți, frați și surori care să depindă material de ei. Așa stând lucrurile, cât de important este ca fiecare tânăr să fie educat în spiritul muncii, pentru a fi pregătit pentru orice stare de urgență! Bogățiile sunt cu adevărat o cursă, când posesorii lor își împiedică fiii și fiicele să obțină pricepere în ce privește munca folositoare, ca să fie pregătiți pentru viața practică.
De obicei, cei care nu sunt siliți să muncească nu fac niciodată exercițiu activ pentru sănătatea fizică. Tinerii, pentru că nu-și folosesc mintea și mâinile în muncă activă, se obișnuiesc să fie leneși și dobândesc deseori ceea ce trebuie să ne înspăimânte cel mai tare, o educație de stradă — hoinăresc prin magazine, fumează, beau și joacă cărți.
-151-
Tinerele domnișoare vor citi romane, scuzându-se că nu pot munci fizic pentru că au o sănătate precară. Slăbiciunea lor este rezultatul faptului că nu și-au pus la lucru mușchii care le-au fost dați de Dumnezeu. Pot considera că sunt prea firave pentru munca din casă, dar vor lucra broderii și dantele și își vor păstra paloarea delicată a mâinilor și fețelor, în timp ce mamele lor, împovărate de griji, vor trudi din greu la spălarea și călcarea îmbrăcămintei lor. Aceste domnișoare nu sunt creștine; căci ele încalcă porunca a cincea. Nu își cinstesc părinții. Mama lor este însă cea mai vinovată. Ea și-a răsfățat fiicele și le-a scutit de îndeplinirea părții lor de îndatoriri casnice, până când munca a devenit dezgustătoare pentru ele, iubind și bucurându-se de o lenevie dulce. Ele mănâncă, dorm, citesc și discută despre modă, în timp ce viețile lor sunt complet nefolositoare.
În multe cazuri, sărăcia este o binecuvântare, căci ea îi oprește pe copii și pe tineri să se ruineze prin inactivitate. Atât puterile fizice, cât și cele intelectuale ar trebui cultivate și dezvoltate așa cum trebuie. Grija principală și constantă a părinților ar trebui să fie aceea de a se asigura că fiii și fiicele lor au o constituție solidă, pentru a putea fi femei și bărbați sănătoși. Este imposibil de atins acest țel fără exercițiu fizic. Pentru propria lor sănătate fizică și bunăstare morală, copiii ar trebui învățați să muncească, chiar dacă nu este necesar, neexistând situația unor lipsuri grave. Dacă vor să aibă caractere curate, virtuoase, ei trebuie să se supună disciplinei muncii bine echilibrate, care să pună la lucru toți mușchii. Satisfacția pe care o vor avea copiii, fiind folositori și manifestând tăgăduire de sine pentru a-i ajuta pe alții, va fi cea mai sănătoasă plăcere de care s-au bucurat vreodată. De ce s-ar lipsi cei bogați și copiii lor dragi de această mare binecuvântare?
Părinți, inactivitatea este cel mai mare blestem care s-a abătut vreodată asupra tineretului. Fiicelor voastre nu ar trebui să li se îngăduie să stea întinse în pat până dimineața târziu, dormind ceasurile prețioase pe care li le-a împrumutat Dumnezeu pentru a fi folosite în scopul cel mai bun și pentru care vor fi nevoite să-I dea socoteală. Mama aduce fiicelor ei o mare vătămare, purtând poverile pe care acestea ar trebui să le împartă cu ea, spre propriul lor bine prezent și viitor. Calea pe care o urmează mulți părinți, când le permit copiilor lor să fie indolenți și să-și satisfacă pofta de a citi romane și povestiri, reprezintă cel mai mare rău pe care și-l pot îngădui pentru viața aceasta. Cititoarele de romane și povestiri nu reușesc niciodată să fie mame destoinice, practice. Ele construiesc castele de nisip, trăind într-o lume ireală, imaginară. Devin sentimentale și au fantezii bolnăvicioase. Ele au un intelect slab, deși se pot înșela cu gândul că au o minte și maniere superioare. Practica în treburile casnice reprezintă unul dintre cele mai mari avantaje pentru tinerele fete.
-152-
Munca fizică nu va împiedica deloc cultivarea intelectului. Departe de aceasta. Avantajele câștigate prin munca fizică vor echilibra o persoană și vor preveni suprasolicitarea minții. Munca va fi preluată de mușchi, iar creierul obosit va fi ușurat. Există multe fete apatice, incapabile să facă ceva util, care consideră că nu este demn de o domnișoară să se angajeze într-o muncă activă. Însă caracterele lor sunt prea transparente pentru a înșela persoanele cu bun simț în ce privește nevrednicia lor reală. Zâmbesc mofturoase, râd prostește și fac numai nazuri. Par că nu sunt în stare să vorbească normal și inteligibil, ci chinuie tot ceea ce spun, șoptind și zâmbind năzuroase. Să fie acestea “domnișoare”? Nu s-au născut în starea de imbecilitate, ci au fost educate astfel. Nu este nevoie să fii o ciudățenie fragilă, lipsită de ajutor, împopoțonată și zâmbind pisicește tot timpul pentru a fi o domnișoară. Pentru un intelect sănătos, este nevoie de un corp sănătos. Sănătatea fizică și o cunoaștere practică a tuturor îndatoririlor casnice necesare nu vor fi niciodată piedici în calea bunei dezvoltări a intelectului; amândouă sunt extrem de importante pentru o domnișoară.
Toate puterile minții ar trebui folosite și dezvoltate pentru ca bărbații și femeile să aibă mintea bine echilibrată. Lumea este plină de femei și bărbați unilaterali, care au ajuns astfel pentru că a fost cultivată o parte a facultăților lor, în timp ce altele s-au atrofiat prin nefolosire. Educația celor mai mulți tineri este o catastrofă. Ei studiază în exces, în timp ce neglijează ceea ce ține de o ocupație practică în viață. Bărbați și femei devin părinți fără să-și ia în socoteală răspunderile, iar urmașii lor coboară chiar mai mult decât ei pe scara deficiențelor omenești. Astfel, neamul omenesc degenerează cu repeziciune. Solicitarea continuă de a studia, după cum sunt conduse astăzi școlile, îi lasă pe tineri nepregătiți pentru viața practică. Mintea umană dorește activitate. Dacă nu este activă în direcția corectă, va fi în cea greșită. Pentru a păstra echilibrul minții, în școli, munca trebuie îmbinată cu studiul.
-153-
În generațiile trecute, ar fi trebuit luate măsuri pentru o educație pe o scară mai largă. școlile ar fi trebuit să aibă legături directe cu instituții agricole și manufacturi. De asemenea, ar fi trebuit să existe și profesori de lucrări casnice. și o parte din timpul fiecărei zile ar fi trebuit devotat muncii, pentru ca puterile fizice și mintale să poate fi exersate în egală măsură. Dacă școlile ar fi fost întemeiate după planul pe care l-am menționat, nu ar exista atâtea minți dezechilibrate.
Dumnezeu a pregătit o grădină minunată pentru Adam și Eva. Le-a asigurat tot ceea ce ar fi avut nevoie. A sădit tot felul de pomi fructiferi. I-a împresurat generos cu bogățiile Sale. Pomii erau creați pentru folosință și frumusețe, iar florile superbe, care creșteau de la sine și se deschideau, răspândind un miros bogat în jurul lor, erau menite să nu cunoască în vreun chip degradarea. Adam și Eva erau într-adevăr bogați. Erau proprietarii Edenului. Adam era domn al minunatului său domeniu. Nimeni nu poate pune la îndoială faptul că era bogat. Însă Dumnezeu știa că Adam nu putea fi fericit dacă nu avea ceva de făcut. Și i-a dat ceva de făcut; el avea să lucreze grădina.
Dacă bărbații și femeile acestui veac degenerat au o mare avere constând în comori pământești, care, în comparație cu acel paradis al frumuseții și bogăției oferit în stăpânire lui Adam, sunt insignifiante, ei cred că se află mai presus de muncă și își educă și copiii să o considere degradantă. Asemenea părinți bogați, prin învățătură și exemplu, își învață copiii că banii îi fac pe oameni “domni” sau “doamne”. Însă ideea noastră de “domn” sau de “doamnă” se măsoară prin intelect și valoare morală. Dumnezeu nu îi evaluează pe oameni după îmbrăcăminte. Îndemnul lui Petru cel inspirat este: “Podoaba voastră să nu fie cea de afară, care stă în împletirea părului și în purtarea de podoabe de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci omul ascuns al inimii, în frumusețea nepieritoare a unui duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu.” Un duh blând și liniștit este înălțat mai presus de onoare lumească sau bogății.
-154-
Domnul ilustrează cum îi privește El pe bogații lumești, care își înalță sufletele cu orgoliu din pricina averilor lor pământești, prin bogatul care și-a stricat hambarele și a zidit altele mai mari, ca să aibă loc pentru a-și depozita bunurile. Uitând de Dumnezeu, el nu a recunoscut de unde îi veneau toate bogățiile. Nici un cuvânt de recunoștință nu s-a înălțat către milostivul său Binefăcător. El s-a felicitat astfel: “Suflete, ai multe bunătăți strânse pentru mulți ani; odihnește-te, mănâncă, bea și înveselește-te!” Stăpânul care îi încredințase bogății pământești, cu care să-și binecuvânteze semenii și să aducă slavă Făcătorului său, era mânios pe bună dreptate pentru ingratitudinea lui și a zis: “Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ți se va cere înapoi sufletul; și lucrurile pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi? Tot așa este și cu cel care își adună comori pentru el și nu se îmbogățește față de Dumnezeu.” Aici avem zugrăvit modul în care Dumnezeul cel infinit apreciază valoarea omului. O avere de proporții sau bogăția în orice măsură nu poate asigura favoarea lui Dumnezeu. Toate aceste daruri mărinimoase și binecuvântări vin de la El, pentru a pune la probă, a dovedi și dezvolta caracterul omului.
Oamenii pot avea averi nenumărate; cu toate acestea, dacă nu sunt bogați față de Dumnezeu, dacă nu au deloc interesul de a dobândi comoara cerească și înțelepciunea divină, sunt considerați nebuni de către Creatorul lor, iar noi nu-i putem considera altfel decât o face Dumnezeu. Munca este o binecuvântare. Ne este imposibil să ne bucurăm de sănătate fără a munci. Ar trebui puse la lucru toate facultățile pentru a fi proporțional dezvoltate și pentru ca bărbații și femeile să poată avea mintea bine echilibrată. Dacă tinerilor li s-ar fi dat o educație solidă în diferitele ramuri ale lucrului fizic, dacă ar fi fost învățați și să muncească, și să studieze științele, educația lor le-ar fi adus un folos mult mai mare.
-155-
Solicitarea continuă a creierului, în timp ce mușchii sunt inactivi, duce la slăbirea nervilor, iar studenții simt o dorință aproape de nestăpânit pentru schimbare și distracții incitante. și când li se dă drumul, după ce au fost reținuți la studiu mai multe ore pe zi, sunt aproape sălbatici. Mulți n-au fost niciodată sub control în cămin. Au fost lăsați să-și satisfacă înclinațiile și acum gândesc că restricția din timpul orelor de studiu este o încercare prea severă pentru ei. Și neavând nimic de făcut după orele de studiu, Satana le sugerează distracțiile și glumele proaste pentru a-și mai descreți frunțile. Influența pe care o au asupra altor studenți este demoralizatoare. Studenții care au beneficiat în cămin de o învățătură religioasă și care sunt ignoranți în ce privește viciile societății devin adesea cei mai buni amici ai celor a căror minte a fost modelată după un tipar inferior și ale căror avantaje în sfera culturii intelectuale și pregătirii religioase au fost foarte limitate. Intrând în societatea acestora și respirând o atmosferă care nu este înălțătoare, ba chiar tinde să coboare și să degradeze standardul moral, ei se află în primejdia de a se scufunda până la același nivel scăzut al tovarășilor lor. Deliciul unei categorii numeroase de studenți este acela de a petrece în timpul lor liber. Și foarte mulți dintre aceia care pleacă de acasă nevinovați și curați sunt corupți de tovărășiile pe care le au la școală.
Am fost îndrumată să întreb: Trebuie oare să sacrificăm tot ceea ce este de valoare în tinerii noștri, pentru ca aceștia să poată obține o educație în școli? Dacă ar exista instituții agricole și manufacturi care să fie cuplate cu școlile noastre și dacă ar fi fost folosiți învățători competenți pentru educarea tineretului în diferitele ramuri de studiu și practică în lucru, încât aceștia să rezerve un timp anume din fiecare zi cultivării minții și un alt timp muncii fizice, ar exista acum o categorie mai elevată de tineri care să ajungă la stadiul de a acționa pentru a avea influență în modelarea societății. Mulți tineri care ar absolvi asemenea instituții ar avea, la sfârșit, un caracter solid. Ar avea perseverență, dârzenie, curajul de a depăși obstacolele și asemenea principii, încât nu se vor lăsa purtați de vreo influență rea, oricât de răspândită ar fi. Ar fi trebuit să existe profesoare experimentate care să le învețe pe tinerele domnișoare cum se pregătesc alimentele. Tinerele fete ar fi trebuit să fie instruite să confecționeze articole de îmbrăcăminte, să croiască, să facă și să repare haine, fiind pregătite astfel pentru îndatoririle practice ale vieții.
-156-
Pentru tineri, ar trebui să existe instituții în care să poată deprinde diferite meserii, care să le solicite atât musculatura, cât și puterile minții. Dacă tinerii nu pot dobândi totuși decât o educație unilaterală, care să fie aceea care va aduce mai multe foloase? O cunoaștere a științelor, cu toate dezavantajele în ce privește sănătatea și viața, sau o instruire în lucru activ pentru viața practică? Răspundem fără ezitare: cea din urmă. Dacă una din cele două ar trebui neglijată, studiul teoretic din cărți să fie neglijat.
Sunt foarte multe fete care s-au măritat și au familii, dar care practic nu știu aproape nimic despre datoriile care îi revin unei soții și mame. Ele pot citi și cânta la un instrument muzical, însă nu pot găti. Nu pot face pâine bună, care este esențială pentru sănătatea familiei. Nu pot croi și coase veșminte, căci n-au învățat niciodată cum s-o facă. Ele au considerat că aceste lucruri nu sunt importante, iar în căsnicia lor sunt tot atât de dependente de persoane care să facă aceste lucruri, cum sunt copilașii lor. Această neștiință de neiertat în ce privește îndatoririle esențiale ale vieții face ca foarte multe familii să fie nefericite.
Impresia că munca este degradantă pentru viața modernă a coborât în mormânt mii de persoane care ar fi putut trăi. Cei care nu fac decât muncă fizică lucrează adesea în exces, fără să facă pauze pentru a se odihni; în același fel, clasa intelectualilor suprasolicită creierul și suferă din lipsa acelei vigori sănătoase pe care o aduce munca fizică. Dacă intelectualii ar prelua o parte din povara celor care muncesc fizic și și-ar întări astfel musculatura, aceștia ar putea munci mai puțin și devota o parte din timpul lor cultivării intelectuale și morale. Cei care au obiceiuri sedentare și literare ar trebui să facă exercițiu fizic, chiar dacă din perspectiva mijloacelor materiale nu sunt nevoiți să muncească. Sănătatea ar trebui să fie un stimulent suficient pentru a-i determina să combine munca intelectuală cu cea fizică.
-157-
Cultura morală, intelectuală și fizică ar trebui să se îmbine armonios, pentru ca rezultatul să fie bărbați și femei bine dezvoltați și echilibrați. Unii au calitatea de a depune mai mult efort intelectual decât alții, câtă vreme alții iubesc și găsesc plăcere în munca fizică. Și unii, și alții ar trebui să caute să acopere deficiențele, pentru a putea înfățișa lui Dumnezeu întreaga lor ființă, ca o jertfă vie, sfântă și plăcută Lui — căci aceasta este slujirea normală care li se cere. Nu obiceiurile și practicile societății moderne ar trebui să le determine acțiunile. Apostolul Pavel cel inspirat adaugă: “Să nu vă conformați veacului acestuia, ci să fiți transformați prin înnoirea minții voastre, ca să puteți înțelege care este voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută și desăvârșită”.
Mintea intelectualilor împlinește o lucrare prea grea. Ei fac adesea o mare risipă în ce privește puterile mintale; în același timp, există o altă categorie, pentru care cel mai înalt țel în viață este munca fizică. Aceștia din urmă nu-și pun mintea la lucru. Mușchii lor sunt bine întreținuți, în timp ce creierul este jefuit de tăria intelectuală; tot așa mintea intelectualilor este activă, în timp ce corpurile lor sunt jefuite de tărie și vigoare din pricina neglijării exersării mușchilor. Cei care sunt mulțumiți să-și închine viețile muncii fizice și să-i lase pe alții să gândească pentru ei, în timp ce ei doar împlinesc ceea ce au gândit alții, vor avea tărie musculară, dar intelect slab. Influența lor în bine este mică în comparație cu ceea ce ar fi putut fi dacă și-ar folosi mintea în aceeași măsură cu mușchii. Cei ce fac parte din această categorie se prăbușesc mai ușor dacă sunt atacați de boală, pentru că organismul lor este întărit să se împotrivească bolii prin forța electrică a creierului.
-158-
Bărbații care se bucură de putere fizică ar trebui să se educe pe ei înșiși și să gândească în aceeași măsură în care și acționează și să nu aștepte ca alții să cugete în locul lor. Mulți acceptă eroarea larg răspândită de a considera că munca este degradantă. De aceea își doresc tinerii mult să-și facă o educație pentru a deveni învățători, funcționari, negustori, avocați și să ocupe aproape orice poziție care nu cere muncă fizică. Tinerele privesc treburile casnice ca fiind înjositoare. Și chiar dacă exercițiul fizic ce se cere pentru împlinirea lucrului din gospodărie, dacă nu este prea sever, este menit să asigure sănătatea, ele totuși vor căuta o educație care să le permită să devină învățătoare sau funcționare sau vor învăța o meserie care le va reține între patru pereți, pentru o muncă sedentară. Bujorii sănătății se ofilesc din obraji, iar boala se strânge în jurul lor, pentru să sunt jefuite de mișcarea fizică și obiceiurile lor sunt în general stricate. Și toate acestea pentru că așa e la modă! Ele se bucură pentru o viață delicată, care înseamnă slăbiciune și degenerare.
Adevărat, există o scuză pentru faptul că tinerele femei nu aleg lucrul casnic ca ocupație, deoarece aceia care angajează fete la bucătărie le tratează în general ca pe niște roabe. Adesea, ei nu le respectă și se poartă cu ele ca și cum nu ar fi vrednice să fie membre ale acelor familii. Ei nu le acordă privilegiile pe care le oferă croitoresei, copistului sau profesorului de muzică. Dar nu poate exista o ocupație mai importantă decât aceea a treburilor casnice. Este nevoie de inteligență și experiență pentru a găti bine și a pune pe masă o hrană sănătoasă, într-un mod îmbietor. Cea care pregătește alimentele care vor intra în stomacul nostru, pentru a fi transformate în sânge care să hrănească organismul, ocupă o poziție dintre cele mai importate și mai înalte. Poziția copistului, croitoresei sau profesorului de muzică nu poate egala în importanță pe cea a bucătăresei.
Cele spuse până acum reprezintă o declarație despre ceea ce s-ar fi putut realiza printr-un sistem educațional corect. Timpul este prea scurt deja pentru a ajunge la rezultatele care ar fi putut fi atinse în generațiile de până acum; însă putem face mult chiar și în aceste ultime zile pentru a remedia relele care există în educația tineretului. Și pentru că timpul este scurt, ar trebui să fim conștiincioși și să lucrăm zeloși pentru a oferi tineretului acea educație care este reprezentativă pentru credința noastră. Suntem reformatori. Dorim ca fiii și fiicele noastre să studieze în așa fel, încât să tragă cele mai mari foloase. Pentru a face aceasta, ar trebui să li se ofere ocupații prin care să-și pună mușchii la lucru. Munca fizică zilnică și sistematică ar trebui să constituie o parte din educația tineretului chiar și în acest timp din urmă. Se poate câștiga mult acum prin îmbinarea lucrului cu învățătura. Urmând acest plan, studenții vor dobândi o elasticitate spirituală și o gândire limpede și vor fi capabili să efectueze mai multă muncă intelectuală într-un timp dat decât ar putea-o face numai prin studiu. Și vor putea părăsi școlile cu sănătatea nevătămată și cu tăria și curajul de a persevera în orice poziție în care i-ar putea duce providența lui Dumnezeu.
Va continua.