Iubire pentru cei greșiți
Mi s-a arătat că, în timp ce sora I. și fratele și sora K. au văzut greșeli la alții, ei n-au făcut eforturi să le corecteze acele greșeli și să-i ajute pe cei pe care ar fi trebuit să-i ajute. Ei i-au lăsat prea mult timp singuri, i-au ținut la distanță și au socotit că n-avea nici un rost să facă ceva pentru ei. Aceasta este greșit. Făcând astfel, ei au comis o greșeală. Hristos a spus: “Eu am venit să chem la pocăință nu pe cei neprihăniți, ci pe cei păcătoși.” (Luca 5, 32.) Domnul vrea ca noi să-i ajutăm pe cei care au cel mai mult nevoie de ajutor. Văzând erorile și greșelile la alții, v-ați închis prea mult în voi înșivă, și ați fost prea egoiști în a vă bucura de adevăr. Dumnezeu nu aprobă acest lucru, ca fiind corespunzător cu adevărul, și nefăcând nici un sacrificiu pentru a-i ajuta și întări pe cei ce au nevoie de întărire. Noi nu suntem toți alcătuiți la fel, și mulți dintre noi n-au fost educați corect. Educația lor a fost deficitară. Unii au un temperament iute, care le-a fost transmis, și educația lor din copilărie nu i-a învățat stăpânirea de sine. Cu acest temperament aprins, invidia și gelozia sunt adesea unite. Alții au altfel de defecte. Unii sunt necinstiți în afaceri și înșeală în negustorie. Viața lor este departe de a fi corectă. Toată educația lor a fost greșită. Lor nu le-a fost arătat păcatul de a se lăsa stăpâniți de aceste trăsături rele; de aceea păcatul nu le apare extrem de păcătos. Alții, a căror educație n-a fost așa de greșită, care au avut o educație mai bună, și-au format un caracter mai puțin responsabil. Viața creștină a tuturor este foarte mult influențată spre bine sau spre rău de educația lor de mai înainte.
-74-
Isus, Apărătorul nostru, cunoaște toate împrejurările care ne înconjoară și ne tratează conform cu lumina pe care o avem și cu împrejurările în care suntem puși. Unii au o organizare mult mai bună decât alții. În timp ce alții sunt continuu hărțuiți, îndurerați și necăjiți din cauza nefericitelor lor trăsături de caracter, având de luptat împotriva vrăjmașilor lăuntrici și a stricăciunii naturii lor, alții, neavând nici pe jumătate să se lupte împotriva lor. Ei trec aproape liberi pe lângă dificultățile pe care le au de înfruntat frații și surorile lor, care nu sunt atât de favorabil organizați. În foarte multe cazuri, ei nu muncesc nici pe jumătate atât de greu spre a birui și a trăi viața unui creștin, cum fac unii dintre acei nefericiți pe care i-am amintit. Aceștia de pe urmă, apar dezavantajați aproape de fiecare dată, spre deosebire de primii, pentru că, pentru ei este firesc să procedeze așa. Ei pot să nu se trudească nici pe jumătate atât de greu, ca să-și stăpânească trupul, totuși, în același timp, ei compară viața lor cu viața celorlalți, care sunt mai nefericit alcătuiți și mai rău educați, și se măgulesc cu contrastul. Ei discută despre lipsurile, erorile și greșelile celor nenorociți, dar nu simt că au o sarcină în această problemă, alta decât să insiste asupra greșelilor acelora și să-i evite pe cei vinovați dintre ei.
-75-
Poziția proeminentă pe care o aveți în biserică, ca familie, face foarte necesar ca voi să fiți purtători de poveri. Nu trebuie să luați poverile celor care sunt în stare să-și poarte poverile și să ajute și pe alții; ci trebuie să-i ajutați pe cei care au cea mai mare nevoie de ajutor, pe cei care au o situație mai puțin favorabilă, care sunt greșiți și cu defecte și care, poate, că v-au rănit și v-au pus cel mai mult la încercare răbdarea. Isus are milă tocmai de unii ca aceștia, pentru că Satana are mai multă putere asupra lor și, în mod continuu, profită de punctele lor slabe și își îndreaptă săgețile spre a-i răni unde sunt cel mai puțin protejați. Isus Își exercită puterea și îndurarea tocmai pentru astfel de cazuri vrednice de milă. Când El a întrebat: “Cine a iubit mai mult.” (Luca 7, 43), Simon a răspuns: “Acela căruia i s-a iertat mai mult.” Așa va fi. Isus nu l-a evitat pe cel slab, nenorocit și neajutorat, ci El l-a ajutat după cum era nevoie de ajutor. El n-a limitat vizitele Lui la o clasă mai inteligentă și mai puțin vinovată, neglijându-i pe cei nenorociți. Nu L-a interesat dacă era plăcut pentru El să fie în compania celor mai săraci și a celor mai nevoiași. Aceștia erau cei a căror societate a căutat-o El, oile pierdute ale casei lui Israel.
Aceasta este lucrarea pe care ați neglijat-o. Ați evitat responsabilități neplăcute, și nu v-ați dus la cei greșiți să-i vizitați, să arătați interes și iubire față de ei și să vă familiarizați cu ei. N-ați avut spiritul iertării, asemenea lui Hristos. Ați trasat o astfel de cale, încât toți trebuie să vină la voi înainte să vă puteți arunca asupra lor mantia iubirii. Vouă nu vi se cere să acoperiți păcatul, ci să exercitați acea iubire milostivitoare pentru cei greșiți, pe care Hristos a exercitat-o față de voi.
-76-
Sunteți puși în cele mai favorabile împrejurări pentru a vă dezvolta bune caractere creștine. Nu sunteți în situația de a fi înțepați sau ca sufletele voastre să fie amărâte și mâhnite din cauza comportamentului neascultător și răzvrătit al copiilor. În familia voastră, nu există nici o voce dizidentă. Aveți tot ceea ce vă poate dori inima. Totuși, cu toată ambianța voastră favorabilă, aveți cusururi și greșeli și multe de biruit pentru a fi liberi de spiritul de mândrie, egoism, iritare, gelozie și bănuieli rele.
Fratele K. nu are păcatul vorbirii de rău, de care trebuie să se pocăiască, precum îl au foarte mulți, dar îi lipsește bunăvoința de a-i ajuta pe cei care au cel mai mult nevoie de ajutor. El este egoist. Îi place căminul lui, îi place tihna, odihna, să fie liber de griji, de încurcături și judecăți, de aceea se place pe sine prea mult. El nu poartă poverile pe care le-a pus cerul asupra lui. Evită responsabilitățile neplăcute și se închide în sine prea mult, pentru iubirea lui de liniște. El a fost foarte larg cu banii, dar când este necesar să se lepede de sine, să facă un bine necesar, când i se cere să facă un sacrificiu real, are doar puțină experiență, pe care trebuie s-o câștige.
Se teme că va fi mustrat, dacă îndrăznește să-i ajute pe cei greșiți. “Noi, care suntem tari, suntem datori să răbdăm slăbiciunile celor slabi, și să nu ne plăcem nouă înșine. Fiecare dintre noi să placă aproapelui, în ce este bine, în vederea zidirii altora. Căci Hristos nu și-a plăcut Lui Însuși; ci, după cum este scris: ‘Ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut peste Mine’.” Toți cei care sunt părtași la această mare mântuire au ceva de făcut spre a-i ajuta pe cei care se află la periferia Sionului. Ei nu trebuie să-i izoleze și să-i îndepărteze, fără să facă un efort spre a-i ajuta să biruiască și să se pregătească pentru judecată. Desigur că nu! În timp ce aceștia flecăresc în jurul staulului, ar trebuie să fie încurajați și întăriți prin tot ajutorul care vă stă în putere să li-l dați. Voi, ca familie, aveți reguli prea stricte, și faceți planuri care nu se potrivesc în fiecare caz. Vă lipsește iubirea, amabilitatea, gingășia și compătimirea față de cei care nu pot avansa așa de repede cum ar trebui. Spiritul acesta a dominat în așa măsură, încât voi vă ofiliți spiritul, în loc să progresați în Domnul. Interesul, eforturile și grija voastră sunt pentru familia și rudele voastre. Dar n-ați susținut ideea de a ajunge la alții din jurul vostru, biruindu-vă repulsia spre a exercita influență în afara unui cerc special. Vă idolatrizați și vă închideți în voi înșivă. Ca Domnul să mă mântuiască pe mine și pe ai mei — este povara cea mare. Acest spirit va trebui să moară înainte ca voi să puteți crește în Domnul și să înaintați spiritual, înainte ca biserica să poată crește și suflete ca acestea să fie adăugate la ea, spre a fi mântuite.
-77-
Voi, cu toții, v-ați delimitat mult spre a lucra pentru alții și trebuie să vă schimbați baza de operații. Rudele voastre nu sunt mai scumpe înaintea lui Dumnezeu decât oricare alte suflete sărace, care au nevoie de mântuire. Noi trebuie să punem eul și egoismul sub picioarele noastre și să exemplificăm în viața noastră spiritul de jertfire de sine și de bunăvoință, manifestate de Isus când a fost pe pământ. Toți trebuie să se intereseze de rudele lor, dar nu ne este îngăduit să fim atașați de ele, ca și când ar fi singurii pe care Isus a venit să-i salveze.