Avertizări și mustrări
Iubite frate O,
Mi-a fost arătat că erai învăluit în întuneric, care n-a fost împrăștiat de razele de lumină de la Isus. Se părea că nu-ți dădeai seama de pericolul tău, ci erai într-o stare de indiferență apatică, insensibil și nepăsător. Am întrebat despre cauza acestei stări mult prea înspăimântătoare și, prezentându-mi-se anii din trecut, mi-a fost arătat că, de când ai îmbrățișat adevărul, n-ai fost sfințit prin el. Ți-ai satisfăcut pofta și pasiunile senzuale spre nimicirea spiritualității tale. Am văzut că Dumnezeu a dat lumină prin darurile din biserică, care aveau să instruiască, să sfătuiască, să călăuzească, să mustre și să avertizeze. Deși ți-ai mărturisit credința, că mărturiile acestea erau de la Dumnezeu, totuși nu le-ai acordat atenție, ca să le pui în practică. A nu ține seamă de lumină înseamnă a o lepăda. Respingerea luminii îi face pe oameni robi, legându-i cu lanțurile întunericului și ale necredinței.
Mi-a fost arătat că ți-ai mărit familia, fără să-ți dai seama de responsabilitatea pe care o aduci asupra ta. Era imposibil pentru tine să fii drept cu partenera ta de viață sau cu copiii tăi. Prima ta soție n-ar fi trebuit să moară, dar tu ai adus asupra ei griji și poveri, care s-au sfârșit prin sacrificarea vieții ei. Actuala ta soție are o soartă grea; vitalitatea ei este aproape epuizată. Prin înmulțirea atât de rapidă a familiei tale, ai rămas într-o stare de sărăcie, iar mama, angajată în creșterea tinerilor membri ai familiei, n-a avut șanse bune pentru viața ei. Ea și-a hrănit copiii în cele mai defavorabile împrejurări, înfierbântată deasupra mașinii de gătit. Ea n-a putut să-i instruiască cum ar fi trebuit, nici să le reglementeze obiceiurile de alimentație și lucru. Rezultatul consumării de hrană nu din cea mai sănătoasă, și al călcării, de altfel, a legilor pe care Dumnezeu le-a stabilit în ființa noastră, a adus boală și moarte prematură asupra copiilor tăi mai mari. Boala a fost transmisă urmașilor tăi și folosirea fără restricții a mâncării de carne a înmulțit dificultățile. Mâncarea cărnii de porc a trezit și a întărit una dintre cele mai mortale tumori care era în organism. Urmașii tăi sunt jefuiți de vitalitate înainte de a se naște. Tu nu ți-ai instruit suficient cunoștința, iar copiii tăi n-au fost învățați cum să se păstreze în cea mai bună stare de sănătate. Niciodată n-ar trebui să se găsească pe masa voastră vreo bucățică de carne de porc.
-94-
Copiii tăi au crescut de capul lor, în loc să fie crescuți și educați în scopul de a putea deveni creștini. În multe privințe, vitele tale au primit un tratament mai bun decât copiii tăi. Nu ți-ai făcut datoria față de copiii tăi, ci i-ai lăsat să crească în ignoranță. Nu ți-ai dat seama de responsabilitatea pe care ți-ai luat-o, aducând pe lume atât de mulți copii, de a căror mântuire ești responsabil, într-o mare măsură. Nu poți scăpa de această responsabilitate. I-ai jefuit pe copiii tăi de drepturile lor, prin faptul că nu te-ai interesat de educația și instruirea lor, cu răbdare și credincioșie, privind formarea de caractere pentru ceruri. Purtarea ta a contribuit mult la nimicirea încrederii lor în tine. Tu ești sever, autoritar, tiranic; necăjești, cerți și critici. Făcând așa, ei vor înceta să te iubească. Tu îi tratezi ca și când ei n-ar avea drepturi, ca și când ar fi mașini mânuite de tine, după buna ta plăcere. Îi provoci la mânie, și, adesea, îi descurajezi. Nu le arăți iubire și afecțiune. Iubirea naște iubire, afecțiunea naște afecțiune. Spiritul pe care-l manifești față de copiii tăi se va răsfrânge asupra ta.
-95-
Te afli într-o situație critică și nu-ți dai cu adevărat seama de ea. Este imposibil pentru un om necumpătat să fie răbdător. Mai întâi cumpătare, apoi răbdare. Tu ai trăit timp atât de îndelungat pentru tine însuți și te-ai lăsat călăuzit de născocirile propriei tale inimi, încât nu poți pătrunde lucrurile sfinte. Pofta și pasiunile tale senzuale te stăpânesc. Conducerea superioară a intelectului a fost slăbită și controlată de organele inferioare. Au crescut în putere înclinațiile senzuale. Când rațiunea este lăsată în stăpânirea poftei, se pierde înaltul simțământ al lucrurilor sfinte. Mintea se degradează, sentimentele sunt nesfințite, iar cuvintele și faptele mărturisesc despre ceea ce este în inimă. Dumnezeu este nemulțumit și dezonorat de conversația și comportamentul tău. Cuvintele tale n-au fost bine alese; cuvinte josnice și vulgare, ies, în mod natural de pe buzele tale, chiar în prezența copiilor și a tinerilor. În privința aceasta, influența ta este rea.
Exemplul tău n-a fost bun, și ai stat chiar în calea copiilor tăi și a copiilor păzitorilor Sabatului, care-L caută pe Domnul. Umblarea ta, în privința aceasta, nu poate fi prea sever criticată. “Căci din prisosul inimii vorbește gura. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui. Vă spun că, în ziua judecății, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care l-au rostit. Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, și din cuvintele tale vei fi osândit.” Inima ta are nevoie să fie purificată, curățită și sfințită prin ascultare de adevăr. Nimic nu te poate salva decât o convertire completă — un adevărat simțământ al căilor tale păcătoase și o schimbare completă, prin înnoirea minții tale.
-96-
Ai invocat foarte sârguincios necesitatea de a nu ne tăgădui credința prin fapte. Ai făcut din credința ta o scuză de a nu acorda copiilor tăi posibilitatea obținerii unei educații, nici măcar în domeniile de bază. Lucrul de care ai nevoie este cunoașterea cu privire la tine însuți și va trebui să înțelegi însă necesitatea de a o obține. Copiii tăi au nevoie de educație, dar nu au avut prilejul să o primească. Având această mare lipsă, ei nu pot deveni membri folositori ai societății și nu vor avea o educație religioasă suficientă. Pe umerii tăi apasă o grea responsabilitate. Îi scurtezi viața soției tale. Cum poate ea să-L slăvească pe Dumnezeu în trupul și duhul care sunt ale Lui?
Dumnezeu ți-a dat lumină și cunoștințe, iar tu ți-ai mărturisit credința, că ele au venit direct de la El și că te-au învățat să respingi pofta. Tu știi că folosirea cărnii de porc este contrară poruncii Sale speciale, date nu pentru că a dorit în mod special să-și demonstreze autoritatea, ci pentru că aceasta este dăunătoare pentru cei care o consumă. Folosirea ei face ca sângele să devină impur, așa încât scrofula și alte tumori infectează sistemul, și întregul organism suferă. În mod deosebit, nervii fini și sensibili ai creierului ajung slăbiți și atât de încețoșați, încât lucrurile sfinte nu vor mai fi văzute ca atare, își vor pierde valoarea și vor fi puse la un loc cu lucrurile obișnuite. Lumina care arată că boala este produsă de folosirea acestui articol de hrană dăunător a venit de îndată ce poporul lui Dumnezeu a putut s-o primească. Ai luat în seamă lumina?
Tu ai mers fățiș împotriva luminii pe care a binevoit Dumnezeu s-o dea cu privire la folosirea tutunului. Satisfacerea poftei a întunecat lumina dată de cer, și ai făcut un zeu din această îngăduință vătămătoare. Ea este idolul tău. Te-ai închinat ei și nu lui Dumnezeu, pretinzând că crezi în viziuni, dar acționând întru totul împotriva lor. Ani de zile, n-ai făcut nici un pas în plus în viața spirituală, ci ai devenit din ce mai slab, din ce în ce mai rău. Ai fost foarte mâhnit de atitudinea fratelui P., care s-a împotrivit adevărului. Tu ai atribuit poziției lui starea slabă, descurajată a bisericii. Este adevărat că el a fost o mare piedică pentru avansarea cauzei lui Dumnezeu în _____. Dar calea pe care ai urmat-o, deși pretindeai că ești cunoscător al adevărului și că ai experiență în cauza lui Dumnezeu, a fost o piedică și mai mare decât calea lui. Dacă ai fi rămas la sfatul lui Dumnezeu și ai fi fost sfințit prin adevărul care pretindeai că-l crezi, fratele P. n-ar fi avut toate îndoielile pe care le-a avut. Poziția ta, ca apărător al viziunilor, a fost o piatră de poticnire pentru cei care nu credeau. Mi-a fost arătat că fratele tău a încercat să se ridice sub poverile grele pe care le-a adus asupra lui starea tristă a bisericii, până când aproape că a căzut sub greutatea pe care o purta și și-a continuat viața în felul lui. Am văzut că purtarea de grijă a lui Dumnezeu era asupra fratelui și sorei R. și, dacă credința lor va rămâne neșovăielnică, ei vor vedea mântuirea lui Dumnezeu în căminul lor și în biserică.
-97-
Mi-a fost arătat cazul fratelui și sorei S. Ei au trecut prin ape tulburi și talazurile aproape că au trecut peste capetele lor. Totuși, Dumnezeu i-a iubit și, dacă I-ar încredința numai Lui căile lor, El i-ar scoate curați din cuptorul suferinței. Fratele S. a văzut partea întunecată și s-a îndoit de faptul că era copilul lui Dumnezeu, s-a îndoit de mântuirea lui. Am văzut că nu trebuie să se străduiască prea tare ca să creadă, ci să se încreadă în Dumnezeu așa cum se încrede un copil în părinții lui. El se îngrijorează prea mult, se îngrijorează în afara brațelor lui Isus și-i dă vrăjmașului șansa să-l ispitească și să-l tulbure. Dumnezeu cunoaște slăbiciunea trupului și a sufletului și nu-i va cere mai mult decât îi va da putere să aducă la îndeplinire. El a încercat să fie credincios față de declarația lui. În viața sa, a dat greș în unele privințe, din neștiință. În privința disciplinării copiilor săi, el a socotit de datoria sa să fie sever și această disciplină a dus prea departe. A tratat abateri mici cu prea mare asprime. Aceasta a făcut ca fiul să nu mai simtă, într-o oarecare măsură, dragostea tatălui. În timpul bolii sale, fratele S. a avut o imaginație bolnăvicioasă. Sistemul lui nervos a fost complet deranjat și se gândea că copiii lui nu simțeau împreună cu el și nu-l iubeau cum ar fi trebuit; dar acesta era rezultatul bolii. Satana dorea să-l nimicească să-i deprime și să-i descurajeze pe sărmanii lui copii. Dar Dumnezeu nu a aruncat vina asupra lui pentru acest lucru. Copiii lui au de purtat poveri mai grele decât mulți dintre cei mai mari decât ei, și merită disciplină atentă, instruire chibzuită, amestecată cu milă, iubire și multă gingășie.