Capitolul 45 — Un ispravnic necinstit
Mi-a fost arătat că Duhul lui Dumnezeu a avut din ce în ce mai puțină influență asupra lui F., că el nu a mai avut putere de la Dumnezeu ca să biruiască. O perioadă de timp, pentru el erau importante doar persoana lui și propriile lui interese. Mândria inimii, o voință tare, nesupusă, și lipsa dorinței de a-și mărturisi greșelile și a renunța la ele l-au adus în starea înspăimântătoare în care se află. Mult timp lucrarea a suferit datorită modului său de a trăi nechibzuit.
El a fost sever, pretențios, lucru care a încurajat un spirit de căutare de greșeli în biserică. El a fost sever în ceea ce nu trebuia să fie și a încercat să-și impună punctul de vedere asupra acelora față de care a îndrăznit să-și exercite autoritatea. Felul în care el se ruga și îndemnurile lui i-au condus pe unii frați să creadă că este un creștin devotat, situație care i-a lăsat descoperiți în fața influențelor rele ale căilor lui. A fost încrezut, speculativ, iar ciudățeniile lui au avut o influență rea asupra minților multora. Unii au fost atât de slabi, încât i-au imitat exemplul. Am văzut că el a făcut mai mult rău decât bine cauzei.
Dacă ar fi primit sfatul dat de Dumnezeu și s-ar fi îndreptat, el ar fi obținut biruință asupra acestor obiceiuri și trăsături atât de înrădăcinate. Însă, am văzut că el a lăsat ca aceste obiceiuri să-l stăpânească, până ce dușmanul cel puternic l-a prins de tot. Felul lui de a fi nu a fost îndreptat. Necinstea a pus stăpânire pe el, iar el a luat din vistierie bani pe care nu avea dreptul să-i ia și i-a întrebuințat în folosul lui. El considera că judecata lui cu privire la folosirea banilor e mai bună decât a fraților lui. Când i-au fost dați bani, iar dătătorul a specificat persoanele la care trebuia să ajungă aceștia, el a acționat din impuls, luându-și libertatea de a-i folosi așa cum îi convenea lui, în loc să respecte dorințele dătătorului, și a folosit cât a vrut din aceștia pentru el însuși. Dumnezeu este întristat prin aceste lucruri. Necinstea a pus stăpânire pe el. El se socotea ispravnicul lui Dumnezeu și considera că putea folosi banii așa cum îi convenea lui, chiar dacă aceștia aparțineau altcuiva. Fiecare om trebuie să fie propriul său ispravnic.
-228-
El a respins sfatul și îndemnul fraților săi, a mers înainte în puterea sa, a urmat propria sa voință și a respins orice mijloace prin care putea să fie corectat. Când a fost mustrat, nu i-a plăcut nici maniera în care s-a făcut aceasta, nici persoana, și astfel calea pentru îndreptare a fost închisă de tot. Domnul nu a acceptat activitatea lui o bună perioadă de timp. El a lucrat mult mai mult pentru propriile lui interese decât pentru interesul cauzei Lui.
Când se duce pentru prima dată într-un loc, rugăciunile și predicile lui au efect și frații cred că el este un creștin perfect. Este favorizat pentru că este considerat pastor. Însă, de îndată ce oamenii încep să-l cunoască, cât sunt de dezamăgiți să-i descopere egoismul, nemulțumirea, asprimea și ciudățeniile lui! Aproape în fiecare zi ceva nou iese la iveală. Mintea lui este încontinuu preocupată să aranjeze ceva în propriul lui folos. El plasează acest lucru în dreptul cuiva, dar să fie în avantajul său, și apoi pornește iarăși. Aranjamentele și planurile lui au avut o influență distrugătoare, nimicitoare, asupra cauzei lui Dumnezeu. Calea lui este astfel calculată, încât să sfâșie în bucăți, producând răni aproape pretutindeni. Ce exemplu pentru turmă! A fost foarte egoist în felul de a trata cu oamenii și a tras întotdeauna foloase de pe urma lor. Neplăcerea lui Dumnezeu este asupra lui. Pomul bun se cunoaște după roadele lui.
-229-
Mi-a fost arătat că acest plan al lui Satana nu ar fi avut efect așa de ușor în Wisconsin dacă mințile și inimile celor din poporul lui Dumnezeu ar fi fost unite și ar fi avut lucrarea pe suflet. Spiritul de gelozie și suspiciune încă există în mințile unora. Sămânța semănată de partida Messenger a prins rădăcină pe deplin. Și, în timp ce pretindeau că au primit solia celui de-al treilea înger, ei nu au renunțat la sentimentele și prejudecățile lor dinainte. Credința lor era prefăcută și erau pregătiți să fie înșelați de Satana. Cei care s-au adăpat din spiritul partidei Messenger trebuie să facă o lucrare de curățire, astfel ca orice influență a acestuia să fie dezrădăcinată și să poată primi spiritul soliei celui de-al treilea înger, căci, dacă nu, acesta se va lipi de ea ca lepra și astfel, foarte ușor, ei înșiși vor ieși din rândul fraților lor care au adevărul prezent. Vor crede că pot ajunge singuri, ca grupă independentă, în ceruri, căzând astfel ușor în cursa lui Satana. Acesta nu vrea deloc să dea drumul prăzii sale din Wisconsin. El mai are și alte înșelăciuni pregătite pentru cei care nu sunt uniți cu corpul credincioșilor.
Am văzut că persoane care fuseseră atât de învăluite în întuneric și înșelăciune, cărora Satana le-a luat în stăpânire nu numai mintea, dar și trupul, aveau să ocupe un loc din cele mai umile în biserica lui Dumnezeu. El nu va încredința grija turmei sale unor păstori neînțelepți, care fac greșeli și care o hrănesc cu otravă în loc de hrană sănătoasă. Dumnezeu va avea bărbați care vor purta de grijă turmei, care îi pot hrăni pe oameni cu hrană curată, bine aleasă. O, ce pată, ce ocară au adus aceste mișcări fanatice asupra cauzei lui Dumnezeu! Noi nu trebuie să ne bizuim pe aceia care s-au prins atât de repede de acest spirit de fanatism întunecat, neîmpotrivindu-se dovezilor clare că aceasta a fost de la Satana; judecata lor nu trebuie considerată ca având vreo valoare. Dumnezeu i-a trimis pe slujitorii Săi la fratele și sora G. Ei au disprețuit mustrarea și au ales propria lor cale. Fratele G. a fost gelos și încăpățânat, iar în viitor, el va fi mult umilit pentru că s-a dovedit nevrednic de încrederea poporului lui Dumnezeu. Inima lui nu este de partea lui Dumnezeu și nici nu a fost, pentru mult timp.
-230-
Am văzut că obiectivul lui Satana a fost de a conduce oamenii din Wisconsin într-un fanatism strigător la cer. El a pus stăpânire pe mințile lor și i-a condus să acționeze potrivit cu înșelăciunea care pusese stăpânire pe ei. Când ținta lui a fost atinsă și au parcurs drumul pe care el îl pusese deoparte pentru ei, a vrut ca ei să recunoască acea greșeală, iar apoi să încerce să-i împingă într-o altă extremă, aceea de a nega darurile și lucrările Duhului lui Dumnezeu. Satana a profitat de pe urma lipsei de unitate a fratelui și sorei G. cu corpul bisericii. Ei au dorit să urmeze o cale independentă și să conducă, în loc să se lase conduși. Fratele G. are o fire geloasă, care, împreună cu spiritul lui de independență, l-au ținut deoparte; căci cu acest spirit el nu putea trage împreună la jug cu frații lui de slujbă. Sora G. este foarte geloasă și este foarte hotărâtă. Îi lipsește experiența, iar credința ei nu a fost sănătoasă și nu a fost unită cu corpul bisericii. Inima ei s-a ridicat împotriva darurilor bisericii. Articolele ei, trimise spre publicare către Review, au fost lipsite de blândețe și umilință.
Totul părea pregătit pentru lucrarea lui Satana. El i-a determinat pe mulți să lase la o parte rațiunea și judecata și să se lase călăuziți de impresii. Domnul cere poporului Său să-și folosească rațiunea și să nu o dea la o parte pentru impresii. Lucrarea Sa va fi înțeleasă de către toți copiii Săi. Învățătura Lui va fi de o așa natură, încât va fi înțeleasă de mințile inteligente. Aceasta înalță mintea. Purtarea lui Dumnezeu nu se manifestă cu orice ocazie. Nevoia omului constituie ocazia lui Dumnezeu.
Mi-au fost arătate grupuri confuze care aveau un spirit greșit, care făceau toți rugăciuni cu glas tare laolaltă, unii strigând un lucru, alții altceva; și era imposibil să descifrezi ce spune unul și ce spune celălalt. “Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii.” (1 Corinteni 14, 33.) Satana a pătruns și a pus stăpânire pe anumite lucruri așa cum i-a plăcut. Rațiunea și sănătatea au fost sacrificate pe altarul înșelăciunii sale.
-231-
Dumnezeu nu cere poporului Său să-i imite pe profeții lui Baal, să producă suferință corpului lor, să strige tare, să țipe și să se manifeste oricum, neluând în seamă ordinea, până când puterea lor se prăbușește complet extenuată. Religia nu constă în a face zarvă; totuși, atunci când sufletul este umplut de Duhul Domnului, o laudă dulce, simțită, din inimă, se înalță către El, glorificându-L. Unii au pretins că au multă credință în Dumnezeu și că au daruri speciale și răspunsuri speciale la rugăciunile lor, deși dovada lipsea. Ei au înțeles greșit modul cum lucrează credința. Rugăciunea credinței nu este niciodată în van; însă, a pretinde că se primește răspuns în aceeași zi în care este înălțată și pentru lucrul specific cerut reprezintă încumetare.
Când slujitorii lui Dumnezeu au vizitat _____ și _____, această înșelăciune a ieșit la iveală. S-au adus dovezi că această lucrare este falsă, că este o prefăcătorie. Însă spiritul fanaticilor era îndărătnic și aceștia nu ar fi cedat în fața luminii date acolo. O, ce bine ar fi fost dacă cei care erau greșiți s-ar fi lăsat îndreptați de slujitorii lui Dumnezeu, pe care El i-a trimis acolo! Atunci și acolo, Dumnezeu a dorit ca ei să recunoască faptul că au fost conduși de un spirit greșit. Ar fi fost o virtute mărturisirea greșelilor lor. Atunci ei ar fi fost salvați de a mai fi urmat mai departe planurile lui Satana și n-ar mai fi înaintat în această înșelăciune înspăimântătoare. Însă ei nu s-au lăsat convinși. Fratele G. a avut suficientă lumină pentru a lua poziție împotriva acelei lucrări fanatice; însă el nu a vrut să ia în seamă greutatea dovezilor și să ia o hotărâre. Spiritul său încăpățânat a refuzat să cedeze luminii aduse lui de către slujitorii lui Dumnezeu; pentru că el i-a privit cu suspiciune și cu un ochi gelos.
-232-
Am văzut un lucru: cu cât este mai mare lumina pe care oamenii o resping, cu atât mai mare va fi puterea înșelăciunii și a întunericului care va veni asupra lor. Respingerea adevărului îi lasă pe oameni robi, supuși amăgirii lui Satana. După conferințele de la _____ și _____, cei care au căzut pradă acestei înșelăciuni au fost lăsați într-un întuneric și mai mare, pentru a pătrunde mai adânc în această puternică inducere în eroare și a aduce asupra cauzei lui Dumnezeu o pată care nu avea să fie ștearsă curând. Asupra fratelui G. zace o responsabilitate înfricoșătoare. În timp ce a pretins că este pastor, el a îngăduit lupului să pătrundă în turmă și a privit cum turma este sfâșiată și devorată. Dumnezeu este dezonorat prin fapta lui. El nu a vegheat asupra sufletelor ca unul care avea să dea socoteală.
Am fost îndreptată spre trecut și am văzut că Dumnezeu nu i-a binecuvântat eforturile pentru o anumită perioadă de timp. Mâna Domnului nu a fost asupra lui pentru a zidi biserica și pentru a converti suflete la adevăr. Inima lui nu este în rânduială cu Dumnezeu. El nu a posedat spiritul soliei celui de-al treilea înger. El singur s-a izolat față de biserică și nu s-a bucurat de simpatia poporului lui Dumnezeu înainte ca să apară această amăgire, și acesta este unul dintre motivele pentru care el a fost lăsat într-un asemenea întuneric. Dumnezeu nu lasă slujitorii credincioși, consacrați, într-un întuneric de felul acestui spirit fanatic, fără a-Și avertiza poporul. Când slujitorii lui Dumnezeu au adus lumina și și-au ridicat glasurile împotriva acestor înșelăciuni, el nu a cunoscut vocea adevăratului Păstor care a vorbit prin ei; gelozia și încăpățânarea lui l-au făcut să privească glasul acesta ca fiind al unui străin. Păstorii turmei, mai presus de toți ceilalți, ar trebui să înțeleagă glasul Marelui Păstor. Dumnezeu dorește ca poporul Său să fie un popor sfânt și puternic. Când spiritul sfințirii și al iubirii desăvârșite domnește în inimă, lucrând cu cei care susțin Numele lui Hristos, acesta va fi ca un foc curățitor, care va consuma zgura și va împrăștia întunericul. Orice provine din spiritul lui Satana ia o atitudine de apărare și curând merge spre propria nimicire. Însă adevărul va triumfa.