“Oare acesta este postul plăcut Mie: să-și chinuiască omul sufletul o zi? Să-și plece capul ca un pipirig, și să se culce pe sac și cenușă? Acesta numești tu post și zi plăcută Domnului? Iată postul plăcut Mie; dezleagă lanțurile răutății, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriți și rupe orice fel de jug. Împarte-ți pâinea cu cel flămând, și adu în casa ta pe nenorociții fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l, și nu-i întoarce spatele semenului tău. Atunci lumina ta va răsări ca zorile, și vindecarea ta va încolți repede; neprihănirea ta îți va merge înainte, și slava Domnului te va însoți. Atunci tu vei chema, și Domnul va răspunde, vei striga, și El va zice: ‘Iată-Mă!’ Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, amenințările cu degetul și vorbele de ocară, dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, și întunericul tău va fi ca ziua în amiaza mare! Domnul te va călăuzi neîncetat, îți va sătura sufletul chiar în locuri fără apă, și va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.” (Isaia 58, 5-11.)
-34-
Aceasta este acum lucrarea specială din fața noastră. Toată rugăciunea și postul nu vor fi de nici un folos, dacă nu ne apucăm cu hotărâre de această lucrare. Asupra noastră se află obligații sacre. Datoria noastră este arătată lămurit. Domnul ne-a vorbit prin profetul Său. Gândurile Domnului și căile Lui nu sunt ceea ce muritorii orbi și egoiști cred că sunt sau doresc ca ele să fie. Domnul privește la inimă. Dacă acolo se află egoism, El știe acest lucru. Noi putem încerca să ascundem caracterele noastre de frații și surorile noastre, dar Dumnezeu le cunoaște. Nimic nu poate fi ascuns de El.
Postul pe care-l poate accepta Dumnezeu este descris. Înseamnă să-ți împărți pâinea cu cel flămând și să duci în casa ta pe nenorociții fără adăpost. Nu aștepta ca ei să vină la tine. Lucrarea de a te căuta până te vor găsi și să ceară fierbinte un cămin pentru ei nu zace asupra lor. Trebuie să-i cauți și să-i aduci în casa ta. Trebuie să-ți verși sufletul după ei. Trebuie să întinzi o mână în sus și prin credință să te ții de brațul puternic care aduce mântuire, în timp ce cu cealaltă mână a iubirii să ajungi la cei apăsați spre a-i elibera. Este imposibil să te ții cu o mână de brațul lui Dumnezeu, în timp ce cealaltă mână să fie folosită spre a te îngriji de propriile tale plăceri.
-35-
Dacă te angajezi în această lucrare de îndurare și iubire, se va dovedi ea prea grea pentru tine? Vei da greș și vei fi zdrobit sub povară, și familia ta va fi lipsită de ajutorul și influența ta? O, nu; Dumnezeu a îndepărtat cu precauție toate îndoielile cu privire la această chestiune, printr-o făgăduință pentru tine, cu condiția ascultării. Această făgăduință cuprinde tot ceea ce cel mai exigent, cel mai șovăitor ar putea să-și dorească: “Atunci lumina ta va răsări ca zorile, și vindecarea ta va încolți repede.” (Isaia 58, 8.) Crede numai că El este credincios față de ce a făgăduit. Dumnezeu poate reînnoi puterea fizică. și, mai mult, El spune că o va face. și făgăduința nu se sfârșește aici. “Neprihănirea ta îți va merge înainte, și slava Domnului te va însoți.” Dumnezeu va clădi în jurul tău o fortificație. Făgăduința nu se oprește nici aici. “Atunci tu vei chema, și Domnul va răspunde, vei striga, și El va zice: ‘Iată-Mă!’” (Isaia 58, 8.9.) Dacă pui capăt asupririi, dacă îndepărtezi vorbele de ocară, dacă vei sătura sufletul flămând, “atunci lumina ta va răsări peste întunecime, și întunericul tău va fi ca ziua-n amiaza mare. Domnul te va călăuzi neîncetat, îți va sătura sufletul chiar în locuri fără apă, și va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.” (Isaia 58, 10.11.)
Citiți Isaia 58, voi, care pretindeți a fi copii ai luminii. În mod special, să-l citească iarăși și iarăși cei care au simțit repulsie față de neplăcerea de a-i ajuta pe cei lipsiți. Voi, ale căror inimi și case sunt prea strâmte spre a oferi un cămin pentru cei fără adăpost, citiți-l; voi, care puteți vedea pe orfani și văduve apăsate de mâna de fier a sărăciei și înfrânți de inima de piatră a celor absorbiți de interesele acestei lumi, citiți-l. Dacă vă este teamă că în familia voastră va fi introdusă o influență care vă va da mai mult de lucru, citiți-l. Temerile voastre pot fi neîntemeiate și poate să urmeze o binecuvântare, pe care s-o cunoașteți și s-o înțelegeți în fiecare zi. Dar dacă e altfel, dacă se cere o muncă în plus, puteți să vă apropiați de Unul care a făgăduit: “Atunci lumina ta va răsări ca zorile, și vindecarea ta va încolți repede.” Motivul pentru care cei din poporul lui Dumnezeu nu sunt mai spirituali și n-au o credință mai mare, mi s-a arătat că este din cauză că sunt mărginiți din cauza egoismului. Profetul se adresează păzitorilor Sabatului, nu păcătoșilor, nu necredincioșilor, ci celor care au mari pretenții de evlavie. Nu mulțimea adunărilor voastre este ceea ce acceptă Dumnezeu. Nu rugăciunile numeroase, ci pe cei ce fac dreptate, care fac lucrul bun la timp potrivit. Trebuie să fii mai puțin ocupat de tine însuți și mai făcător de bine. Sufletele noastre trebuie să fie deschise. Atunci Dumnezeu le va face să fie ca o grădină udată, căreia nu-i lipsește apa.
-36-
Citește Isaia 1: “Când vă întinați mâinile, Îmi întorc ochii de la voi; și oricât de mult v-ați ruga, n-ascult; căci mâinile vă sunt pline de sânge. Spălați-vă deci, și curățiți-vă! Luați dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-ați făcut! Încetați să mai faceți răul! Învățați-vă să faceți binele, căutați dreptatea, ocrotiți pe cel asuprit, faceți dreptate orfanului, apărați pe văduvă! Veniți totuși să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lâna. De veți voi și veți asculta, veți mânca cele mai bune roade la țării; dar de nu veți voi și nu veți asculta, de sabie veți fi înghițiți, căci gura Domnului a vorbit.” (Isaia 1, 15-20.)
Aurul amintit de Hristos, Martorul Credincios, pe care trebuie să-l avem cu toții, mi s-a arătat că este credința și iubirea împreună, iar iubirea are prioritate față de credință. Satana este în permanență la lucru, ca să îndepărteze aceste prețioase daruri din inimile poporului lui Dumnezeu. Toți sunt angajați să joace jocul vieții. Satana își dă bine seama că, dacă poate să îndepărteze iubirea și credința și să umple locul lor cu egoism și necredință, toate prețioasele trăsături de caracter care rămân, în curând vor fi îndepărtate cu dibăcie prin mâna lui înșelătoare, și jocul va fi pierdut.
-37-
Iubiții mei frați, veți îngădui ca Satana să-și atingă scopul? Vă veți resemna, pierzând jocul prin care doriți să câștigați viața veșnică? Dumnezeu mi-a arătat că veți fi tot atât de sigur biruiți de Satana, în loc să fiți biruitori, cât este de sigur tronul lui Dumnezeu, afară numai de cazul în care veți fi complet schimbați. Trebuie să fie recâștigate iubirea și credința. Vreți să vă angajați din nou în această luptă și să recâștigați prețioasele daruri de care ați fost aproape deposedați? Va trebui să faceți eforturi mai serioase, mai stăruitoare și neobosite, decât cele pe care le-ați făcut cândva. Aceasta nu constă numai în a te ruga sau a posti, ci este vorba de a fi ascultător, a te dezbrăca de egoism și a ține postul pe care l-a ales Dumnezeu, cel pe care îl va accepta El. Poate că mulți se simt întristați, pentru că am vorbit lămurit, dar eu voi continua să fac acest lucru, dacă Dumnezeu pune această sarcină asupra mea.
Dumnezeu cere ca cei care ocupă poziții de răspundere să fie consacrați față de lucrare; pentru că, dacă se comportă greșit, poporul se simte liber să urmeze pe urmele lor. Dacă oamenii se comportă greșit și conducătorii nu ridică glasul împotriva greșelilor, atunci ei le încurajează, și păcatul apasă asupra lor, la fel ca și asupra răufăcătorilor. Cei care ocupă poziții de răspundere trebuie să fie oameni ai evlaviei, care simt continuu povara lucrării care apasă asupra lor.