Capitolul 47 — Tăinuirea mustrărilor
Mi-a fost arătată calea urmată de H. și I. Deși au fost mustrați, ei nu și-au îndreptat greșelile. Poporul lui Dumnezeu, în special cei din statul New York, au fost afectați de cursul greșit urmat de ei. Influența lor a fost dăunătoare cauzei lui Dumnezeu. În ultimii zece ani, ei mi-au fost prezentați adeseori în viziuni, greșelile lor mi-au fost arătate și eu le-am scris cu privire la aceste lucruri. Însă ei au avut grijă să tăinuiască de frații lor faptul că fuseseră mustrați, temându-se că astfel nu vor mai avea influență. Cei care fuseseră afectați de calea lor greșită ar fi beneficiat de pe urma mustrărilor pe care le-au primit. Eu ar fi trebuit să așez aceste solii în mâna fraților cu judecată din biserică, pentru ca, dacă avea să fie necesar, toți să poată înțelege sfatul pe care Domnul a găsit de cuviință să-l dea poporului Său. Însă, când am relatat soliile care mi-au fost date pentru acești frați altor persoane decât lor, ei m-au criticat în maniera cea mai necruțătoare. Acest lucru mi-a produs multă suferință, încât am fost condusă să tăinuiesc ceea ce îmi descoperise Domnul cu privire la greșelile făcute de anumite persoane.
Mândria inimii a fost aceea care îi condusese pe acești frați să se teamă atât de mult că alții vor ști că au fost corectați. Dacă și-ar fi mărturisit în umilință greșelile în fața bisericii, ei ar fi dat pe față încrederea pe care pretindeau că o au în viziuni, iar biserica ar fi fost întărită prin îndreptarea și mărturisirea greșelilor lor. Acești învățători au stat în calea turmei. Ei au dat un exemplu greșit, iar biserica a privit la ei și, când au fost mustrați, a întrebat: “De ce nu au fost mustrați acești pastori atunci când noi le urmăm învățăturile?” În acest fel s-a deschis o ușă pentru Satana spre a ispiti cu privire la veridicitatea viziunilor.
Frații au fost înșelați și au greșit. Ei au crezut că noi suntem uniți cu acești învățători și că am urmat învățăturile lor care au fost toate greșite; le-am scris acestor pastori cu durere în suflet, când am văzut că lucrarea lui Dumnezeu a fost prejudiciată prin nechibzuința lor. Cu câtă nerăbdare am urmărit efectul acestor solii! Însă ei le-au lăsat deoparte, iar fraților nu li s-a permis să știe nimic despre ei, de aceea nu au putut beneficia de instrucțiunile pe care Domnul a găsit de cuviință să le dea.
-234-
Străduința mea a fost urmată de descurajare, când am văzut că ceea ce rânduise Dumnezeu nu s-a îndeplinit. Adesea mă întrebam cu tristețe: Care este rezultatul muncii mele? Acești frați își exprimau astfel poziția: Noi credem în viziuni, însă sora White, când le scrie, le pune în propriile sale cuvinte, iar noi vom crede acea parte din ele pe care o considerăm ca fiind de la Dumnezeu și nu dăm atenție celeilalte părți. Ei au urmat această cale și nu și-au îndreptat viețile. Au pretins a crede în viziuni, însă au acționat contrar acestora. Exemplul și influența lor au ridicat îndoieli în mințile altora. Ar fi fost mai bine pentru cauza adevărului prezent dacă amândoi s-ar fi opus darurilor Duhului Sfânt. Atunci oamenii nu ar fi fost amăgiți și nu s-ar fi împiedicat de acești învățători orbi. Noi am sperat și ne-am rugat ca ei să se poată îndrepta și să exercite o influență bună asupra turmei; însă speranța s-a năruit, iar noi nu putem, nu îndrăznim să mai avem pace. Noi am greșit față de biserica lui Dumnezeu prin faptul că nu am vorbit mai înainte.
Capitolul 48 — Lucrarea în Ohio
De la vizita noastră în Ohio, în primăvara anului 1858, H. a făcut tot ce i-a stat în putere pentru a-și exercita toată influența împotriva noastră; iar acolo unde socotea că poate influența anumite persoane, a pus în circulație rapoarte care să stârnească sentimente greșite. Când am vizitat Ohio în primăvara anului 1858, îmi fusese dată o solie cu privire la el și familia lui. Această mărturie îi fusese dată lui. Însă foarte puține persoane au știut că am o solie pentru el. El s-a răzvrătit împotriva noastră și, ca și alții care fuseseră mustrați, a susținut că anumite persoane mi-au influențat mintea împotriva familiei lui, când de fapt viziunea scotea la iveală aceleași greșeli pe care le văzusem la ei timp de zece ani. A spus că el crede în viziuni, dar că eu am fost influențată de alții atunci când le-am scris.
-235-
Ce concluzie! Domnul are o lucrare specială de îndeplinit prin unul din darurile recunoscute, însă îngăduie ca solia să fie afectată înainte de a ajunge la persoanele pe care El dorește să le îndrepte. Ce folos au atunci viziunile, dacă oamenii le privesc în această lumină? Le tălmăcesc cum vor ei și își iau libertatea de a respinge acea parte care nu este în acord cu sentimentele lor. H. știe că fiecare cuvânt al viziunii date pentru el în Ohio era corect. Iar când n-a mai putut să ascundă solia de biserică (deoarece a fost chemat să facă acest lucru și să o citească la conferința de la _____, toamna trecută), el a recunoscut că este în întregime adevărată. Însă el a dus un război orb împotriva a ceea ce știa că este corect.
El nu își condusese bine propria lui casă, iar în ultimii zece ani, a fost mustrat pentru acest lucru. Dumnezeu a fost întristat pentru că el nu și-a ținut în frâu copiii. Acești copii erau corupți; au ajuns de ocară și au exercitat o influență distrugătoare acolo unde trăiau. De fiecare dată când îmi erau prezentați, eram dusă cu gândul înapoi la Eli, la nelegiuirea fiilor săi necredincioși și la judecata care a urmat din partea lui Dumnezeu. Mi-a fost arătat că familia H. îi dezgustase pe necredincioși și adusese ocară asupra adevărului prezent. Solia care mi-a fost dată în primăvara lui 1858 în Ohio, în special _____, nu a fost primită de mulți. Aceasta tăia prea adânc, iar inimile care nu erau umplute cu spiritul adevărului s-au ridicat împotriva ei.
-236-
Pastorii care au lucrat în acel stat nu au avut o influență bună. Asupra fratelui și sorei White și a conducătorilor lucrării din Battle Creek, au fost azvârlite aluzii și insinuări care au fost repede recepționate de inimile multora, în special ale celor creduli, căutători de greșeli. Satana știe să-și ticluiască atacurile. El lucrează asupra minții pentru a stârni gelozie și nemulțumire față de cei din capul lucrării. Pasul următor — punerea sub semnul întrebării a darurilor; apoi, desigur, acestea nu au decât puțină valoare, iar instruirea dată prin viziuni nu este luată în seamă.
Pastorii care au lucrat în Ohio au avut partea lor în a produce nemulțumire. H. a catadicsit să coboare într-o sferă josnică, să dea pe față un spirit de nemulțumire, dornic să asculte rapoarte false, să le pună laolaltă și să spună de fapt: “Raportează, … și noi vom raporta.” El a lucrat în ascuns, a dus rapoarte false cu privire la felul în care ne îmbrăcăm, cu privire la influența noastră în Ohio și a încurajat ideea că fratele White specula. El nu fusese niciodată alături de noi. Era foarte pornit împotriva noastră. Și de ce? Pur și simplu pentru că eu i-am relatat ce îmi arătase Domnul cu privire la familia lui și maniera slabă, molatică, în care o creștea, lucru care L-a întristat pe Dumnezeu. A privit cu sentimente de gelozie nepotolite partea pe care am avut-o noi în cauza adevărului prezent.
Frații din Ohio au fost încurajați să privească cu neîncredere și suspiciune la aceia care aveau sarcina lucrării în Battle Creek și erau pregătiți să ia poziție împotriva lor. Fratele J. luase o poziție hotărâtă, fără să țină seama de corpul bisericii. El își închipuise că de la centru aveau să pornească rele împotriva cărora el trebuia să lupte. El se așezase în linia de luptă atunci când nu era nici o luptă de purtat. S-a ținut ferm pentru a rezista împotriva unui lucru care nu avea să se întâmple niciodată. Mulți frați din Ohio au nutrit aceleași sentimente, așezându-se în opoziție față de ceva ce nu a apărut niciodată. Lupta lor a fost neînțeleaptă. Ei erau gata să strige Babilon, când ei erau de fapt un adevărat Babilon.
-237-
Pastorii au stat direct în calea lucrării lui Dumnezeu în Ohio. Ei ar trebui să se dea la o parte din cale, pentru ca Dumnezeu să poată ajunge la poporul Său. Ei se așează între Dumnezeu și poporul Său și dau deoparte planurile Lui. Fratele J. a exercitat o influență în Ohio pe care trebuie să se străduiască să o contracareze. Am văzut că cei din Ohio erau cei care trebuia să ia poziția corespunzătoare față de instrucțiunile drepte. Ei erau datori să susțină cauza adevărului prezent, însă văzând că s-a realizat atât de puțin, s-au descurajat. Mâinile lor sunt slabe și trebuie vegheat asupra lor. Am văzut că lucrarea lui Dumnezeu nu trebuie să meargă înainte prin daruri impuse. Dumnezeu nu acceptă astfel de daruri. Această chestiune trebuie lăsată cu totul pe seama poporului. Ei nu trebuie să aducă doar un dar pe an, ci ar trebui să aducă de bunăvoie, săptămânal sau lunar, daruri Domnului. Această lucrare este lăsată poporului, căci aceasta va fi pentru ei un test viu, săptămânal, lunar. Am văzut că acest sistem al zecimii va duce la dezvoltarea caracterului și va da pe față adevărata stare a inimii. Dacă frații din Ohio ar fi prezentat această chestiune în fața lor în adevărata ei însemnătate și ar fi fost lăsați să decidă pentru ei înșiși, ar fi văzut înțelepciune și rânduială în sistemul zecimii.
Pastorii ar trebui să nu fie aspri, să nu înduplece pe nimeni și să nu constrângă pe nimeni pentru bani. Dacă cineva nu dă atât cât gândește altul că ar trebui să dea, ei nu trebuie să-l denunțe și să-l arunce afară. Ar trebui să fie la fel de răbdători și iertători ca și îngerii. Ei ar trebui să lucreze în unire cu Isus. Domnul Hristos și îngerii urmăresc dezvoltarea caracterului și cântăresc valoarea morală. Domnul suportă mult pe poporul Său care tot face greșeli. Adevărul va ajunge din ce în ce mai aproape și va tăia idol după idol, până ce Dumnezeu ajunge să domnească în inimile celor consacrați Lui. Am văzut că poporul lui Dumnezeu trebuie să-I aducă daruri de bunăvoie; iar răspunderea pentru aceasta trebuie lăsată cu totul asupra individului, fie că dă mult, fie că dă puțin. Totul este înregistrat cu credincioșie. Dați poporului lui Dumnezeu timp să-și formeze caracterul.