Capitolul 65 — Nordul statului Wisconsin
Pe când mă aflam în Roosevelt, New York, la data de 3 august 1861, mi-au fost prezentate mai multe comunități și familii. Mi-au fost arătate influențele pe care le-au exercitat și urmările lor descurajatoare. Satana a folosit ca agenți ai săi indivizi care pretind a crede o parte a adevărului prezent, în timp ce ei se aflau în război cu o altă parte a acestuia. Pe unii ca aceștia el îi folosește cu mai mult succes decât pe aceia care sunt în război cu toată credința noastră. Modul său viclean de a induce în eroare prin credincioși care cred adevărul doar parțial i-a înșelat pe mulți și le-a derutat credința. Aceasta constituie cauza dezbinărilor existente în nordul statului Wisconsin. Unii primesc o parte a soliei, însă resping o altă parte. Unii acceptă Sabatul, dar resping întreita solie îngerească; totuși, deoarece au primit Sabatul, ei pretind a fi în părtășie cu cei care cred tot adevărul prezent. Apoi ei lucrează pentru a-i aduce și pe alții în aceeași poziție de întuneric cu ei înșiși. Ei nu se simt răspunzători față de nimeni și au o credință a lor înșiși, independentă de ceilalți. Unora ca aceștia li se îngăduie să aibă o anumită influență, când de fapt nu ar trebui să li se ofere nici un loc, în ciuda pretențiilor lor de onestitate.
Sufletele sincere vor vedea lanțul drept al adevărului prezent. Ele vor vedea legăturile lui armonioase, verigă cu verigă unindu-se în cadrul întregului cel mare, și se vor lega strâns de el. Adevărul prezent nu este greu de înțeles, iar poporul pe care Dumnezeu îl conduce va fi unit pe această temelie largă, solidă. El nu va folosi persoane cu o credință diferită, cu păreri și vederi diferite, care să dezbine. Cerul și îngerii cei sfinți lucrează pentru a uni, pentru a conduce la unitatea credinței în cadrul aceluiași trup. Satana se opune acestui lucru și este hotărât să împrăștie, să dezbine și să aducă diferite simțăminte cărora rugăciunea Domnului Hristos nu le poate răspunde: “Și Mă rog nu numai pentru ei, ci și pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor. Mă rog ca toți să fie una, cum Tu, Tată, ești în Mine, și Eu în Tine; ca, și ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.” (Ioan 17, 20.21.) Domnul Isus a rânduit ca poporul Său să aibă o singură credință. Dacă unul merge și predică un lucru, iar altul merge și predică ceva diferit de acesta, cum pot cei care cred prin cuvântul lor să fie una? Vor exista deosebiri în simțăminte.
-327-
Am văzut că, dacă ar dori să prospere, poporul lui Dumnezeu din Wisconsin ar trebui să ia o poziție hotărâtă cu privire la aceste lucruri și totodată să contracareze influența acelora care produc tulburare și dezbinare, învățând lucruri contrare corpului bisericii. Unii ca aceștia sunt stele rătăcitoare. Dau puțină lumină, duc și susțin doar o mică parte a adevărului și îi înșeală în acest fel pe cei lipsiți de experiență. Satana îi înzestrează cu spiritul lui, însă Dumnezeu nu este cu ei, Duhul Său nu locuiește în ei. Domnul Isus S-a rugat ca ucenicii Lui să fie una, așa cum El este una cu Tatăl, “pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis”. Unicitatea și unitatea rămășiței credincioase a poporului lui Dumnezeu duc în fața lumii convingerea puternică a faptului că ei au adevărul și sunt poporul deosebit al lui Dumnezeu. Această unicitate și unitate răstoarnă planurile vrăjmașului și el este hotărât să facă orice pentru ca acestea să nu existe. Adevărul prezent, crezut în inimă și trăit în viață, face ca poporul lui Dumnezeu să fie una și să aibă o influență puternică.
Dacă așa-zișii păzitori ai Sabatului din Wisconsin ar fi căutat cu stăruință și s-ar fi străduit să fie în armonie cu rugăciunea Domnului Hristos, să fie una așa cum El și Tatăl sunt una, lucrarea lui Satana ar fi fost înfrântă. Dacă toți ar fi căutat să fie în armonie cu trupul, fanatismul, care a făcut o rană atât de adâncă asupra cauzei adevărului prezent în nordul statului Wisconsin, nu ar fi luat naștere; căci acesta este urmarea separării de trup și căutării de a avea o credință originală, independentă față de credința trupului bisericii.
În ultima viziune care mi-a fost dată la Battle Creek, mi-a fost arătat că cei din _____ au apucat pe o cale neînțeleaptă cu privire la viziuni, pe vremea organizării bisericii de acolo. În _____, unii erau copii ai lui Dumnezeu și, cu toate acestea, aveau îndoieli în privința viziunilor. Alții nu manifestau opoziție, însă nu îndrăzneau să ia o poziție hotărâtă cu privire la acestea. Unii erau sceptici și aveau motive suficiente să fie. Falsele viziuni și manifestările fanatice, cu roadele mizerabile ce au urmat, au influențat lucrarea din Wisconsin, stârnind repulsie asupra oricărui lucru ce purta numele de viziune. Toate acestea ar fi trebuit luate în considerație, dându-se dovadă de înțelepciune. Nu ar fi trebuit să existe o preocupare specială pentru aceia care nu au văzut niciodată persoana care are viziuni și care nu au nici o cunoștință cu privire la influența viziunilor. Unii ca aceștia nu ar trebui să fie lipsiți de beneficiile și privilegiile bisericii, dacă viața lor de creștin este de altfel corectă și și-au format un frumos caracter creștin.
-328-
Mi-a fost arătat că unii ar putea primi viziunile publicate judecând pomul după roadele sale. Alții sunt ca Toma necredinciosul: nu pot crede Mărturiile publicate și nici să primească dovezi prin mărturia altora, ci trebuie să vadă și să aibă ei înșiși dovada. Unii ca aceștia nu trebuie lăsați deoparte, ci, cu îndelungă răbdare și dragoste frățească, să se lucreze cu ei până ce vor lua o anumită poziție, hotărând pentru sau împotriva viziunilor. Dacă ei luptă împotriva viziunilor despre care nu au cunoștință, dacă ei își manifestă opoziția până într-acolo încât se opun în lucruri în care nu au experiență și se supără când cei care cred că viziunile sunt de la Dumnezeu, vorbesc despre acestea în adunare simțindu-se mângâiați prin sfaturile pe care le dau aceste viziuni, biserica să știe că aceștia nu fac bine comportându-se astfel. Biserica lui Dumnezeu nu trebuie să se înjosească, să cedeze și să renunțe la libertatea pe care o are, în fața unor asemenea nemulțumiți. Dumnezeu a lăsat daruri în biserică pentru ca aceasta să aibă foloase de pe urma lor; iar când cei care susțin că au adevărul se opun acestor daruri și luptă împotriva viziunilor, sufletele sunt în pericol datorită influenței acestora și este timpul ca atunci să se lucreze cu ei, pentru ca cei slabi să nu fie duși în rătăcire prin influența lor.
-329-
A fost foarte greu pentru slujitorii lui Dumnezeu să lucreze în _____, pentru că acolo exista o grupă de vorbăreți, oameni care se îndreptățeau mereu pe sine, nestăpâniți, care au stat în calea lucrării lui Dumnezeu. Dacă ar fi primiți în biserică, aceștia ar sfâșia-o în bucăți. Ei nu ar fi niciodată satisfăcuți până ce conducerea nu ar fi în mâinile lor.
Fratele G. a căutat să acționeze cu multă precauție. El știa că acei oameni care se opuneau viziunilor greșeau și nu erau creștini sinceri, întemeiați pe adevăr; și de aceea, pentru a scăpa de aceste obstacole, el a propus să nu primească pe nimeni în biserică dintre cei care nu credeau în întreita solie îngerească și în viziuni. Acest lucru a îndepărtat câteva suflete prețioase, care nu luptaseră împotriva viziunilor. Ei nu au avut curaj să se unească cu biserica, temându-se să se expună unor lucruri pe care nu le-au înțeles și crezut pe deplin. Și existau și unii care erau gata să-i prejudicieze pe cei conștiincioși și să așeze lucrurile lor în cea mai rea lumină posibilă. Unii s-au simțit necăjiți și ofensați datorită stării membrilor și sentimentele lor de nemulțumire au crescut mult. Puternice prejudecăți i-au luat în stăpânire.
Mi-a fost arătat cazul sorei H. Ea a avut legătură cu o așa-zisă soră, care avea prejudecăți puternice împotriva soțului meu și împotriva mea și se opunea viziunilor. Acest spirit a determinat-o să se atașeze și să fie de partea tuturor zvonurilor mincinoase cu privire la noi și la viziuni și ea a transmis aceste lucruri sorei H. Ea avea un spirit înverșunat de luptă împotriva mea, de fapt necunoscându-mă deloc. Ea nu știa care îmi este lucrarea și, cu toate acestea, nutrea cele mai rele simțăminte de prejudecată împotriva mea, influențând-o și pe sora H.; ele s-au unit în observațiile și discuțiile lor înverșunate. Mi s-a arătat că persoana care era în legătură cu sora H. era o femeie încăpățânată, de tip sanguin, cu o părere foarte bună despre sine. Ea gândea că părerile ei sunt corecte și că ceilalți trebuie să se bizuie pe cuvântul ei, când, de fapt, ea doar întuneca sfatul prin cuvintele ei și dădea pe față spiritul oștirii balaurului în luptă împotriva acelora care ar trebui să fie uniți prin poruncile lui Dumnezeu și mărturia lui Isus.
-330-
De când a fost la _____, sora H. a început să disprețuiască viziunile și a răspândit zvonuri și bârfe, deși ea le considera adevărate. Nu s-a împotrivit nici unei influențe menite a mă ataca pe mine. Nu știa decât că viziunile sunt de la Dumnezeu; ea nu cunoștea în mod personal unealta umilă pe care o folosea Dumnezeu; și, cu toate acestea, s-a unit cu cei neconsacrați din _____, pentru a exercita o influență puternică împotriva mea. Ei s-au încurajat unul pe celălalt, unindu-se ca să transmită mai departe istorisiri mincinoase ce proveneau din diferite surse, în acest fel alimentându-și prejudecățile. Nu poate exista unire între spiritul lor și spiritul soliilor pe care Domnul găsește de cuviință să le dea poporului Său umil. Spiritul care domnește în inimile lor nu se poate armoniza cu lumina dată de Dumnezeu.
Multe biete suflete nu știu ce fac. Ele se unesc cu forțele lui Satana și îl ajută în această lucrare. Ele dovedesc mult zel și stăruință în împotrivirea lor oarbă, ca și când I-ar face un serviciu lui Dumnezeu împotrivindu-se viziunilor. Toți cei care doresc să facă astfel pot face cunoștință ei înșiși cu roada acestor viziuni. Timp de șaptesprezece ani, Dumnezeu a găsit de cuviință ca acestea să supraviețuiască și să fie întărite împotriva forțelor lui Satana, iar influența agenților omenești a avut menirea să-l ajute pe Satana în această lucrare.
Mi-au fost arătate și alte femei din _____ care se războiau cu adevărul. Mi-a fost prezentată una dintre acestea care îmbrățișase câteva puncte ale adevărului și apoi nu a mers mai departe cu rămășița poporului lui Dumnezeu. Ea avea o părere înaltă despre sine și credea că înțelege tot adevărul. După părerea ei, era înțeleaptă și mi-a fost prezentată ca privind mereu înapoi, referindu-se astfel la o experiență avută demult, când primise o anumită lumină, și se considera suspusă, gândind că are suficientă lumină și cunoștință pentru a instrui întregul trup. Credința ei era șovăielnică și incoerentă. Multe dintre ideile ei cu privire la adevăr sunt greșite și, cu toate acestea, ea este egoistă, plină de sine, îndreptățindu-se mereu. Ea e gata să-i învețe pe alții, însă nu este dispusă să se lase învățată. A disprețuit sfatul și a dat la o parte învățăturile lui Dumnezeu oferite prin servii Săi. Am văzut-o cum se îndreptățea și i-am văzut viața devoțională, de rugăciune. Ca și fariseul, ea își enumera faptele bune: “Îți mulțumesc, Doamne, că nu sunt ca ceilalți oameni hrăpăreți, nedrepți, preacurvari sau chiar ca vameșul acesta. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.” (Luca 18, 12.) Rugăciunea fariseului nu a fost luată în seamă, ci a bietului vameș, care a putut să spună doar atât: “Doamne, ai milă de mine, păcătosul”, trezind mila Domnului. Rugăciunea lui a fost acceptată, în timp ce rugăciunea fariseului arogant a fost respinsă. “Fiindcă oricine se înalță va fi smerit, iar cine se smerește va fi înălțat.” (Luca 18, 14.)