În afară de aceste zile de sărbători religioase, de bucurie și veselie, națiunea iudaică trebuia să comemoreze Paștele în fiecare an. Domnul S-a legat solemn că, dacă vor fi credincioși în păzirea poruncilor Lui, îi va binecuvânta în toată înmulțirea lor și în tot lucrul mâinilor lor.
Dumnezeu nu cere mai puțin poporului Său din aceste zile de pe urmă, ca sacrificii și jertfe, decât a cerut națiunii iudaice. Cei pe care i-a binecuvântat El cu stare materială bună, și chiar văduva și orfanul, nu trebuie să neglijeze binecuvântările Sale. În mod deosebit, cei pe care i-a făcut să prospere trebuia să-I predea lucrurile care sunt ale Sale. Ei trebuie să apară înaintea Lui cu un duh de jertfire de sine și să aducă jertfele lor conform cu binecuvântările pe care El le-a revărsat asupra lor. Dar mulți din cei pe care Dumnezeu îi face să prospere manifestă nerecunoștință josnică față de El. Dacă binecuvântările Lui rămân asupra lor și dacă El le mărește averea, ei fac din aceste daruri funii spre a-i lega de iubirea lor pentru avere; ei permit ca ocupațiile lumești să ia în stăpânire afecțiunile lor și întreaga lor ființă, și să neglijeze devoțiunea și privilegiile religioase. Nu-și pot permite să părăsească grijile ocupației lor și să vină înaintea lui Dumnezeu nici măcar o dată pe an. Ei schimbă binecuvântările lor în blestem și slujesc propriilor lor interese vremelnice, cu neglijarea cerințelor lui Dumnezeu.
Oameni care posedă mulți bani rămân acasă an de an, absorbiți de grijile și interesele lor lumești și simțind că nu își pot permite să facă micul sacrificiu de a participa la adunările anuale de închinare la Dumnezeu. El le-a binecuvântat coșnița și postava, i-a înconjurat cu binecuvântările Sale, totuși ei au reținut de la El micile jertfe pe care Domnul le-a cerut de la ei. Le place să se slujească pe ei înșiși. Sufletele lor vor fi ca deșertul neîmprospătat, fără rouă sau ploaia cerului. Domnul le-a adus prețioasa binecuvântare a harului Său. El i-a eliberat de robia păcatului și de sclavia erorii și a descoperit înțelegerii lor întunecate măreața lumină a adevărului prezent. și aceste dovezi ale iubirii și îndurării lui Dumnezeu să nu reclame nici o recunoștință în schimb? Cei care mărturisesc a crede că sfârșitul tuturor lucrurilor este la uși, vor fi ei orbi față de propriul lor interes spiritual și vor trăi ei numai pentru această lume și pentru această viață? Se așteaptă ei ca interesul lor veșnic să-și poarte el însuși de grijă? Nu va veni tărie spirituală fără un efort și din partea lor.
-600-
Mulți din cei care mărturisesc că așteaptă revenirea Domnului nostru sunt neliniștiți, căutători de câștig lumesc. Ei sunt orbi față de interesul lor veșnic. Muncesc pentru ceea ce nu satură. Își cheltuiesc banii pentru ceea ce nu este pâine. Ei se străduiesc să se mulțumească cu bogățiile pe care le-au strâns pe pământ, dar care trebuie să piară. și neglijează să se pregătească pentru veșnicie, care ar trebui să fie singura muncă adevărată din viață.
Toți cei cărora le stă în putință, trebuie să participe la aceste adunări anuale. Toți ar trebui să simtă că Dumnezeu le cere acest lucru. Dacă nu se folosesc de privilegiul pe care l-a prevăzut El, pentru ca ei să poată ajunge puternici în Domnul și în puterea harului Său, vor deveni din ce în ce mai slabi, vor avea o dorință din ce în ce mai mică spre a-I consacra totul lui Dumnezeu. Veniți, frați și surori, la aceste adunări sfinte, să-L aflați pe Isus. El va veni la sărbătoare, va fi prezent și va face pentru voi ceea ce voi aveți cea mai mare nevoie să fie făcut. Gospodăriile voastre nu trebuie considerate de mai mare valoare decât interesele mai înalte ale sufletului. Toate comorile pe care le posedați, oricât de valoroase ar fi, nu vor fi destul de bogate să vă cumpere pace și speranță, care reprezintă un câștig nemărginit, dacă acestea vă costă tot ce aveți și muncile și suferințele unei vieți întregi. Un simțământ clar și puternic despre lucrurile veșnice și o inimă dispusă să predea totul lui Hristos sunt binecuvântări de mai mare valoare decât bogățiile, plăcerile și slava acestei lumi.
-601-
Adunările de tabără sunt importante. Ele costă ceva. Slujitorii lui Dumnezeu își epuizează viața pentru a ajuta poporul, când mulți dintre ei par ca și cum nu ar avea nevoie de nici un ajutor. De teamă să nu piardă puțin din câștigul acestei lumi, unii lasă ca aceste prețioase privilegii să vină și să treacă, ca și cum ele ar fi de mică importanță. Toți cei care mărturisesc a crede adevărul, să respecte fiecare privilegiu pe care li-l oferă Dumnezeu pentru a obține o perspectivă mai clară asupra adevărului, a cerințelor Sale și a necesarei pregătiri pentru revenirea Lui. Ceea ce cere Dumnezeu este o încredere deplină în El, calmă și bucuroasă.
Nu trebuie să vă consumați cu griji și sarcini grele, inutile. Faceți lucrul zilei, îndeplinind cu credincioșie lucrarea pe care v-a repartizat-o providența lui Dumnezeu, și El vă va purta de grijă. Isus va adânci și va lărgi binecuvântările voastre. Voi trebuie să faceți eforturi, dacă doriți ca, în cele din urmă, să aveți mântuirea. Veniți la aceste adunări pregătiți să lucrați. Lăsați grijile căminului vostru și veniți să-L aflați pe Isus, și El va fi găsit de voi. Veniți cu darurile voastre, precum v-a binecuvântat Dumnezeu. Arătați-vă recunoștința față de Creatorul vostru, Dătătorul tuturor bunurilor, printr-un dar benevol. Nici unul dintre cei care sunt în stare să nu vină cu mâna goală. “Aduceți însă la casa visteriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneți-mă astfel la încercare, zice Domnul oștirilor, și veți vedea dacă nu voi deschide zăgazurile cerurilor, și dacă nu voi turna peste voi belșug de binecuvântare.” (Maleahi 3, 10.)
Scopul adunărilor de tabără este să îi facă pe toți să se desfacă de grijile ocupației și de poveri, și să devoteze câteva zile exclusiv pentru a-L căuta pe Domnul. Noi trebuie să ocupăm timpul cu examinare de sine, amănunțită cercetare a inimi, mărturisire de pocăință de păcate și reînnoirea legământului nostru față de Cel Prea Înalt. Dacă cineva vine la aceste adunări pentru scopuri mai puțin merituoase, noi sperăm că adunările să fie de așa manieră, încât să aducă mintea lor la obiectivele cele cuvenite.
Unii sunt suferinzi datorită muncii în plus, privind pregătirea pentru adunarea de tabără. Aceștia sunt oameni cu suflet generos, care doresc ca nimic să nu fie făcut cu zgârcenie. Ei fac provizii mari și sunt complet obosiți când vin la adunare. De îndată ce sunt eliberați de presiunea muncii, natura epuizată îi face să simtă că s-a abuzat de ea. Unele dintre aceste persoane poate că n-au mai luat parte niciodată la o adunare de tabără și nu știu ce pregătiri li se cere să facă. Ei pierd unele dintre prețioasele adunări la care și-au propus să participe. Ei bine, aceștia greșesc, făcând o pregătire așa de mare. Nimic nu trebuie luat pentru adunarea de tabără, cu excepția celor mai sănătoase produse, pregătite simplu, fără nici un fel de condimente și grăsime.
-602-
Eu sunt convinsă că nimeni nu trebuie să se îmbolnăvească, pregătindu-se pentru adunarea de tabără, dacă respectă legile sănătății în pregătirea mâncării. Dacă nu fac prăjituri și plăcinte, ci coc pâine simplă de graham și se întrețin cu fructe, conservate sau uscate, nu e cazul ca ei să se îmbolnăvească, pregătindu-se pentru adunare, și nu e cazul să fie bolnavi în timp ce se află la adunare. Nimeni să nu fie pe tot parcursul adunării fără ceva hrană caldă. Întotdeauna se găsesc la fața locului mașini de gătit, unde se poate obține așa ceva.
Frații și surorile nu trebuie să se îmbolnăvească în tabără. Dacă se îmbracă potrivit cu timpul dimineții și al serii și au grijă să schimbe îmbrăcămintea după cum se schimbă vremea, ca astfel să se păstreze cum trebuie circulația sângelui, și dacă păstrează o strictă regularitate în privința somnului și a mâncării simple, neluând nimic între mese, ei n-au de ce să se îmbolnăvească. Ei se pot simți bine în timpul adunării, mintea lor poate fi clară și să-și păstreze adevărul, și se pot întoarce la casele lor reîmprospătați la trup și suflet. Cei care s-au angajat în muncă grea zi de zi, acum își încetează lucrul; de aceea, ei nu trebuie să mănânce. Dacă mănâncă atât cât obișnuiesc în mod normal, stomacul lor va fi supraîncărcat. Noi dorim să avem mai ales puterea creierului viguroasă, la aceste adunări, și în cea mai bună stare de sănătate pentru a putea auzi adevărul, a-l aprecia și a-l reține, ca toți să-l poată practica după ce se întorc de la adunare. Dacă stomacul este împovărat cu prea multă hrană, chiar de un fel simplu, forța creierului este solicitată să ajute organele digestive. Asupra creierului apare o stare de amorțeală. Este aproape imposibil să ții ochii deschiși. Tocmai adevărurile care ar fi trebuit să fie auzite, înțelese și practicate, sunt complet pierdute prin indispoziție sau pentru că creierul este aproape paralizat, ca urmare a cantității de hrană mâncată.
-603-
I-aș sfătui pe toți să ia ceva cald în stomac, cel puțin în fiecare dimineață. Aceasta o puteți face fără prea multă muncă. Puteți face crupe de graham. Dacă făina de graham este de calitate inferioară, cerneți-o, și, când mâncarea de crupe este aproape fierbinte, adăugați lapte. Aceasta va fi cea mai sănătoasă și cea mai gustoasă mâncare pentru campament. și dacă pâinea voastră este prea uscată, fărâmați-o în mâncarea de crupe și astfel ea va fi plăcută. Eu nu sunt de acord să se mănânce multă hrană rece pentru motivul că organismul consumă energie spre a încălzi hrana până ce aceasta ajunge la aceeași temperatură ca cea a stomacului, înainte să poate fi adusă la îndeplinire lucrarea de digestie. O altă mâncare simplă, dar sănătoasă, este dovleacul fiert sau copt. Diluați o parte din el cu apă, adăugați lapte sau smântână, și faceți o ciorbă; pâinea poate fi folosită ca și în mâncarea de crupe de graham.
Eu sunt mulțumită să văd progresul pe care l-au făcut mulți în reforma sanitară, totuși regret că atât de mulți au rămas în urmă. Dacă se îmbolnăvește cineva aici, trebuie să vadă care este cauza și să noteze cazul. Nu sunt dispusă ca reputația adunărilor noastre de tabără să sufere, spunându-se că oamenii suferă din cauza lor. Dacă se procedează cum se cuvine, aceste importante adunări pot fi făcute o binecuvântare atât pentru sănătatea trupească, cât și pentru sănătatea sufletului.
-604-
Un vis solemn
În seara de 30 aprilie 1871, m-am retras pentru odihnă, fiind foarte deprimată sufletește. Timp de trei luni, am fost foarte descurajată. Cu duhul chinuit, m-am rugat adesea pentru ușurare. Am implorat ajutor și putere de la Dumnezeu, ca să mă pot ridica mai presus de grelele descurajări care îmi paralizau credința și speranța și mă făceau incapabilă pentru a fi de folos. În acea noapte, am avut un vis care a făcut o impresie foarte fericită asupra minții mele. Am visat că luam parte la o adunare importantă, la care era adunată o asistență mare. Mulți erau plecați înaintea lui Dumnezeu în rugăciune serioasă și păreau împovărați. Ei cereau mereu de la Domnul lumină specială. Unii păreau a fi într-un chin sufletesc, simțămintele lor erau puternice și, cu lacrimi, strigau tare după ajutor și lumină. Frații noștri cei mai de seamă erau angajați în această scenă impresionantă. Fratele A. era prosternat pe dușumea, într-o vădită întristare profundă. Soția lui se afla în mijlocul unui grup de disprețuitori indiferenți. Arăta ca și cum dorea ca toți să înțeleagă că ea îi disprețuia pe cei care se umileau în felul acesta.
Am visat că Duhul Domnului a venit asupra mea și m-am ridicat în mijlocul strigătelor și rugăciunilor, și am zis: Duhul Domnului Dumnezeu este asupra mea. Mă simt îndemnată să vă spun că trebuie să începeți să lucrați în mod individual pentru voi înșivă. Voi priviți la Dumnezeu și vreți ca El să facă lucrarea pentru voi, lucrare pe care El a lăsat-o să o faceți voi. Dacă veți face lucrarea pentru voi înșivă, lucrare pe care știți că trebuie să o faceți, atunci Dumnezeu vă va ajuta când veți avea nevoie de ajutor. Voi ați lăsat nefăcute tocmai lucrurile pe care Dumnezeu le-a lăsat pe seama voastră să le faceți. Cereți ca Dumnezeu să facă lucrarea voastră. Dacă ați fi urmat după lumina pe care v-a dat-o, atunci El ar fi lăsat să strălucească și mai multă lumină asupra voastră; dar în timp ce neglijați sfaturile, avertizările și mustrările care v-au fost date, cum puteți aștepta ca Dumnezeu să vă dea mai multă lumină și binecuvântări, ca să le neglijați și să le disprețuiți? Dumnezeu nu este ca omul; El nu vrea să se glumească cu El.
-605-
Am luat Biblia cea prețioasă și am încadrat-o cu mai multe Mărturii pentru Comunitate, date pentru poporul lui Dumnezeu. Iată, am spus, cazurile în care aproape toți sunt cuprinși. Sunt scoase în evidență păcatele care trebuie evitate. Sfatul pe care-l doresc ei poate fi găsit aici, dat pentru alte cazuri în situație asemănătoare cu a lor. Lui Dumnezeu I-a plăcut să vă dea învățătură peste învățătură, poruncă peste poruncă. Dar nu sunt mulți dintre voi care știu ce conțin Mărturiile. Voi nu sunteți familiarizați cu Scripturile. Dacă ați fi făcut din Cuvântul Lui Dumnezeu studiul vostru, cu dorința de a ajunge la standardul Bibliei și a obține desăvârșirea creștină, n-ați fi avut nevoie de Mărturii. Numai din cauză că ați neglijat să faceți cunoștință cu Cartea inspirată de Dumnezeu, El a încercat să ajungă la voi prin mărturii simple și directe, care vă atrag atenția la cuvintele inspirate, de care voi ați neglijat să ascultați, și care vă îndeamnă să vă schimbați viața în concordanță cu învățăturile Lui curate și înalte.
Domnul are de gând să vă avertizeze, să vă mustre, să vă sfătuiască prin mărturiile date, și să întipărească în mintea voastră importanța adevărului din Cuvântul Său. Mărturiile scrise nu sunt pentru a da o lumină nouă, ci pentru a întipări în mod viu în inimă adevărurile inspirației descoperite deja. Datoria omului față de Dumnezeu și față de semenul său este arătată în mod deosebit în Cuvântul lui Dumnezeu; dar puțini dintre voi sunt ascultători de lumina dată. Nu este admisă o “lumină nouă” ci, prin Mărturii, Dumnezeu a simplificat marile adevăruri date deja, iar pe calea aleasă de El le-a adus în fața poporului spre a-l trezi și a le întipări în minte, ca toți să fie lăsați fără scuză.
Mândria, iubirea de sine, egoismul, ura, invidia și gelozia au întunecat puterile perceptive, și adevărul, care v-ar fi făcut înțelepți spre mântuire, și-a pierdut puterea de a încânta și a stăpâni mintea. Tocmai principiile esențiale ale evlaviei nu sunt înțelese, pentru că nu există foame și sete pentru cunoașterea Bibliei, curăție de inimă și sfințirea vieții. Mărturiile nu sunt pentru a deprecia Cuvântul lui Dumnezeu, ci pentru a-l înălța și a atrage mintea spre el, pentru ca simplitatea frumoasă a adevărului să se poată întipări tuturor.
-606-
Am spus în continuare: După cum Cuvântul lui Dumnezeu este încercuit în aceste scoarțe ale cărții, tot așa Dumnezeu v-a încercuit pe voi cu mustrări, sfaturi, avertizări și încurajări. Aici plângeți înaintea lui Dumnezeu, în chinul sufletelor, după mai multă lumină. Sunt împuternicită de Dumnezeu să vă spun că o altă rază de lumină nu va străluci prin Mărturii, pe calea voastră, până nu veți folosi practic lumina dată deja. Domnul v-a încercuit cu lumină, dar voi n-ați apreciat-o; ați călcat-o în picioare. În timp ce unii au disprețuit lumina, alții au neglijat-o sau au urmat-o doar cu indiferență. Câțiva și-au pus la inimă să asculte de lumina pe care Dumnezeu a avut plăcere să le-o dea.
Unii dintre cei care au primit avertismentele speciale prin mărturii, au uitat, în câteva săptămâni, mustrarea care le-a fost dată. Pentru unii, mărturiile au fost repetate de mai multe ori, dar ei nu le-au socotit ca fiind de o importanță suficientă spre a ține seama de ele, cu atenție. Ele au fost pentru ei ca niște povești fără temei. Dacă ar fi luat seamă la lumina dată, ar fi evitat pierderi și necazuri pe care le socotesc că sunt aspre și severe. Ei n-au decât să se critice pe ei înșiși. Au pus pe gâtul lor un jug pe care îl găsesc greu de purtat. Acesta nu este jugul pe care l-a pus Hristos asupra lor. Purtarea de grijă și iubirea lui Dumnezeu au fost exercitate față de ei în favoarea lor; dar sufletul lor egoist, rău și necredincios, nu a putut discerne bunătatea și îndurarea Lui. Ei aleargă înainte, în propria lor înțelepciune, până când, copleșiți de necazuri și învălmășiți în încurcătură, sunt prinși în cursă de Satana. Când adunați razele de lumină pe care le-a dat Dumnezeu în trecut, atunci El va da o lumină în creștere.
-607-
L-am îndrumat la vechiul Israel. Dumnezeu le-a dat Legea Sa, dar ei n-au vrut să asculte de ea. Apoi, le-a dat ceremonii și instrucțiuni, pentru ca, prin îndeplinirea acestora, Dumnezeu să poată fi păstrat în amintire. Erau atât de predispuși să-L uite, pe El și cerințele Lui asupra lor, încât a fost necesar ca mintea lor să fie continuu stimulată spre a înțelege datoria de a asculta și de a-L onora pe Creatorul lor. Dacă ar fi fost ascultători și le-ar fi plăcut să păzească poruncile lui Dumnezeu, mulțimea de ceremonii și instrucțiuni n-ar mai fi fost necesare.
Dacă poporul care mărturisește acum că este comoara deosebită a lui Dumnezeu ar asculta de cerințele Sale, așa cum sunt specificate în Cuvântul Lui, n-ar mai fi fost date mărturii speciale pentru a-i trezi la datorie și a le imprima păcătoșenia și pericolul de a neglija ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu. Conștiințele au fost adormite, pentru că lumina a fost înlăturată, neglijată și disprețuită. și Dumnezeu va îndepărta mărturiile acestea de la popor, îl va lipsi de putere și-l va umili.
Am visat că, în timp ce vorbeam, puterea lui Dumnezeu a venit asupra mea în maniera cea mai remarcabilă, și am fost deposedată de toată puterea, totuși n-am avut nici o vedenie. Am crezut că soțul meu stătea în fața poporului și a exclamat: “Aceasta este puterea minunată a lui Dumnezeu. El a făcut mărturiile mijloace puternice spre a se ajunge la suflete, și El va lucra și mai puternic prin ele decât a făcut până acum. Cine vrea să fie de partea Domnului?”
Am visat că, imediat, o mare parte dintre ei au sărit în picioare și au răspuns chemării. Alții stăteau tăcuți, unii au manifestat dispreț și derâdere, și câțiva păreau complet impasibili. Unul s-a ridicat alături de mine și a spus: “Dumnezeu te-a ridicat și ți-a dat cuvinte să vorbești poporului și să ajungi la inimi, cum El n-a mai dat nimănui altcuiva. El a formulat mărturii care să vină în întâmpinarea cazurilor care au nevoie de ajutor. Tu trebuie să fii impasibilă față de dispreț, derâdere, mustrare și critică. Pentru ca să fii unealta specială a lui Dumnezeu, tu nu trebuie să te sprijini de nimeni, ci să atârni numai de El, și, ca vița agățată, lasă cârceii tăi să se încolăcească în jurul Lui. El va face din tine o unealtă prin care să comunice poporului lumina Lui. Zilnic, trebuie să aduni putere de la Dumnezeu, pentru ca să fii întărită, iar mediul tău înconjurător să nu poată eclipsa sau întuneca lumina pe care El a îngăduit să strălucească asupra poporului, prin tine. ținta specială a lui Satana este aceea de a împiedica să vină aceasta lumină la poporul lui Dumnezeu, care are atât de mare nevoie de ea, în mijlocul pericolelor acestor zile de pe urmă.
-608-
Succesul tău se află în simplitatea ta. De îndată ce te depărtezi de aceasta și-ți formulezi mărturia spre a veni în întâmpinarea cuiva, puterea ta a dispărut. În acest veac, aproape orice are o aparență înșelătoare și ireală. Lumea este plină de mărturii date spre a încânta pentru un moment, și pentru a înălța eul. Mărturia ta are un caracter diferit. Ea se coboară la amănuntele cele mici ale vieții, menținându-i pe cei slabi în credință să nu moară, și întipărește asupra credincioșilor necesitatea de a străluci ca lumini în lume.
Dumnezeu ți-a dat mărturia, pentru ca să prezinți înaintea celui abătut și a păcătosului adevărata lui stare și pierderea imensă suferită de el prin continuarea vieții de păcat. Dumnezeu a imprimat aceasta asupra ta, dezvăluind înaintea ta o viziune cum n-a mai făcut nici unuia care se află acum în viață, și, după lumina pe care El ți-a dat-o, vei fi responsabilă față de El. ‘Nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, — zice Domnul oștirilor’ (Zaharia 4, 6) Înalță-ți glasul ca o trâmbiță, și arată poporului Meu nelegiuirile lui, și casei lui Israel păcatele ei.”
Visul acesta a avut o influență puternică asupra mea. Când m-am trezit, deprimarea mea dispăruse, spiritul meu era bucuros și am dobândit o mare pace. Infirmitățile care m-au făcut incapabilă de muncă au fost îndepărtate, și am căpătat o putere și o vigoare față de care am fost o străină timp de luni de zile. Mie mi s-a părut că îngerii lui Dumnezeu au fost însărcinați să-mi aducă o ușurare. O recunoștință negrăită mi-a umplut inima pentru această schimbare mare, de la deznădejde la lumină și fericire. știam că ajutorul a venit de la Dumnezeu. Manifestarea aceasta mi-a apărut ca o minune a îndurării lui Dumnezeu și eu nu vreau să fiu nerecunoscătoare pentru bunătatea Lui iubitoare.
Mărturii pentru Comunitate Vol. 2 pp. 599-608 Ziua 131