Neglijarea reformei sanitare
Iubite frate și soră I,
Domnul mi-a arătat unele lucruri cu privire la voi, pe care simt că am datoria să le scriu. Voi erați în numărul celor care mi-au fost prezentați ca fiind rămași în urmă în reforma sanitară. Pe calea pe care călătorește poporul lui Dumnezeu, lumina strălucește, totuși, nu toți umblă în lumină și nu urmează așa de repede precum planifică și deschide calea înaintea lor providența lui Dumnezeu. Cât timp fac acest lucru, ei vor fi în întuneric. Dacă Dumnezeu a vorbit poporului Său, El a intenționat ca ei să audă și să asculte de glasul Lui. Sabatul trecut, pe când vorbeam, fețele voastre palide mi-au apărut în față, așa cum mi-au fost arătate. Am văzut starea sănătății voastre și suferințele pe care le-ați îndurat timp atât de îndelungat. Mi s-a arătat că voi n-ați trăit sănătos. Apetitul vostru a fost nesănătos și voi v-ați satisfăcut gustul pe socoteala stomacului. Ați introdus în stomacul vostru substanțe care sunt imposibil să fie preschimbate în sânge bun. Aceasta a pus o grea povară asupra ficatului, din cauză că au fost deranjate organele digestive. Aveți ficatul bolnav. Reforma sanitară v-ar fi de mare folos, dacă amândoi ați îndeplini-o cu strictețe. Ați neglijat să faceți acest lucru. Apetitul vostru este bolnăvicios și, pentru că nu vă place o dietă simplă, naturală, compusă din făină de grâu nedecorticat, vegetale și fructe, pregătite fără condimente sau grăsime; voi călcați continuu legile pe care le-a stabilit Dumnezeu pentru organismul vostru. Cât timp faceți acest lucru, trebuie să suferiți pedeapsa, pentru că, pentru fiecare călcare de lege este aplicată o pedeapsă. Totuși, vă mirați de continua voastră sănătate slabă.
-67-
Fiți siguri că Dumnezeu nu va face o minune spre a vă salva de consecințele acțiunilor voastre. Voi n-ați avut o cantitate abundentă de aer. Fratele I. a lucrat în dugheana lui, apucându-se cu grijă de treaba lui și îngăduindu-și doar o cantitate limitată de aer și de exercițiu. Circulația sângelui lui este scăzută. El respiră numai din vârful plămânilor lui. Rar când antrenează mușchii abdominali în actul respirației. Stomacul, ficatul, plămânii și creierul suferă din lipsa unei inspirații profunde și complete, care ar electriza sângele și i-ar da o culoare strălucitoare și aprinsă, care singură, poate să-l păstreze curat și să dea energie și vigoare fiecărei părți a mecanismului viu.
-68-
Voi, iubitul meu frate și soră, ați putea avea o stare de sănătate mai bună decât aceea de care vă bucurați acum, și ați putea evita foarte multe reveniri ale bolii, dacă veți exercita, pur și simplu, cumpătarea în toate lucrurile — cumpătare în muncă, cumpătare în mâncare și băutură. Băuturile fierbinți slăbesc stomacul. Brânza n-ar trebui să fie niciodată introdusă în stomac. Pâinea albă nu poate furniza organismului hrana pe care o veți găsi în pâinea de grâu nedecorticat. Folosirea obișnuită a pâinii din grâu decorticat nu poate păstra organismul în stare de sănătate. Amândoi aveți ficatul inactiv. Folosirea făinii albe vă agravează boala.
Nu există nici un tratament care să vă poată scăpa de dificultățile voastre prezente, în timp ce mâncați și beți așa cum faceți. Puteți face pentru voi ceea ce medicul cel mai experimentat nu poate face niciodată. Puneți-vă în ordine dieta. Pentru a vă satisface gustul, adesea, puneți o povară aspră asupra organelor digestive, prin introducerea în stomac a hranei care nu este cea mai sănătoasă și, uneori, în cantități exagerate. Aceasta obosește stomacul și-l face nepotrivit pentru primirea chiar a celei mai sănătoase hrane. Voi țineți stomacul într-o continuă slăbiciune din cauza relelor voastre obiceiuri alimentare. Hrana voastră este prea îmbelșugată. Ea nu este pregătită într-un fel simplu și natural, ci este cu totul nepotrivită pentru stomac, cât timp ați pregătit-o pentru a satisface gustul. Organismul este împovărat și se străduiește să reziste eforturilor voastre de a-l paraliza. Răceală și febră sunt rezultatul acelor încercări de a se elibera de povara pe care ați pus-o asupra lui. Trebuie să suferiți pedeapsa pentru călcarea legilor organismului. Dumnezeu a stabilit legi în organismul vostru, pe care nu le puteți călca fără să suferiți pedeapsa. Ați ținut seamă de gust, fără să vă pese de sănătate. Ați făcut unele schimbări, dar n-ați făcut decât primii pași în reforma dietei. Dumnezeu cere de la noi cumpătare în toate lucrurile. “Deci, fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți altceva; să faceți totul spre slava lui Dumnezeu.”
-69-
Dintre toate familiile pe care le cunosc, nici una nu are nevoie de binefacerile reformei sanitare mai mult ca voi. Gemeți sub dureri și istoviri pe care nu le puteți explica și căutați să vă supuneți cu bunăvoință atât cât puteți, crezând că soarta voastră este suferința și că așa a rânduit-o Providența. Dacă ați putea avea ochii deschiși și ați vedea pașii făcuți de-a lungul vieții voastre, spre a umbla exact în actuala voastră stare de sănătate săracă, ați fi uimiți de orbirea voastră, de a nu vedea mai dinainte adevărata situația. Ați dat naștere la apetit nefiresc și nu v-ați bucurat nici pe jumătate de hrana de care v-ați fi bucurat dacă n-ați fi folosit greșit apetitul vostru. Voi ați pervertit natura și ați suferit consecințele și durerea care a urmat.
Organismul suportă abuzul fără să se opună atât cât poate, apoi se trezește și face eforturi puternice să scape de poverile și tratamentul rău de care a suferit. Vine apoi durerea de cap, răcelile, febrele, nervozitatea, paralizia și alte rele, prea numeroase spre a le aminti. Un fel greșit de mâncare și băutură nimicește sănătatea și cu ea și farmecul vieții. Ah, de câte ori ați cumpărat așa-numita mâncare bună pe socoteala unui organism iritat, a pierderii apetitului somnului! Neputința de a te bucura de hrană, noapte fără somn, ceasuri de suferință — toate pentru o mâncare prin care a fost satisfăcut gustul! Mii au cedat apetitului lor stricat, mâncând o mâncare bună, așa cum o numeau ei, și drept rezultat, și-au cauzat febră sau alte boli acute și moarte sigură. Aceasta este o bucurie cumpărată cu un preț enorm. Cu toate acestea, mulți au făcut acest lucru și acești sinucigași sunt elogiați de prietenii lor și de pastor, și trimiși, la decesul lor, direct în cer. Ce idee! Mâncăcioși lacomi în cer! Nu, nu; unii ca aceștia niciodată nu vor intra pe porțile de mărgărit ale cetății de aur a lui Dumnezeu. Niciodată, aceștia nu vor fi înălțați la dreapta lui Isus, scumpul Mântuitor, Omul care a suferit pe Golgota, a cărui viață a fost o viață de continuă lepădare de sine și sacrificiu. Pentru toți aceștia există un loc anumit, printre cei nevrednici, care nu pot avea parte de o viață mai bună, moștenirea cea nepieritoare.
-70-
Dumnezeu le cere tuturor să-și aducă trupurile la El, ca o jertfă vie, nu una moartă sau o jertfă muribundă, o jertfă pe care propria lor cale de a acționa a slăbit-o, umblând cu necurății și boală. Dumnezeu cere o jertfă vie. El spune că trupul este templul Duhului Sfânt, locașul Duhului Său, și pretinde că toți cei care poartă chipul Lui să îngrijească de corpurile lor pentru scopul slujirii Lui și al slavei Sale. “Voi nu sunteți ai voștri”, zice apostolul cel inspirat, “căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți, dar, pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.” Pentru a face acest lucru, uniți cu cunoștința înfrânarea, cu înfrânarea răbdarea. Este o datorie a ști cum să ne păstrăm trupul în cea mai bună stare de sănătate, și o datorie sacră, să trăim întru totul după lumina pe care Dumnezeu ne-a dat-o atât de binevoitor. Dacă închidem ochii față de lumină, de teamă să nu ne vedem greșelile, pe care nu suntem dispuși să le părăsim, păcatele noastre nu se împuținează, ci se înmulțesc. Dacă lumina este lăsată la o parte într-un caz, ea va fi disprețuită în alt caz. Este tot atât de mare păcat a călca legile ființei noastre, ca și călcarea uneia dintre Cele Zece Porunci, pentru că nu putem călca nici una dintre ele, fără a călca Legea lui Dumnezeu. Nu-L putem iubi pe Domnul din toată inima, cugetul, sufletul și puterea noastră, în timp ce iubim apetitul nostru, gusturile noastre cu mult mai mult decât Îl iubim pe Domnul. Noi micșorăm zilnic puterea noastră de a-L slăvi pe Dumnezeu, când El cere toată puterea noastră și tot cugetul nostru. Prin obiceiurile noastre rele, noi ne ținem tot mai puțin de viață și totuși mărturisim că suntem urmași ai lui Hristos și că ne pregătim pentru a ajunge în final la nemurire.
-71-
Fratele meu și sora mea, aveți de făcut o lucrare pe care nimeni n-o poate face pentru voi. Treziți-vă din letargie și Hristos vă va da viață. Schimbați felul vostru de trai, mâncarea, băutura și munca voastră. Atâta timp cât urmați pe calea pe care ați mers ani de zile, nu puteți discerne lămurit lucrurile sacre și veșnice. Sensibilitatea voastră este tocită și intelectul vostru întunecat. Voi n-ați crescut în har și în cunoștința adevărului, conform privilegiului vostru. N-ați crescut în spiritualitate, ci ați devenit din ce în ce mai întunecați. V-ați grăbit prea mult să dobândiți avere și sunteți în pericol de a vă întinde prea mult, căutând interesul vostru și neținând seamă de interesele altora, așa cum v-ar plăcea ca alții să țină seama de-ale voastre. Ați încurajat egoismul din voi, care trebuia să fie biruit. Cercetați-vă îndeaproape inimile și, în viața voastră, imitați Modelul care nu greșește, și totul va fi spre binele vostru. Păstrați o conștiință curată înaintea lui Dumnezeu. În tot de faceți, slăviți Numele Lui. Dezbrăcați-vă de egoismul vostru și de iubirea egoistă.
“Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți, prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută și desăvârșită.” (Romani 12, 2.) Obiceiurile și practica oamenilor nu trebuie să fie criteriul vostru. Oricât de critice ar putea fi împrejurările, niciodată nu lăsați să vă biruiască. Satana este gata să vă ispitească să faceți acest lucru, și nu vă va da pace în privința aceasta. Pentru un negustor, este posibil să fie creștin și să-și păstreze integritatea înaintea lui Dumnezeu. Dar pentru a face acest lucru este necesară o veghere continuă și rugăciune fierbinte, serioasă, înaintea lui Dumnezeu, ca să vă păzească de tendința cea rea a acestui veac degenerat, de a avantaja eul în dezavantajul altora. Vă aflați într-un loc greu pentru înaintare în viața creștină. Aveți un principiu, dar nu vă agățați cu toată greutatea voastră de Dumnezeu. Voi vă încredeți prea mult în puterea voastră cea slabă. Aveți mare nevoie de ajutor divin, de o putere pe care n-o puteți găsi în voi. Există Unul la care puteți merge pentru sfat și a cărui înțelepciune este fără margini. El v-a invitat să veniți la El, și va împlini nevoile voastre. Dacă, prin credință, aruncați asupra Lui, care notează căderea unei vrăbii, toate grijile voastre, încrederea voastră nu va fi în zadar. Dacă vă veți sprijini pe făgăduințele Lui cele sigure și vă veți păstra integritatea, îngerii lui Dumnezeu vor fi de jur împrejurul vostru. Păstrați, prin credință, fapte bune înaintea lui Dumnezeu; atunci, pașii voștri vor fi rânduiți de Domnul, și binecuvântătoarea Sa mână nu se va îndepărta de la voi.
-72-
Dacă ați fi lăsați să vă trasați voi calea, ați face o slabă lucrare în această privință și repede ați naufragia în credință. Aduceți toate grijile și poverile voastre la Purtătorul de poveri. Dar nu lăsați nici o pată să întineze caracterul vostru creștin, de dragul de a primi pecetea aprobării divine asupra raportului vieții voastre, care este văzut de toată oastea îngerească și de către Mântuitorul vostru, care S-a sacrificat pe Sine. Nu lăsați niciodată, caracterul să vă fie pătat de zgârcenie, avariție, egoism sau falsitate. O astfel de cale ar putea să vă aducă profit, după punctul de vedere al acestei lumi; dar văzută în lumina cerului, se va dovedi o pierdere imensă și irecuperabilă. “Domnul nu se uită la ce se uită omul.” În încrederea continuă în Domnul se află siguranță, acolo nu va fi o continuă teamă de răul viitor. Această îngrijorare, luată cu împrumut și neliniște, vor înceta. Noi avem un Tată ceresc, care se îngrijește de copiii Lui și se va îngriji și va face ca harul Său să fie îndestulător în orice timp de nevoie. Când luăm în propriile noastre mâini administrarea lucrurilor care ne îngrijorează, și depindem de înțelepciunea noastră pentru succes, putem prea bine să fim neliniștiți și să anticipăm pericol și pierdere, pentru că acestea se vor abate asupra noastră.
Nouă ni se cere consacrare deplină și totală față de Dumnezeu. În timp ce Răscumpărătorul păcătoșilor muritori a lucrat și a suferit pentru noi, El S-a lepădat de Sine și întreaga Lui viață a fost o continuă scenă de muncă grea și de privațiune. Dacă ar fi ales să facă altfel, și-ar fi putut petrece zilele pe acest pământ, în tihnă și belșug, și și-ar fi însușit pentru Sine toate plăcerile și bucuriile acestei vieți. Dar El n-a făcut acest lucru; n-a avut în vedere comoditatea Sa. N-a trăit spre mulțumirea Lui de Sine, ci să facă bine și să-i salveze pe alții din suferință, să-i ajute pe cei care aveau nevoia cea mai mare de ajutor. El a îndurat până la sfârșit. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut asupra Lui, și El a purtat nelegiuirea noastră a tuturor. Cupa cea amară ne era destinată. Ea era amestecată cu păcatele noastre. Dar scumpul nostru Mântuitor a luat paharul de la buzele noastre și l-a băut El și, în locul lui, El ne prezintă paharul îndurării, al binecuvântării și al salvării. O, ce sacrificiu enorm a fost acesta pentru neamul omenesc căzut! Ce iubire minunată, fără asemănare! După toată această manifestare de suferință, spre a ne arăta iubirea Lui, noi să ne sustragem de la micile încercări la care suntem, supuși? Îl putem iubi pe Hristos și să refuzăm să ridicăm crucea? Ne place să fim cu El în slavă și nu-L urmăm nici măcar de la sala de judecată până la Golgota? Dacă Hristos este în noi nădejdea slavei, vom umbla chiar așa cum a umblat El; vom imita viața Lui de sacrificiu spre a-i binecuvânta pe alții; vom bea paharul și vom fi botezați cu botezul; vom spune bun venit unei vieți de consacrare, încercare și de lepădare de sine, de dragul lui Hristos. Cerul va fi destul de ieftin, și am putea face orice sacrificiu spre a-l obține.